Ar trebui să încep cu o formă de definiție dar din păcate nimeni nu a reușit până în prezent să creeze o definiție concretă pentru libertate. În viziunea mea, libertatea este cel mai important element din viața unui individ. Putem observa că societățile, locurile de muncă și toate instituțiile sunt pline de tot felul de reguli. Deci, atâta timp cât există reguli nu putem vorbi despre o libertate deplină, ci despre o formă de libertate limitată, dată cu porția oarecum. Ca un sistem să poată funcționa eficient e nevoie de reguli, sau cum prefer eu să spun, restricții. Ca oile să rămână la stână și să nu evadeze e nevoie de un cioban cu câini, nu-i așa? La fel e și în cazul nostru. Ca "oile" să rămână conectate la stâna numită sistem, și nu cumva să încerce să rupă tiparul și să evadeze cumva, e nevoie de mai mulți ciobani, adică de reguli și restricții. De exemplu n-ai voie să faci X că se va întâmpla Y, ș.a.m.d. Cum spunea și William Shakespeare, până și raiul devine o pușcărie când realizezi că are granițe.
Un individ are puterea să aleagă dintre bine și rău. Această alegere se numește liberul arbitru. Creștinii spun că Dumnezeu ne-a lăsat liberul arbitru și din cauza asta se întâmplă atâtea nenorociri, pentru că nu știm să controlăm liberul arbitru. Dar dacă liberul arbitru e doar o iluzie? Dacă în realitate tot ceea ce facem e doar rezultatul unor reacții chimice din creier, plus legile fizicii? Asta este ceea ce afirmă oamenii de știință în general. Asta ar însemna oarecum că suntem predestinați să facem ceea ce facem. Dacă există o predestinare înseamnă că există un fel de destin inevitabil, soartă cum se zice. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al fizicii, asta ar însemna că timpul practic nu există ci e doar o iluzie a minții sau o modalitate prin care mintea percepe realitatea. Asta ar însemna că întregul univers e ca un fel de buclă temporară în care totul s-a întâmplat deja, se întâmplă mereu și așa va și fi până la nesfârșite. Cu alte cuvinte, Dumnezeu, timpul, universul, nu sunt altceva decât unul și același lucru. Concluzia ar fi că libertatea nu ar fi altceva decât un vis frumos la care tot aspirăm, deci ceva inexistent. Poate că treaba stă așa, sau poate că nu.
Ce știm până acuma, datorită înțelepților precum Buddha sau Osho, libertatea vine odată cu renunțarea la dorințe și la ideologii. E ca și cum am renunța la haine în fața oglinzii ca să putem vedea cum arătăm de fapt în realitate. Această renunțare e precum o purificare pentru spirit, ca o dezinfecție. E ca și cum am lăsa tot ce e toxic și nociv acolo unde le e locul, la gunoi.
Putem observa că suntem singura specie de pe această planetă care a practicat și încă mai practică din plin sclavia. Suntem singura specie care își exploatează semenii. Cam trei sfert din populația globului suferă ca o minoritate redusă să o ducă bine. Sclavia a existat de când lumea și să nu credeți că a dispărut pe vremea președintelui american Abraham Lincoln. Ea doar și-a schimbat forma. În ziua de azi, oamenii nu sunt legați cu forța în lanțuri, ci sunt dresați să se lege singuri. Stilul de viață modern, mult prea accelerat, creator al stressului, ne face să fim din ce în ce mai deconectați de la sursă, și în schimb să trăim tot mai mult în minciună, falsitate și iluzii, precum în filmul Matrix.
Cu toții simțim și conștientizăm că nu e bine dar tot nu facem nimic. Toată lumea se plânge, cei mai mulți sunt nefericiți, mulți nu au de lucru în timp ce alții sunt mult prea stresați din cauza lucrului, și exemplele negative pot continua. Nu există om pe lumea asta care măcar odată în viață să nu fi dorit cu adevărat o formă de evadare din cotidian. Dar cu toate acestea degeaba continuăm să blamăm sistemul, pentru că până una alta, noi suntem sistemul.
Unde e libertatea mult dorită în tot acest peisaj? Cum te poți simți liber când o viață întreagă trebuie să faci ceva ce nu-ți place? Cum poți fi liber cu adevărat? Emil Cioran spunea că moartea e salvarea celor care vor fi avut gustul și darul eșecului, e răsplata tuturor celar care n-au reușit, n-au ținut să reușească. Ea le dă dreptate, e triumful lor. În schimb, pentru ceilalți, pentru cei care au tras din greu ca să reușească și care au reușit, ce rușine, ce palmă!
Concluzia mea e următoarea: libertatea e de natură spirituală. E ceva la care cu toții avem dreptul, dar la care totuși puțini au acces. Adevărații căutători de comori sunt aceia care găsesc libertatea, căci ei sunt doar la un pas de iluminare. Pur și simplu nu poți să pleci departe de civilizație, în munți sau știu eu unde ca să scapi de otrava cotidianului. Trăim altfel de vremuri acum, nu e ca și pe vremuri sau ca în filmul Into the wild. Suntem dependeți de tehnologia secolului 21 cu toate că aceasta nu ne aduce multă fericire. Libertatea o putem accesa doar prin renunțarea la dorințele egoiste. Libertatea o putem accesa doar prin renunțarea la toată toxicitatea vândută de politică și religie. Nicio formă de politică sau de religie nu ne-au vrut vreodată binele. Toate sistemele ne-au vrut cu capul plecat și asta vor și în prezent. Conștientizând faptul că toate sunt efemere, inutile și lipsite de importanță și de sens, accesăm adevărata libertate. Când vom realiza că suntem nimic, atunci vom deveni totul.
