Anti-anormalitate

"Normalitatea calmează, dar nebunia este mult mai interesantă." - John Russell

Încă de la începutul articolului vreau să precizez faptul că rândurile ce urmează nu au nicidecum ca scop promovarea discriminării sau a urii contra semenilor noștri. Nu urmăresc să fac politică sau să promovez idei religioase sau de orice altă natură. Tot ceea ce vreau să fac este să îmi exprim punctul de vedere asupra chestiunii LGBT, deoarece în ultima perioadă prea mult s-a dezbătut această chestiune, atât din cauza unei legi date de guvernul Ungariei, cât și din cauza unora care urmăresc implementarea educației sexuale ca materie de studiu în rândul elevilor, bineînțeles cu conținut din domeniul LGBT. Pentru cine nu știe, conform wikipedia, LGBT+ (uneori LGBTIA+, LGBTQIA+, LGBTQ, comunitatea queer sau alte acronime) este un acronim care se referă la colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală, transgen, queer, persoanele intersex, aliați cisgen heterosexuali, persoanele asexuale, demisexuale, autosexuale, pansexuale, polisexuale, poligame, poliamoroase, persoanele non-binare, persoanele care practică travesti, BDSM, fetișisme, swing, persoanele bi-curioase, non-heterosexuale, persoanele heterosexuale care practică sex cu persoane de același sex, persoanele care practică munca sexuală dar și alte minorități care nu sunt minorități sexuale. Pe scurt, dar nu numai, orice persoană non-normativă din punct de vedere sexual, de identitate sau practică este considerată parte a acestei comunități și orice persoană considerată de norma socială ca "ciudată", "în afara normei" sau "atipică". Contrar unor opinii răspândite, persoanele care suferă de parafilii nu sunt reprezentate de comunitatea LGBTQIA+.
Există state unde căsnicia, chiar și adopția de copii, de către astfel de persoane, sunt perfect legale și aprobate. La polul opus, se află statele care aplică chiar și pedeapsa cu moartea unor astfel de persoane. Acum că toată lumea știe despre ce este vorba o să trec la fapte și o să-mi exprim într-un final și eu ideile despre acest subiect. Sunt perfect de acord cu ideea ca fiecare om să facă și să practice ceea ce îl face fericit, fără ca prin aceasta să producă suferință altor ființe. Și toate acestea cât mai discret, acasă între 4 pereți, fără ca lumea să știe, fără ca asta să fie o laudă sau o mândrie. Atât. Restul e politică, manipulare, ură și prostie.
Sincer, nu sunt de acord cu ideea de "orientare sexuală". Există o singură orientare sexuală și aceasta este atracția dintre bărbat și femeie, restul nu e altceva decât o denaturare a naturii și al legilor fundamentale. Noi, oamenii, suntem singurele ființe de pe această planetă capabile de iubire. Atracția dintre noi naște iubire (mă refer la atracția armonioasă și sănătoasă dintre mascul și femelă). Restul speciilor dacă reușesc oarecum să dea dovadă de iubire o fac doar pentru o durată foarte scurtă, mai degrabă empatia este cea specifică celorlate specii, condusă de instincte. Ceea ce multă lume nu știe este faptul că atracția dintre dintre mascul și femelă, bărbat și femeie, este una de natură sexuală, scopul fiind perpetuarea speciei, nicidecum plăcerea, aceasta fiind doar un "bonus" de moment. Perpetuarea speciei înseamnă supraviețuire pentru specie, dar nu și pentru individ. Toate aceste informații se află în codul nostru genetic, în ADN, transpuse și manifestându-se prin intermediul instinctelor. Deci, atunci când mă simt atras de către o oarecare femeie, e deoarece simt nevoia de a mă împerechea cu aceasta, doar că mintea îmi camuflează toate aceste dorințe și insticte transformându-le în sentimente precum dragostea, iubirea, etc. Bărbații sunt atrași de femei cu sâni mari în general deoarece acestea pot asigura o alăptare de calitate noului născut. Tot din perspectiva aceasta, bărbații se simt atrași de femei cu picioare și șolduri frumoase și conturate, deoarece acestea dau dovadă de un corp puternic cu membru inferioare suficient de dezvoltate încât femeie însărcinată să își poată menține poziția verticală, fără să se prăbușească. Dintre o femeie bătrână cu pielea plină de riduri și fără forme, și una tânără, cu sâni frumoși, corp subțire și bine conturat, e clar că bărbatul va alege femeia tânără, deoarece aceasta are toate proprietățile și calitățile necesare pentru a face față împerecherii și să ducă sarcina la bun sfârșit. Cu alte cuvinte, bărbații sunt prădători, vânători de femei frumoase și sănătoase, cu care să se poată împerechea, astfel încât să-și transmită împreună genele și informația genetică mai departe dând naștere următoarei generații. Și procesul continuă tot așa. Atracția greșită mai are loc și la alte specii de animale, nu doar la om. Dar, după cum spuneam, aceasta este o eroare a naturii. Până și fizica ne arată concret faptul că particulele subatomice care au sarcini electrice identice se resping, atracția având loc doar între particulele cu sarcini diferite. Cu alte cuvinte, tot ce se întâmplă e precum un imens program genetic, un fel de simulare virtuală dacă pot spune astfel.
Acum că am lămurit cu teoria, vă întreb așa pe voi, cei care citiți aceste rânduri, ce împerechere și ce perpetuare a speciei poate avea loc între două ființe de același gen? "Dragostea" sau "iubirea" dintre ființe aparținând aceluiași gen, nu e altceva decât o eroare a naturii, o gafă creată de Mama Natură. Nu vreau să promovez idei religioase, deoarece acestea au la bază homofobia și ura. Anticii încercau din răsputeri să distrugă tot ceea ce nu înțelegeau, dând naștere superstițiilor și religiilor în jurul unor astfel de probleme. Religia cu tot cu prostiile ei inutile nu își are rostul în acest articol. Ideile mele despre care vorbesc aici au la bază știința, moralitatea și bunul simț. O să numesc persoanele din LGBT ca anormalități, anomalii chiar, fără să vreau să jignesc pe cineva. Mă refer la această denumire strict din perspectivă biologică. O anomalie are loc atunci când perpetuarea speciei nu poate avea loc, deoarece atracția e deviată și nu corespunde conform programării. Cu alte cuvinte, homosexualitatea și restul anormalităților, nu sunt altceva decât probleme hormonale și dereglări mentale, care din păcate merg mână în mână, manifestându-se diferit de la un individ la altul. Există persoane anormale care duc o viață decentă, nu se dau mari pentru ceea ce sunt și nu cer drepturi suplimentare pentru "mândria" de a fi pe invers, având chiar funcții mari în societate, sau aducând contribuții mari în știință, cercetare sau artă. Cel mai mare savant al evului mediu, Leonardo Da Vinci, a fost homosexual. Părintele fizicii moderne, Sir Isac Newton, se presupune că ar fi fost și el homosexual. Marele poet Goethe a fost și el homosexual. Marele cântăreț de muzică rock din anii 80, considerat chiar cea mai bună voce masculină care a existat vreodată, Freddie Mercury, a fost și el homosexual. Acestea au fost doar câteva exemple.
Ceea ce se întâmplă în zilele noastre este o mare afacere și politică murdară. Se promovează anormalitatea așa cum niciodată nu s-a mai făcut aceasta. Channel-ul online de televiziune Netflix, de pildă, nu are nici măcar un singur serial în care să nu fie prezentat un cuplu anormal. Se încearcă cumva, prin metode subliminale, să ni se bage forțat anumite idei în cap, ca și când a fi pe invers ar fi o mare virtute modernă. Asta este probabil Noua Ordine Mondială despre care se tot discută în ultimul timp, și care probabil că are ca scop remodelarea lumii, acceptarea anormalității fiind una dintre punctele lor cheie. Nu mai e o noutate faptul că progresiștii moderni și globaliștii încearcă din răsputeri să introducă anormalitatea pe lista normalității. Țări mult prea liberale, ca Olanda de pildă, condamnă țările conservatoare, ca Ungaria, care nu vor să promoveze astfel de aberații. Președintele Ungariei, Viktor Orban, este probabil unul dintre puținii politicieni din Europa care are coloană și știe să-și impună punctul de vedere, fără să dorească să servească mizeriile Uniunii Europene. Mă întreb oare noi când vom avea un astfel de lider patriot și demn de toată stima, care să apere interesele naționale, fără să devină târfa altor țări?
Repet, nu vreau să promovez ura sau discriminarea. Nu am treabă cu nimeni. Fiecare face ce vrea, atâta timp cât ceea ce face nu e la vederea lumii și nu se face rău altcuiva prin aceasta. Dar nu sunt de acord sub nici o formă cu anormalitatea și cu promovarea ei. Nu vreau să se legalizeze căsătoriile dintre persoane de același sex, deoarece treaba nu se va opri aici, după care vor apărea alți dezaxați și mai ciudați, care vor cere drepturi și mai ciudate. O să vină de exemplu unul care o să vrea să se căsătorească cu câinele lui, sau mai știu eu ce retardați urmează să apară... Lumea e stricată, sunt mulți nebuni în jur. Ce putem noi face e să nu promovăm aberațiile și anormalitatea. Nu e ceva normal ca atracția să aibe loc între persoane de același sex. Nu e ceva normal ca cineva să se simtă femeie în timp ce îi atârnă ceva în pantaloni. Toate acestea dau dovadă de nebunie curată și nu sunt altceva decât niște boli. În trecut, pentru astfel de probleme, indivizii în cauză erau băgați în sanatorii, internați forțat, deoarece erau considerați nebuni. Trebuie să fim toleranți, să ne acceptăm așa cum suntem, dar fără să o dăm în extreme și fără să promovăm ceea ce nu e de promovat. Iar LGBT-ul chiar nu e de promovat. Ceea ce ar trebui să găsească știința modernă ca rezolvare pentru această chestiune nu este altceva decât un leac, un medicament sau un vaccin, dat la naștere noului născut, ca pe viitor anormalitatea să nu se poată manifesta în acesta. Asta ar fi o rezolvare bună, nicidecum legalizarea tuturor nebunilor cu idioțeniile lor.
Vreau să-mi exprim părerea și despre grupurile sau organizațiile care luptă împotriva LGBT. Există tot felul de grupări radicale, extremiste și ultraconservatoare, cum ar fi de pildă Coaliția pentru familie. Sunt de acord cu faptul că vor să apere ceea ce se cheamă familie tradițională, adică familie formată din bărbat și femeie. Dar, nu sunt de acord cu ideile care stau în spatele motivațiilor unor astfel de organizații. În mod normal, astfel de organizații sunt fondate atât de creștini ultraconservatori (atât pocăiți cât și ortodocși) cât și de naționaliști extremiști, având la bază ura influențată de religie și de primitivism. E clar și limpede ca apa faptul că ar trebui să trecem de mult peste ideea de a distruge tot ceea ce nu înțelegem, precum oamenii primitivi. Dar iată că nu stăm așa, căci încă vrem să ne omorâm între noi pentru motive din astea stupide. În același timp, nu sunt de acord nici cu grupările progresiste și umanitariste, care încearcă din răsputeri să apere comunitatea LGBT, organizând tot felul de marșuri, parade și alte manifestații jenante. E clar că nu avem nevoie de astfel de lucruri.
O altă chestiune foarte importantă este adopția de copii de către cuplurile anormale. Nu sunt de acord cu așa ceva. Un copil sănătos și normal niciodată nu va crește în armonie și nu se va dezvolta sănătos pe parcurs dacă va crește într-o familie formată din doi tați sau două mame. E cu totul altceva atunci când ești crescut de o mamă și de o bunică, sau de un tată și de un bunic, dar nicidecum de două persoane de același sex între care există relații amoroase și de iubire. Un astfel de copil nu va avea niciun viitor bun. Și pe lângă aceasta, încă din copilărie câtă bătaie de jos va suporta sărmanul din cauza "familiei". Mereu va fi persecutat din cauza aceasta și batjocorit. Nu în toate familiile tradiționale există un tată bețiv sau o mamă curvă. Astfel de argumente sunt ieftine și seci. Indiferent că sunt bețivani sau curve, marea majoritate a părinților își iubesc copiii și nu îi abandonează.
O altă problemă de discutat ar fi ideea de educație sexuală. De mult timp se dezbate această problemă. Unii vor să o adopte, alții nu. E precum un cuțit cu două tăișuri. Educația sexuală ar fi bună, ca idee, sau ca materie, dar nu ca metodă de promovare al ideologiei LGBT. Despre tot ceea ce ține de sexualitate, sunt de părere că ar trebui să fie învățați copiii cu vârsta de peste 10 ani, cei aflați în clasele 7-8 mai degrabă, nicidecum copiii de 5 ani cum vor ăștia. Nu ai ce să înveți un copil de 5 ani despre masturbare, sau despre faptul că e alegerea lui ce vrea să fie pe viitor, băiat sau fată. E pur și simplu ridicol. Cel născut cu ceva ce atârna în pantaloni îi băiat până-i lumea, iar cea cu crăpătura dintre picioare e fată. Orice altceva e anormal și greșit. Să te simți femeie, în timp ce te-ai născut bărbat, nu e altceva decât o problemă hormonală și mentală serioasă. Astfel de indivizi nu ar trebui acceptați în instituții, mai ales în cele publice. Globaliștii și progresiștii asta încearcă, să introducă educația sexuală în școli, astfel încât elevilor să li se predea și despre comunitatea LGBT, ca și cum asta ar fi ceva normal și cât se poate de ok. Copiii ar trebui să fie învățați despre pericolele sexului neprotejat, despre o sarcină nedorită, folosirea protecției, problemele și consecințele negative ale excesului de masturbare și cam atât. Nicidecum să își aleagă genul și alte prostii asemănătoare. Se vorbește foarte mult și despre avort. Sunt de acord cu avortul până la un anumit punct, acela ca fătul să nu fie suficient de dezvoltat, astfel încât sistemul nervos încă să nu fie în stadiu de funcționare, deoarece ceea ce se întâmplă după nu e altceva decât crimă. Avortarea unui bebeluș nenăscut, aflat în luna a 7-a să zicem, e crimă curată. Dacă copiii ar fi învățați despre folosirea prezervativelor și despre alte metode de protecție, atunci nu s-ar ajunge la sarcini nedorite, mame minore și alte fenomene cu care țara noastră se mândrește, fiind chiar în topul Europei. Aceste lucruri ar trebui predate în școli și nicidecum promovarea anormalităților și ciudaților.
Tot ceea ce am scris în acest articol reprezintă gândirea mea și părerea mea sinceră despre subiectul LGBT. Sunt de acord cu toleranța, dar nu cu promovarea. Toate își au limitele lor, doar că de o vreme încoace se încearcă trecerea peste limite.

Depresia - boala mileniului trei

"Duminica este pentru cei bătrâni şi obosiţi, pentru căsătoriţi, pentru îndrăgostiţii fericiţi. Cei solitari sunt vinovaţi de starea lor şi duminica este pedeapsa pentru cei vinovaţi. În ziua aceasta lungă este tot atâta loc pentru dragoste, odihnă, bucurie, cât şi suferinţă sau celebrarea suferinţei." - Anka Kowalska

Dacă în urmă cu 20 de ani cineva m-ar fi întrebat cum o să mă simt dacă o să am calculator performant, internet de mare viteză, telefon inteligent și orice altă tehnologie modernă, bineînțeles că aș fi răspuns că voi fi cel mai fericit. Astăzi, cu toate că am parte de toate cele enumerate tot nu mă simt fericit și împlinit. La fel ca mine sunt mulți. În aceste zile în care tehnologia evoluează cu o rapiditate ieșită din comun, oamenii se simt din ce în ce mai înstrăinați și singuri. Degeaba avem parte de tot ceea ce visam în urmă cu 20-30 de ani căci ceva totuși lipsește, sau ceva a dispărut pe parcurs. Acest gol interior e precum o prăpastie în suflet. E ca un demon care stă la pândă și abia așteaptă să atace și să muște în carne vie. Acest demon se numește depresie.
Depresia este o tulburare mentală, caracterizată de tristeţe persistentă şi de pierderea interesului pentru activităţile de care te bucuri în mod normal, însoţite de o incapacitate de a desfăşura activităţi zilnice, timp de cel puţin două săptămâni. Persoanele care suferă de depresie au în mod normal câteva dintre următoarele caracteristici: lipsa energiei, o schimbare a apetitului, insomnie sau invers dorm foarte mult, anxietate, lipsa capacitaţii de concentrare, indecizie, nelinişte, sentimentul de a fi lipsit de valoare, vinovăţie sau lipsă de speranţă, uneori şi gânduri de auto-vătămare sau de sinucidere. Psihologii semnalează că depresia poate duce la suicid, iar un procent însemnat dintre cei un million de sinucigaşi, suferă de depresie. Totodată, specialiştii spun că boala se manifestă la nivelul corpului, a stării de spirit şi la nivel de gânduri şi nu reprezintă doar o tristeţe de moment prin care fiecare trecem. Nu este doar o tristeţe de moment, ea poate lua forme de la cele mascate, uşoare, cu perturbări afective de sezon, până la tulburări bipolare sau maniaco-depresive, culminând cu suicidul. Ea se produce la nivel de creier, prin funcţionarea anormală a componentelor creierului, care modulează starea de spirit, comportamentul şi gândurile. La fiecare gând, emoţie, chimia creierului secretă neurotransmiţătorul corespondent, iar în cazul depresiei, dopamina şi serotonina sunt deficitare.
Depresivul se simte fără forţă, în nesiguranţă, este neliniştit, are mişcări lente sau agitate, faciesul este plângăcios, îngrijorat, mimică rigidă, riduri de expresie pronunţate. Depresivul trăieşte sentimente de neputinţă, tristeţe, descurajare, abandon, singurătate, culpabilitate. Uneori nu mai are niciun sentiment, este gol. Este sensibil la variaţiile meteo, are apăsări de cap, dureri de stomac, tulburări digestive. Gândurile care apar în depresie sunt negative referitoare la aspectul fizic, la viitor. Îşi urăşte chipul, se simte fără valoare, îi este teamă de sărăcie, trăieşte insuficienţa, se simte păcătos. Are teamă de eşec, se sustrage de la responsabilităţi şi evită noul, viaţa reală.
Un alt aspect foarte puţin cunoscut este că depresia poate fi transferată genetic sau dobândită, iar cauzele depresiei sunt foarte variate. În spatele unei depresii se pot ascunde multe suferinţe, traume, insecurităţi. Viaţa trăită în nesiguranţă induce stări depresive. Șomajul pe termen lung, lipsa de ocupaţie, lipsa unei relaţii de cuplu armonioase, violenţele, abuzurile, pierderea unui părinte în copilărie, evenimentele stresante ce depăşesc 6 luni, apartenenţa la grupurile marginale, bolile grave, şocurile emoţionale, catastrofele, pericolele, sunt factori declanşatori ai depresiei. Apare mai frecvent la femei, dar este activă şi la bărbaţi. Bolile tiroidei, prin creşterea cortizolului, folosirea unor medicamente (antihipertensive, hormonale, contraceptive, energizante, antiinflamatoare, neuroleptice, citostatice etc), produc depresia.
Paradoxal, în vremurile în care există din ce în ce mai multe posibilităţi de comunicare, reţele online cu ajutorul cărora ne facem mii de prieteni, chiar în aceste vremuri, în viaţa reală, oamenii se simt din ce în ce mai singuri, construiesc relaţii armonioase din ce în ce mai greu, devin din ce în ce mai suspicioşi, iar timpul alocat propriei fiinţe, familiei, prietenilor, relaxării este din ce în ce mai redus. Cei mai sensibili şi mai predispuşi la fenomenul depresiei, spune psihologul, sunt femeile şi copiii. Rata divorţurilor este în creştere, tot mai mulţi copii sunt crescuţi de un singur părinte ori sunt abandonaţi, daţi spre adopţie. Depresia post-partum este trăită de 20 până la 30% de către femeile care nasc, aici incluzând şi femeile care au întreruperi de sarcină. Există un mare număr de copii care suferă de depresie de la vârsta preşcolară-şcolară. Întâlnim tot mai multe femei singure, iar multe dintre cele care sunt parte în cuplu, trăiesc singurătatea în doi, sunt diagnosticate cu depresie. Manifestarea dependenţei de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, practicarea prostituţiei, promiscuitatea sexuală, în realitate, sunt echivalente depresive. Prognoza medicală ne spune că în următoarele decenii, mai mult de 45% dintre noi,vom suferi de depresie.
Depresia este una dintre cele mai răspândite boli ale mileniului trei, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că peste 300 de milioane de oameni de toate vârstele au fost afectaţi în 2015, ceea ce înseamnă o creştere de 18% în zece ani, aproape 800.000 de persoane se sinucid anual din această cauză (ref. 2015). De asemenea, depresia a fost declarată a treia cauză de dizabilitate la nivel global în 2014, iar până în 2020, specialiştii consideră că va deveni principala cauză. Prognoza medicală ne spune că în următoarele decenii, mai mult de 45% dintre noi vom suferi de depresie.
Să nu uităm că și în lumea vedetelor au fost destule personalități care au murit din această cauză. Actori precum Chris Farley, Heath Ledger sau Robin Williams sunt doar câțiva dintre marii actori care au pierdut bătălia împotriva depresiei.
În ceea ce privește în cazul meu particular, depresia mereu a fost prezentă în familia mea. Nu există dubii cum că nu aș fi moștenit această tulburare mentală. Bunicul meu a fost un alcoolic care s-a sinucis, tatăl meu a fost un alcoolic cu probleme de depresie și alte afecțiuni. Bunicul și tatăl meu sunt doar două exemple directe din familia mea, dar au mai fost și alții, tot din categoria rudelor. La mine prima dată a început să apară prin adolescență, în anii de liceu, pe vremea când aveam probleme de familie și stres intens din cauza tatălui meu alcoolic. Intensitatea cu care am simțit și am perceput pe vremea respectivă depresia era moderată, suportabilă, mult mai ok decât în prezent. Dar ceea ce a declanșat adevărata depresie a fost momentul acela blestemat când m-am angajat la o multinațională. Era vara anului 2012. M-am angajat la o fabrică din orașul local, corporație multinațională în domeniul auto, loc de muncă pentru foarte mulți oameni din județ. Până să mă angajez am avut o viață cât de cât liberă, în sensul că aveam suficient timp pentru mine, puteam să fac ce vroiam și când vroiam. Dar după angajare totul s-a schimbat. Viața mea a devenit un dezastru. Am început să devin din ce în ce mai stresat și agitat. Bineînțeles că problemele de familie de acasă nu dispăruseră între timp, ci din contra și alea parcă s-au intensificat. Fiind legat de programul de lucru pe schimburi viața mea a luat o întorsătură dramatică. Începeam să devin din ce în ce mai obosit, stresat, nedormit, nemâncat. De cele mai multe ori dormeam doar câte 4 ore pe noapte, maxim 5, mai ales la schimbul de dimineață, când trezirea era la 4:30 dimineața. Ce viață mizerabilă era. Și să nu mai vorbesc despre condițiile de lucru, presiunea exercitată asupra noastră, stresul și efortul intens, timpul pierdut cu naveta, salariul mult prea prost în comparație cu efortul depus. Și cu toate acestea am rezistat 8 ani în acel loc bătut de soartă.
În tot acest timp mi s-au accentuat și stările de anxietate. Am început să am tot mai des atacuri de panică, în special duminică seara înainte de schimbul de dimineață. Și iată așa au trecut mulți ani, ani în care aș fi putut face altceva dar n-am făcut... Depresia și anxietatea te limitează, te dezumanizează complet, mai ales dacă aceste stări se întind pe durata mai multor ani. Tot din cauza problemelor de familie am ajuns oarecum să nu mai văd niciun fel de scăpare din ghearele unei sorți mizerabile. Toate acestea nu au făcut altceva decât să-mi întărească depresia în toți acești ani, iar greșeala mea a fost faptul că în tot acest timp am ținut ascunse în mine toate aceste gânduri și stări. Îmi era rușine să le spun cuiva, din teama de a nu fi înțeles greșit sau perceput ca un om slab. Nici acum nu pot spune că discut aceste probleme, dar faptul că am ales să scriu despre ele e o oarecare formă de ușurare sau de eliberare, cel puțin pentru moment.
Principala formă de tratament pentru depresie reprezintă medicamentele antidepresive. Cele mai cunoscute sunt xanax, prozac, valium, celexa, etc. Personal, nu am folosit încă niciuna dintre cele enumerate deoarece se eliberează doar pe bază de rețetă, prescrise de un psiholog sau psihiatru. Probabil pe viitor voi apela și eu la un psiholog, pentru rețetă bineînțeles. Ceea ce am folosit eu până în prezent sunt pastilele de sunătoare, 5HTP, extraveral și diverse alte calmante pe baze de plante. Toate au fost ca apa de ploaie, inutile.
De multă vreme am plănuit să scriu acest articol despre depresie, dar parcă totuși ceva nu merge cum trebuie. Când vreau să vorbesc despre adevărata durere sufletească nu reușesc, dar cu toate acestea mirosul de suferință este prezent în toate articolele mele din ultima perioadă. Cu alte cuvinte, indiferent cum a ieșit acest articol, chiar nu contează, deoarece depresia se poate observa în majoritatea articolelor mele, indiferent că vorbesc în mod direct sau nu despre asta. Marea problemă a depresiei este faptul că aceasta nu se vindecă, mai ales dacă se întinde pe perioade lungi. Se poate cumva ține sub o oarecare formă de control, cu medicamente, dar mult nu va ține nici asta. E ca și cum ai hrăni tigrul cu bucăți de carne ca să nu te mănânce pe tine, dar până la urmă carnea se va găta și atunci vine rândul tău. Cam așa este și când se gată medicamentele, sau în cazul în care organismul s-a obișnuit cu ele și nu-și mai fac efectul de altă dată. Schimbările mult prea rapide din zilele noastre, stresul în exces, problemele de familie, lipsa banilor, diverse traume, sistemul corupt de conducere capitalist care exploatează atât de eficient oamenii, toate acestea nu fac altceva decât să crească nesiguranța în populație, creând astfel stările de depresie și anxietate. Nu trebuie să ne mirăm că aceste tulburări mentale câștigă tot mai mult teren, iar până la urmă vor câștiga și bătălia. Dar dintre toate, cea mai mare problemă este faptul că cei imuni la așa ceva, care niciodată n-au avut de a face cu depresia, pur și simplu nu îi pot înțelege pe depresivi. E cel mai ușor să dai sfaturi unui depresiv, sau să vorbești cu el în ultimul hal. Oamenii veseli nu pot înțelege tristețea, iar fericiții nu pot înțelege nefericirea. Și cu toate acestea bătălia pentru supraviețuire trebuie să continue. Căci asta este, pe bună dreptate, supraviețuire, orice zi din viața unui om cu probleme de depresie. Nu există nici zi și nici noapte. Toată viața e alb-negru, sau gri. Toate zilele sunt ciudate, doar că unele sunt mai ciudate decât altele.

Tehnici de autoapărare pentru femei

"Omul civilizat şi-a pierdut aproape toate formele naturale de autoapărare. Când e în pericol, singurul său reflex e să sune la 112." - Valeriu Butulescu

Trăim într-o societate în care femeile sunt expuse unor tentative de atac în fiecare zi. Începând de la mici conflicte de familie și până la tragedii de zile mari nu e decât un pas. Până și în școli nu mai e o noutate să auzim despre bătăi între fete. Să nu mai vorbim despre jafuri și tâlhării. Am decis să scriu acest articol cu scopul de a promova câteva tehnici simple de autoapărare pentru femei. Tehnicile prezentate sunt relativ simple dar în același timp eficiente. Din păcate încă nu au dispărut vechile ideologii cum că bărbatul ar fi superior femeii, și din cauza asta în multe familii se practică "legea pumnului", ultimul cuvânt fiind al bărbatului. De multe ori din cauza geloziei și al altor probleme se ajunge la violență; și cine are cel mai mult de suferit în asemenea cazuri? Normal că femeia. O femeie atacată pe stradă, bineînțeles că în ochii multora ea e de vină că a atras atenția agresorului din cauza ținutei. În fine, nu vreau să intru în alte subiecte, ideea e că o femeie ar trebui să aibe minimum de cunoștințe în domeniul autoapărării. Iată deci care sunt tehnicile care consider eu că ar fi de folos tuturor femeilor aflate în situație de pericol:

1. Aceasta este probabil cea mai eficientă modalitate de apărare împotriva unui bărbat agresiv: lovitura aplicată între picioare, în zona sensibilă cu alte cuvinte. Trebuie așteptat doar momentul potrivit ca lovitura să se aplice. Nu contează că se lovește cu pumnul, cu piciorul sau cu genunchiul, important este să se atingă ținta.

2. Tehnica din imaginea de mai jos este o modalitate de fentare. Atunci când vă pregătiți să loviți agresorul cu pumnul, acesta observând că vă pregătiți pentru atac va încerca să vă oprească. Atunci e momentul să-l loviți cu capul în gura, nas, sau frunte, pentru că nu se va aștepta la așa ceva.

3. În imaginea de mai jos puteți observa cum bărbatul atacă din spate, încercând să prindă femeia în așa fel încât aceasta să nu se mai poată mișca. Dar cu toate acestea există o modalitate de ieșire dintr-o astfel de situație. După cum puteți observa în imagine, dacă faceți o aplecare bruscă aveți șanse să ajungeți la piciorul agresorului. Mai departe tot ce aveți de făcut e să vă lăsați ridicate de către agresor în poziția inițială. Ce se va întâmpla? Agresorul va cădea pe spate, din cauza că i-ați prins piciorul. După aceea, cu el la pământ, e decizia voastră cum îi aplicați următoarea lovitură.

4. O altă modalitate de apărare este strategia de a lovi simultan în două puncte. În imaginea de mai jos puteți observa cum femeia lovește atât la față cât și cu genunchiul în zona sensibilă.

5. Iată o modalitate ușoară de eliberare dintr-o priză la nivelul încheieturii mâinii. Tot ce e de făcut e o rotație a mâinii în sensul acelor de ceasornic, după care aveți posibilitatea să-l apucați de mână pe adversar.

În imaginile de mai jos sunt prezentate două exemple de simulare a unei situații de atac. Observați în imagini felul în care femeia se apără, simplu și eficient.

Sper să vă fie de folos aceste tehnici doamnelor și domnișoarelor, dar cel mai mult sper să nu fie nevoie să aplicați așa ceva și să nu se ajungă la cazuri de violență. Am decis totuși să distribui și un videoclip motivațional în care puteți urmări o femeie, practicantă de arte marțiale, cum se poate apăra la nevoie.

Stimulare și motivație

"Odată ce ceva devine pasiune, motivaţia este acolo." - Michael Schumacher

Ce anume ne motivează? Ce ne stimulează? Ce este acel ceva ce ne face umani? Când apare empatia? Cum putem să facem să apară empatia? Cum o putem scoate la lumină din adâncurile umbrelor noastre mentale? Și astfel de întrebări putem să tot punem, dar oare răspunsuri putem să găsim la ele? Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului spune următoarele: "Motivaţia este inteligenţa care se identifică cu cele mai profunde sentimente asociate gândurilor tale. Acestea reprezintă aspectul subconştient al fiecărui gând conştient". Unii s-au străduit să scrie cărți întregi pe tema aceasta, iar alții care n-au scris nimic și nici n-au citit vreodată despre aceste lucruri și totuși le-au putut pune în practică mult mai bine și mult mai eficient.
Cel mai important lucru în viața oamenilor este acela că oamenii trebuie să aibe ocupație. Trebuie să fie ocupați cu ceva, iar acel ceva să producă stimulare. Odată cu stimularea apare și motivația. Mulți oameni când își pierd slujba, familia, sau orice altceva pur și simplu se destramă, cad pe jos precum piesele de domino. Cel mai ușor e să cazi, dar cel mai greu e să te ridici.
Cu toate acestea, nu sursa externă trebuie să fie sursa de inspirație. Adevărata noastră natură se află adând în interiorul nostru. Acolo sunt toate răspunsurile pe care le căutăm de atâta vreme. Ceea ce se petrece în exterior trebuie doar să declanșeze aceea scânteie care mai departe să aprindă focul. Exteriorul este doar vârful creionului ascuțit ce urmează să puncteze iar apoi să traseze linia de start; începând de la acel punct de dinaintea liniei putem vorbi despre interior, de starea noastră adevărată. Acolo se declanșează totul. Exteriorul fiind doar un stimulent, un fel de declanșator, mai departe odată cu adevărata noastră natură, redescoperirea sinelui, apare și motivația și starea de bine.

Cu toate acestea, totuși trebuie mai întâi să căutăm în exterior acel ceva ce să ne îndrepte spre interior, spre sinele nostru. Interiorul nu poate funcționa fără exterior, și invers. Cele două părți trebuie să lucreze împreună pentru o bună reușită. Și să nu uităm cel mai important aspect: aceste două laturi sau părți, interiorul și exteriorul, se influențează reciproc.
Dar totuși ce anume stimulează și motivează oamenii să facă ceea ce fac? Ce anume împinge un sportiv să nu renunțe niciodată? De ce anume este motivat un părinte care este capabil să treacă și prin foc pentru binele copilului său? Răspunsul este simplu. Această stare internă, motivația, este declanșată din exterior, de un stimulator. Un sportiv de exemplu este mult mai motivat când alții îl apreciază și îl susțin, decât atunci când îi mulțumit de el însuși în intimitatea lui. Un părinte se simte motivat când vede în ochii copilului bucuria, aceea bucurie care practic el ca părinte a creat. Toate aceste stimulatoare externe produc motivația internă. Așa se explică în mare parte totul. Mama care-și cumpără copilului ei ceva bun, de care copilul se bucură foarte mult, va fi probabil mult mai fericită decât copilul. Văzând în ochii acelui copil aceea bucurie inocentă și sinceră, mama o va simți cu un efect dublu. Nu degeaba spunea Isus că e mai bine să dai decât să primești. În acest mod se poate explica faptul că părinte este capabil de sacrificii mari pentru binele copilului. Făcând un bine altora, în același mod îți faci de fapt și ție un bine. Asta este tot!
Cu aceeași intensitate de bucurie se poate manifeste și un banal de "Like" primit pe Facebook pentru o poză sau pentru cine știe ce postare. În cazul unui sportiv, scriitor, sau orice fel de artist, care își arată abilitatea sau creația pe Facebook, o astfel de apreciere poate însemna foarte mult. Nici nu vă puteți imagina cât de mult înseamnă acel buton albastru cu acel degețel arătând respectuos semnul de la "foarte bine" când îl primești la ceva postare în care să îți arăți rezultatul muncii și al efortului depus. Acel banal buton e stimulatorul extern care provoacă mai departe motivația la nivel intern.
Din cauza asta avem pasiuni, de asta ne place să facem ceea ce facem. Suntem apreciați, suntem iubiți pentru asta și nu în ultimul rând iubim să facem asta. Și nu e vorba de venit sau de ceva material, pur și simplu de o formă superioară de plăcere. De asta suntem stimulați, indiferent că suntem părinți, indiferent că suntem artiști, indiferent că suntem sportivi. Ceva ne stimulează din exterior și asta ne motivează la nivel interior. Despre asta e vorba prieteni!

Puterea secretă a sinelui

"Fericirea noastră depinde ce ceea ce suntem, de individualitatea noastră, iar nu, cum se credea de obicei, de ceea ce destinul ne hotăreşte." - Arthur Schopenhauer

Fericire, un cuvânt atât de des pronunţat, dar oare ştim ce este ea? Fericirea e oare o stare ce se atinge sau ea trebuie cuverită? Nici una nici alta, spun eu. Fericirea în felul în care considerăm noi că se manifestă nu e altceva decât o iluzie creată de mintea noastră. Omul când este singur meditează foarte mult. Foarte mult stă pe gânduri şi la un moment dat răspunsurile la întrebări le va găsi in interiorul lui. Schopenhauer spunea că singurătatea este soarta tuturor oamenilor înzestraţi cu o capacitate deosebită, ei o vor deplânge uneori, însă o vor alege totdeauna ca pe cel mai mic dintre două rele.
Societatea noastră modernă este mult prea ocupată cu inutilităţi din care o mână de oameni profită iar marea majoritate au de suferit. Luxul şi ideea de a trăi mult şi bine. Dorinţa de a acumula din ce în ce mai mult. Căsnicii şi alte relaţii ratate. Doar câteva dintre multele exemple ce caracterizează lumea asta aşa zis modernă. Prea multă extravaganţă, prea multe excese, prea multă agitaţie şi probabil prea multe nevoi pentru prea mulţi oameni. Şi cu toate astea oare am putea să o ducem bine?
Totul depinde de felul nostru de a fi şi de felul în care percepem lumea. Lumea nu este un loc pentru toată lumea. Adică ceea ce vreau să spun e că nu toţi suntem la fel. Fiecare percepe diferit dar ceea ce trebuie perceput e acelaşi.

Omul de când este pe lumea asta este prizonierul propriilor iluzii. Captivi în propriile noastre închisori. Iluziile sunt create de minţile noastre. Mintea este un produs al creierul, un instrument prin care ea se manifestă ca organ de bază ce conduce organismul. În viziunea mea mintea şi spiritul sunt aproape identice. Mintea este creeată de creier, pe când spiritul este manifestarea armoniei din organism, aşa cum spunea şi Aristotel. Mintea poate fi prietenoasă dar şi periculoasă. Ne poate ridica dar ne poate face să şi cădem. Controlul minţii e precum controlul unui cal ce trage căruţa. Dacă nu ai grijă te trezeşti în şanţ sau în stâlp sau mai ştii pe unde. Mintea este precum un cal, ea trebuie îmblânzită.
Dar totuşi de ce există suferinţă? Zilele trecute am fost întrebat de un bun prieten dacă am vreo soluţie împotriva suferinţei şi împotriva problemelor. Nu! Nu am nici un fel de leac! Nu sunt medic, nici psiholog, nici clarvăzător! Ceea ce încerc eu să fac este să le arăt oamenilor o cale de scăpare, şi nu o soluţie gata preparată precum o reţetă. Această cale dacă este urmată va duce acolo unde trebuie. Calea este chiar sub picioarele noastre, aşa spune şi un vechi proverb chinezesc. Chinezii antici tratau bolile prin evitarea lor. Metoda mea este recunoaşterea iluziilor şi după aceea anihilarea sau evitarea lor. Totul în jur este iluzie. Atât lucrurile materiale cât şi cele nemateriale. Banii sunt fabricaţi din hârtii; pentru hârtii e nevoie de copaci; copacii nu se dezvoltă fără apă, aer şi lumină; lumina provine de la stele; aerul se formează în atmosfera planetară, ş.a.m.d. Totul se poate explica la modul cel mai raţional, fără intervenţia vreunei doctrine ce are la bază superstiţia primitivă. Noi, oamenii, nu avem nevoie sub nici o formă de creatori sau zei, de superstiţie. Tot ce ne trebuie este o Cale de urmat. Pentru mine această cale a fost şi este perfecţionarea continuă prin autodezvoltare. Aceasta are mai multe etape. O să încerc să scriu o carte pe tema asta unde o să detaliez totul. Cartea se va numi Cartea celor trei cercuri, şi o să conţină 3 capitole sau 3 cercuri: cercul minţii (dezvoltarea), cercul fizic/trupul (practicarea) şi cercul cunoaşterii (iluminarea/perfecţiunea).
Vreau să vă aduc la cunoştinţă că orice poate deveni un mare înţelept sau un om deştept, tot ceea ce trebuie pentru asta e doar studiul şi perseverenţa. Aşa cum spun şi budiştii, toţi oamenii au în interiorul lor natura lui Buddha. Vziunea mea este că omul trebuie să poată să îşi controleze mintea prin autodisciplină, să se perfecţioneze în continuu prin studiu, să-şi menţină sănătatea, aspectul şi condiţia fizică, iar la final să tindă spre perfecţiune. Pentru asta e nevoie de multă muncă, răbdare, studiu, meditaţie, antrenamente, şi de tăcere. Un samurai spunea odată că din tăcere se naşte spiritul nemuritor.

Pentru prima dată o să dezvălui câteva dintre ideiile mele filozofice pe care le-am aflat şi le-am dezvoltat în urma aniilor de studiu, meditaţie, antrenament şi tăcere. Iniţial, aveam de gând să nu discut cu nimeni despre asta, dar consider că e ok ca lumea să aibe cât de cât habar de ideiile mele. De multe ori ideiile sunt înţelese de cei care le inventează, dar dacă şti cum să le explici oamenilor, cei cu mintea deschisă o să ajungă să le înţeleagă într-un final. Iată, aşa în mare care sunt aceste idei:
- lumea nu are un început şi nici un sfârşit; ea nu a fost creată şi nu poate fi nici distrusă; teoria big-bang spune că totul a apărut dintr-o explozie colosală, de acord cu asta dar înainte de explozie a fost ceva. Şi acest ceva este platforma. Platforma este ceea ce menţine şi susţine întregul univers. Universul nu este infinit, este finit, dar fără margini sau graniţe. S-a demonstrat că universul este într-o continuă expansiune, deci se măreşte, dar se măreşte pe platformă, căci ea o susţine. Totul e ca un cerc, nu poţi spune de unde începe şi unde se termină.
- timpul există datorită universului, şi datorită expansiunii acesteia avem senzaţia că "timpul trece". Timpul pentru noi este doar o durată, dar în realitate este precum o senzaţie sau un semnal ce se percepe. Ea înseamnă mişcare. Ea nu poate fi controlată. Teorii s.f. precum maşina timpului sunt doar de domeniul filmelor fantastice, în realitate aşa ceva nu se poate face, pentru că timpul nu poate fi derulată. Timpul înseamnă mişcare continuă, doar înainte şi nu înapoi. Ce a fost s-a dus. Nici măcar prezentul nu există. Din prezent o să fie mereu un următor prezent şi tot aşa. Nu există trecut, prezent şi viitor, aceste noţiuni sunt doar pur teoretice şi ele există numai în minţile noastre. În realitate timpul este doar o mişcare continuă spre înainte datorită expansiunii universului.
- lumea nu are un creator, Dumnezeu, zeii, sau mai ştiu eu ce minte universală. Aceste noţiuni sunt cele mai primitive ce au rămas în viaţă din păcate până în prezent, şi datoriă cărora s-a vărsat cel mai mult sânge şi s-a răspândit cel mai mult superstiţia. Religia este o ruşine, un act de slăbiciune al omului slab şi fricos care se teme de necunoscut şi de aceea îşi caută refugiul în aşa ceva. Tot ceea ce răspândeşte religia şi bisericile sunt fără de valoare, invenţii pure pentru profitul unor oameni, idei de manipulare în masă, un obstacol pentru perfecţiune. Cum spunea şi Karl Marx: religia este metafizica poporului.
- cele mai mari iluzii ce s-au transmis de-a lungul secolelor sunt idei precum sufletul, eu-ul personal, divinitatea, lumea de dincolo sau adevărata lume, ş.a.m.d. Sufletul este doar o noţiune ce a fost inventată de grecii antici şi mai târziu preluată de primii creştini. În realitate nu există aşa ceva. Dacă separi bucată cu bucată întregul corp uman nu o să mai rămână nimic. Nicăieri în organism n-o să găsim adevăratul nostru eu personal sau sufletul, deoarece acestea sunt cele mai mari iluzii create de minţile noastre. Suntem reali şi trăim doar datorită reacţiilor chimice ce au loc permanent atât în jurul nostru cât şi în interiorul nostru. Frica omului de moarte a dat naştere ideilor precum sufletul sau lumea de dincolo.
- moartea este eliberarea, cum spunea Buddha intrarea în nirvana (adevărata fericire), dar nu se referea la o lume paralelă în care ne continuăm existenţa ci se referea la anihilarea fiinţei, oprirea din funcţiune al organismului, al acestui robot biologic mecanizat obosit, pe o cale mult prea armonioasă, şi anume prin iluminare. În budism această noţiune poartă numele de Extincţie. Nu e tot una că mori în chinuri groaznice după o viaţă trăită în degradare sau că mori împăcat cu tine însuţi în plină armonie.
- corpul trebuie îngrijit şi antrenat intr-una. Este cel mai minunat lucru când vezi până unde poţi ajunge cu flexibilitatea şi puterea corpului. Mai ales dacă acestea sunt combinate cu puterea din interior ce vine din minte. Acesta este calea artelor marţiale, un stil de viaţă sănătos, puternic şi cu adevărat fericit. Accent foarte mare se pune şi pe alimentaţie, evitarea unor produse, îngrijirea personală şi autodisciplina.
- când toate aceste idei sunt înţelese, şi sunt bine asimilate, ele o să se îmbine întruna singură: perfecţiunea, sau iluminarea. Aceste este omul modern, adevăratul om trezit din somnul iluziilor, supraomul cum spunea Friedrich Nietzsche, sau iluminatul în viziunea lui Buddha, cu alte cuvinte omul perfect.
În mare parte cam asta este filozofia mea; filozofia unui practicant de shaolin kung fu şi mare amator de filozofie şi cunoaştere. Toată această cunoaştere se află în noi. Cum spunea Morihei Ueshiba, fondatorul Aikido-ului: dacă eşti viu ai acces la secretele veacurilor, căci adevărul sălăşluieşte în fiecare fiinţă umană. Acest adevăr este după părerea mea puterea secretă a sinelui, adevărata noastră natură.

Meditaţia

Drumul spre sănătate începe cu mintea. Mulţi oameni pornesc la acest drum cu bune intenţii. Motivul îl poate reprezenta un atac de cord sau simpla dorinţă de a se vedea aşa cum sunt ei în realitate. De obicei trec la un regim de şoc şi încep să facă exerciţii fizice grele. Dacă nu mor până ajung să piardă kilogramele dorite, dacă o fac totuşi sunt prea bolnavi ca să se mai bucure de rezultat. De obicei, "toana" durează puţin iar "poftele" revin cu dorinţă de răzbunare astfel că pacientul e mai bolnav ca înainte din cauza şocului la care a fost supus organismul.
Singura unealtă pe care o avem la dispoziţie pentru a putea să ne urmăm intenţiile până la capăt este mintea. Din păcate, ea ajunge în aceeaşi stare ca şi restul organismului din cauza obiceiurilor alimentare proaste, a gândurilor "inestetice" şi a obiceiurilor sportive proaste. Ne trebuie mai întâi ceva ca să vindecăm mintea pentru ca apoi ea să poată vindeca tot corpul.
Felul în care trăim ne influenţează mintea. Tensiunea creată prin simplul fapt că trăim în secolul 21 este principala cauză a deprecierii sănătăţii dar nu mulţi doctori realizează acest fapt. Ni se prescriu pastile pentru a micşora această tensiune dar ele nu atacă de fapt cauza şi astfel boala evoluează.
În corpul nostru există nişte canale numite meridiane prin care curge energia. Indienii numesc această energie prana, japonezii ki, chinezii qi iar noi o numim electricitate sau energie vitală. Existenţa acestei energii nu mai este pusă la îndoială de oamenii de ştiinţă. Ceea ce nu se ştie însă este cum se poate păstra o cantitate cât mai mare şi cum se pot menţine meridianele deschise.
Avem nevoie de o modalitate de a învăţa mintea să nu permită tensiunii să ne afecteze. Fie că această tensiune e de ordin psihologic sau fizic, ea are acelaşi efect asupra energiei corpului. Dacă se întrerupe curgerea liberă a energiei sau dacă aceasta e încetinită, sistemele noastre naturale de vindecare nu mai pot apăra corpul de atacuri din exterior.
Această tensiune, mai mult decât orice altceva, afectează curgerea energiei prin închiderea meridianelor. Cu ajutorul unei camere minuscule putem vedea cum stomacul unei persoane se contractă şi nu poate digera hrana atunci când o persoana respectivă este supusă stresului sau doar se gândeşte că se poate enerva. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul meridianelor: ele se contractă, lăsând doar o mică parte din energie să curgă spre toate organele corpului.
În spatele sternului se află glanda endocrină numită timus. Medicina tradiţională chineză consideră că această glandă controlează curgerea energiei cât şi funcţia fizică a acesteia de producere de anticorpi. Prima glandă afectată de stres este timusul. Sistemul energetic al corpului este afectat imediat şi dacă nu se iau măsuri, acest fapt va conduce la distrugerea sa.
Este adevărat că mai diminuăm stresul prin somn dar cei mai mulţi dintre noi pierd acest beneficiu dormind pe saltele moi, privind la televizor şi mâncând înainte de a merge la culcare. Avem nevoie de somn pentru a ne reîncărca bateriile. Dacă ne folosim însă energia pentru digestie şi pentru procesarea gândurilor, nu mai putem face acest lucru eficient.
Dacă putem găsi o modalitate de a opri stresul să ne afecteze suntem pe drumul cel bun către înlăturarea principalei cauze a acestei probleme. Trebuie să ne calmăm mintea dar acest lucru nu e întotdeauna uşor de realizat. Meditaţia este de multe ori un lucru străin pentru occidentali dar qigong-ul nu pare chiar aşa de ciudat deoarece se foloseşte corpul pentru a a obţine efectul dorit.
Există trei niveluri de meditaţie pe care le putem folosi cu ajutorul mişcării. Mai există unul care nu necesită mişcarea corpului şi care se regăseşte în toate formele de yoga. E vorba de poziţia cu picioarele încrucişate şi meditaţia concentrată pe o mantra sau un obiect. Majoritatea ocidentalilor consideră acest lucru destul de dificil iar uneori se amăgesc singuri crezând că practică meditaţia. Meditaţia în mişcare, chiar dacă necesită învăţarea anumitor mişcări standard, se poate dovedi mai uşor de practicat deoarece nu foloseşte astfel de jocuri ale minţii. Nu trebuie decât să învăţăm şi să practicăm mişcările în mod corect iar meditaţia va veni de la sine. Mintea şi corpul se vor relaxa, în timp ce corpul se relaxează mintea va face la fel şi tot aşa.
Primul nivel al mişcării sau al meditaţiei în mişcare este reprezentat de poziţia stând în picioare cu genunchii uşor flexaţi. Genunchii astfel flexaţi furnizează căldura necesară pentru anumite schimburi chimice sau energetice. Astfel, încercăm să învăţăm mintea să se relaxeze în timp ce practicăm, astfel încât tensiunile din corp să nu mai apară.
Al doilea nivel al meditaţiei în mişcare este momentul în care începem să ne mişcăm în timp ce păstrăm starea meditativă indusă de exerciţiile de qigong. Aceste mişcări line relaxează mintea iar acest lucru face ca mişcările să fie executate mai relaxat şi mai lin lucru care la rândul său va ajuta mintea să se relaxeze şi mai tare astfel încât mintea şi corpul să se ajute reciproc în atingerea unei stări de relaxare completă.
Al treilea nivel al meditaţiei este reprezentat de momentul când putem să ne îndeplinim sarcinile zilnice şi să păstrăm în acelaşi timp starea meditatică câştigată în celelalte două niveluri.

Sportul şi memoria

"Memoria este scribul sufletului." - Aristotel

Este foarte cunoscută teoria: dacă faci sală îţi îmbunătăţeşti nivelul de forţă, viteză, rezistenţă şi inclusiv nivelul psihic. Însă ce mulţi nu ştiu este că dacă faci sală îţi îmbunătăţeşti creierul. Exact, sala te face mai deştept. Probabil vă întrebaţi de ce? Atunci când depui efort creierul tău este atent la orice mişcare, inclusiv din jurul tău. Devii mai activ în ce priveşte luarea unei decizii sub stres. S-a demonstrat că dacă alergi în jurul blocului creierul este mai activ decât atunci când se face un puzzle de cuvinte încrucişate.
După cum se ştie că după o anumită vârstă (mijlocul anilor 20) corpul începe să se deterioreze dacă nu se face sport.
La fel şi cu partea cerebrală, partea ce are de-a face cu învăţatul şi memoria se pierde din cauza hippocampus-ului ce după vârsta de 25-26 ani începe a se micşora.
Pentru a preveni ca acesta să se micşoreze este necesar ca persoana în cauză să înceapa prin a face exerciţii (chiar şi cu propria-i greutate) pentru a stopa şi chiar inversa procesul de micşorare.
Hippocampus-ul poate genera noi celule pentru a le înlocui pe cel în proces de decădere, acest proces fiind denumit ca neurogeneză.
Adevărul este că oamenii de ştiinţă încă nu au desluşit misterul, cum ajută exerciţiile să fim mai inteligenţi. Unele studii arată că a face sală ajută foarte mult proteina BDNF (factor neurotropic derivat din creier.
Această proteină poate întări celulele din creier şi de asemenea ajuta la neurogeneză, creeând noi celule. Deci dacă sala ajută la creşterea acestei proteine, atunci numai aşa se poate explica de ce persoanele ce fac sală au activitate, percep lucrurile mai clar.
A face sport înseamnă iniţierea neurogenezei, iar noile celule ajută la creşterea memoriei. Un studiu recent având ca subiecte persoane mai în vârstă, a demonstrat că exerciţiile moderate au ajutat aceste persoane nu numai să încetinească procesul mental dar şi să îl oprească.
Ca o concluzie dacă vreţi să fiţi mai activ mental, să înţelegeţi lucruri ce nu le-aţi înţeles apucaţi-vă de sport, chiar şi de alergat.

10 sfaturi de la un călugăr shaolin ca să fii mereu tânăr

Iată câteva trucuri scrise de un călugăr shaolin, discipol şi expert în arte marţiale, cu scopul de a ne învăţa cum să ne menţinem tineri şi sănătoşi. Shifu Yan Lei face parte din a 34-a generaţie de maeştri shaolini kung fu.
Cum să fii pururea tânăr? Iată cele 10 sfaturi date de Yan Lei:


1. Nu gândi prea mult. Gânditul îţi consumă energie. Gânditul te poate face să arăţi bătrân.

2. Nu vorbi prea mult. Majoritatea oamenilor vorbesc sau fac. Mai bine faci.

3. Când munceşti, munceşte preţ de 40 de minute, apoi opreşte-te pentru 10 minute. Faptul că te uiţi fix la ceva tot timpul poate dăuna ochilor, dar şi organelor interne şi stării de pace.

4. Când eşti fericit, trebuie să îţi controlezi fericirea. Dacă pierzi controlul, energia plămânului va fi afectată.

5. Nu te îngrijora prea mult, nu te mânia. Acestea două îţi afectează sănătatea ficatului şi a intestinelor.

6. Când mănânci, nu mânca prea mult. Asigură-te întotdeauna că nu te-ai ridicat sătul de la masă deoarece acest obicei poate dăuna splinei. Când simţi că îţi este doar puţin foame, mănânca puţin.

7. Când faci lucruri, ia-o încetişor, nu te grăbi prea rău. Aminteşte-ţi proverbul: “Grăbeşte-te încet şi vei ajunge curând”.

8. Dacă faci doar exerciţii fizice tot timpul şi nu faci niciodată Qigong (o metodă chinezească străveche de menţinere a vitalităţii şi a longevităţii) rişti să îţi pierzi echilibrul şi să devii nervos. Îţi pierzi Yin-ul din corpul tău. Exerciţiul fizic echilibrează Yin-ul şi Yang-ul.

9. Dacă nu faci exerciţii niciodată, ci doar meditezi, cultivi pacea sau practici Qigong, acest lucru nu îţi va da energie Yin ca să îţi consumi energia Yang.

10. Shaolin Kung Fu îţi dă totul. Scopul antrenamentului tău este de a echilibra yin-ul şi yang-ul personal. Nu contează cât de multe ore petreci încercând să faci acest lucru. Totul se reduce la a înţelege de ce anume are corpul tău nevoie.

Stresul, o boală modernă

Stresul este o reacție psihologică și fizică normală la stilul de viațǎ modern, tot mai dezvoltat. Cȃnd creierul percepe o amenințare, semnalele se transmit corpului pentru ca acesta sǎ elibereze o explozie de hormoni, cu scopul de a alimenta capacitatea organismului de a rǎspunde la stres. Fără un management corect al stresului, de multe ori corpul rǎmȃne în alertă ceea ce, ȋn timp, afecteazǎ organismul ȋn numeroase moduri. Nu trebuie sǎ așteptați până când stresul are un impact negativ asupra sănătății dumneavoastră, asupra relațiilor sau asupra calitǎții vieții.

Corpul uman rǎspunde la stres prin activarea sistemului nervos și a hormonilor specifici. Hipotalamusul trimite semnale glandelor suprarenale pentru a produce adrenalinǎ și cortizol, iar aceștia sunt eliberați ȋn sȃnge. Acești hormoni accelereazǎ ritmul cardiac, respirația, tensiunea arterială și metabolismul. Vasele de sȃnge permit trimiterea unui flux de sȃnge mai mare cǎtre grupele musculare mari. De asemenea, ficatul elibereazǎ o parte din glucoza stocatǎ pentru a crește energia corpului iar transpirația este produsǎ pentru răcirea organismului. Toate aceste schimbări fizice pregăteasc persoana pentru ca aceasta sǎ acționeze rapid ȋn cazul unei situații ce necesitǎ o acțiune imediatǎ.

Rǎspunsul la stres este critic în situații de urgență, ȋnsǎ acesta poate fi, de asemenea, activat și într-o formă mai ușoară. Stresul ce afecteazǎ psihicul pe termen lung este mai greu de gestionat și produce mai multe probleme individului. Astfel, sistemul nervos este ȋntr-o continuǎ presiune iar organismul pompeazǎ hormoni de stres pe o perioadă îndelungată. Acest lucru poate uza rezervele organismului, amplificǎ senzația de epuizare, slăbesc sistemul imunitar al organismului și agraveazǎ și alte probleme de sǎnǎtate existente.



Simptomele stresului prelungit

Stresul poate afecta corpul, gȃndurile dar și comportamentul unui individ. Stresul prelungit poate contribui la probleme de sanatate, cum ar fi hipertensiunea arterială, boli de inimă, obezitatea sau diabetul. De asemenea, dacă aveți dureri în piept, mai ales în cazul în care acestea apar ȋn timpul activitǎții fizice sau este însoțită de dispnee, transpirații, amețeli, greață, sau dureri radiante în umăr și braț, trebuie sǎ primiți ajutor de urgențǎ deoarece acestea pot fi semnalele unui atac de cord.



Alte simptome:

• Probleme de memorie

• Anxietate

• Iritabilitate

• Depresie

• Diaree sau constipație

• Greață, amețeli

• Dureri în piept, bătăi rapide ale inimii

• Rǎceli frecvente

• Abuzul de alcool

• Insomnie

• Izolare



Managementul stresului

Stresul nu poate fi eliminat din viața unui individ ȋnsa acesta poate controla cât de mult este afectat de stres. Tehnicile de relaxare cum ar fi yoga, meditația și respirația profundă activǎ sunt o modalitate de relaxare a organismului. Practicate cu regularitate, aceste activități conduc la o reducere a nivelului de stres și aduc, de asemenea, capacitatea de a rămâne calm ȋn suituații mai stresante.

• Ȋncercați sǎ vǎ odihniți ȋn perioadele de stres

• Exercițiile regulate ajutǎ oamenii sǎ gestioneze stresul

• Doză sănătoasă de optimism poate ajuta ca perioada sǎ parǎ mai puțin stresantǎ

• Rezolvați mai ȋntȃi problemele mici, pentru cǎ acestea dau un sentiment de control iar pe măsură ce cǎpǎtați mai multǎ ȋncredere puteți dezvolta anumite abilitǎți ȋn ceea ce privește gestionarea stresului.

Cele 3 cercuri

"Fii energic şi plin de râvnă ca un cal de rasă atins de bici. Prin credinţă şi puritate morală, prin efort şi meditaţie, prin cercetarea Adevarului (Doctrina), prin bogăţia cunoaşterii şi a virtuţii şi prin atenţie, distruge această nesfârşită suferinţă." - Buddha

Când am citit pentru prima dată citatul de mai sus, am simţit că practic un mecanism se activează în mine, ca şi cum aş fi descoperit care este defapt esenţa vieţii. Am pierdut mulţi ani cercetând, citind şi studiind fel de fel de doctrine, cărţi şi biografii. În toţi aceşti ani am fost precum un rătăcitor care nu îşi găsea casa; şi iată că într-o zi am dat de acest citat al lui Buddha şi am ajuns la o concluzie. E simplu: nu contează cine eşti, de unde provi sau încotro te îndrepţi, nici ce funcţie ai, câtă avere ai, ce şcoli ai absolvit, ş.a.m.d., contează doar să fi tu însuţi în fiecare zi, în orice acţiuni ai face, în orice înprejurări. Citind şi recitind de x ori citatul mi-am format o ideea: cele 3 cercuri. O să explic despre ce este vorba.

Din păcate trăim într-o lume foarte agitată, toată lumea se grăbeşte, unii pentru a obţine bani, alţii pentru reputaţie, etc. Dăm importanţă lucrurilor complicate şi fără rost, însă lucrurile mărunte care chiar ar conta le dăm la o parte. Teoria celor 3 cercuri, teoria mea, este că în realitate există, sau cel puţin ar trebui să existe, 3 lucruri foarte importante de care ar trebui să ţinem cont. Dacă le respectăm şi trăim în funcţie de ele se formează echilibrul şi cele 3 cercuri o să formeze doar un singur cer, adică rezultatul muncii depuse: echilibrul şi fericirea.
Iată care sunt cele 3 cercuri:
1. Perfecţionarea
E important şi esenţial să te perfecţionezi permanent. E stupid şi ridicol să crezi că dacă ai absolvit o şcoală nu mai ai nimic de învăţat şi că şti totul. Trebuie să te intereseze un domeniu sau mai multe şi să te perfecţionezi în acel ceva.
2. Activitatea
Oare ce e mai ok? Să ajungi acasă de la muncă sau şcoală şi să te trânteşti în faţa televizorului sau să faci un pic de activitate fizică sau sport? Oare care dintre variante e mai sănătoasă? Cel mai sănătos e să fi o persoană activă, dinamică. Fă sport, atletism, gimnastică, yoga, sau arte marţiale, orice îţi place ţie, şi continuă să te perfecţionezi sau cel puţin să te simţi bine în timp ce te mişti.
3. Echilibrul mental
Fii mereu o persoană optimistă, şi nu te lăsa învins de greutăţi şi de gânduri negative. Optimismul conduce la succes, iar succesul la fericire. Prin îmbogăţirea cunoştinţelor şi dezvoltarea virtuţii spargem barierele suferinţei.

Aşadar acestea sunt cele 3 cercuri, şi cum am spus, dacă le fuzionăm va reulta un singur lucru: fericirea.

Epuizare

"Cel mai greu lucru de păstrat e echilibrul." - Jean Grenier

Recent am citit un articol despre o nouă formă de boală, nerecunoscută încă la nivel oficial. Sindromul de epuizare profesională cunoscut sub numele de "burnout" este probabil boala secolului, datorată de stres şi conducând la epuizare.
Din păcate trăim într-o lume în care toată lumea e pusă rău pe fugă, lumea munceşte din greu fără să îşi pună întrebări sau să aibe păreri.
Sindromul de epuizare profesională este o maladie caracterizată printr-o serie de semne, simptome şi modificări ale comportamentului nostru în mediul profesional, pe scurt la locul de muncă. Această maladie este o consecinţă directă a stresului prelungit şi permanent. Efervescenţă continuă, comunicare 24 de ore din 24, presiuni sociale constante pentru a reuşi: tot acest coktail duce la o creştere costisitoare a cheltuielilor de sănătate legate de stres. Spre exemplu, în ultimii 5 ani, în Germania vânzările de medicamente antidepresive au crescut cu 40 de procente.
Probabil că şi criza financiară mondială a contribuit din plin la mărirea stresului. Tot mai mulţi salariaţi au refuzat să-si ia zile libere, chiar si când erau bolnavi, de teamă să nu fie daţi afară. Condiţii în care unii specialişti vorbesc deja despre un fenomen nou: de la absenteism s-a căzut în extrema opusă, la "prezenteism". Te duci la servici, ai n-ai treabă, şi chiar dacă în ziua respectivă mai bine ai fi stat acasă că erai bolnav. Veşnic nesatisfăcuţi de ceea ce fac, salariaţii de azi încearcă în permanenţă să facă mai repede, mai bine şi mai mult.

5 elemente importante pentru un sportiv

"Toate lucrurile sunt dificile înainte de a deveni simple." - motto pentru motivaţie

Acest articol are ca scop prezentarea unor elemente pe care le consider cele mai importante în viaţa unui practicant de arte marţiale sau sportiv. Nu în ultimul rând, aceste elemente în număr de 5 ar putea constitui şi baza unei vieţi echilibrate şi pentru cei care nu sunt sportivi.
Mai jos în ordine sunt prezentate aceste 5 elemente, fără de care nu poate apărea succesul.

1. Antrenamentul
Probabil cel mai important factor din viaţa unui sportiv este antrenamentul. Contează foarte mult felul în care te antrenezi, durata, intensitatea, metodele de antrenament ş.a.m.d. Totodată, nu trebuie făcute extreme, şi anume supraantrenamente, care nu fac altceva decât probleme de sănătate şi epuizare fizică. Cu alte cuvinte trebuie să te antrenezi tare, dar şi inteligent în acelaşi timp.

2. Alimentaţia
Al doilea factor important este alimentaţia. Este foarte important ce mănânci, când, felul în care este preparată mâncarea, cantitatea, ş.a.m.d. Cei mai mulţi oameni aleg să mănânce odată sau de două sau maxim de 3 ori pe zi, stilul clasic fiinf dimineaţa, la prânz şi seara. Este greşită această abordare. Modul cel mai corect este să mănânci puţin, dar des, la intervale de două sau trei ore diferenţă. Este cel mai dăunător pentru sănătate să mănânci de vreo două sau trei ori pe zi şi să mănânci şi mult şi să lşi şi intervale lungi între mese, gen dimineaţa şi seara. Mai ales dacă meniul constă în măncare gen fast food (hamburgher, pizza, hot dog, chipsuri, etc.) atunci nu mai are rost să te întrebi de ce îţi întârzie succesul.

3. Odihna
Fără să te recuperezi după antrenamente dure sau alte activităţi nu se poate imagina succesul. Odihna este la fel de importantă precum antrenamentul. Cele 8 ore de somn, plus un somn scurt de după masă sunt metoda cea mai bună pentru recuperarea organismului după efort.

4. Suplimentele nutritive
Suplimentele nutritive sunt foarte bune pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei care practică activităţi sportive. Suplimentele alimentare gen vitamine, minerale, calciu, fier sau magneziu, sunt elemente de care organismul are nevoie la orice oră. Cea mai inteligentă metodă este cumpărarea lor de la farmacie sau de la un vânzător autorizat şi administrarea lor atât în perioadele de antrenament cât şi în cele de odihnă.

5. Implicarea mentală
Ultimul element şi probabil cel mai important dintre toate este implicarea mentală în toată treaba. Cum ai putea să ai succes dacă nu îţi doreşti cu adevărat asta? Evident că trebuie să vrei din adâncul inimii tale să îţi atingi ţelul, să nu te laşi tras în jos de depresii şi alte probleme mentale de genul acesta. Nu trebuie să laşi stresul şi rutina zilnică să îţi facă viaţa neagră sau incoloră, cî altfel nu o fi bine. Totul ţine de implicarea mentală şi de activitatea minţii.

Nu te grăbi

Din păcate trăim într-o lume în care agitaţia şi stres-ul cresc pe zi ce trece tot mai mult. Fiecare se grăbeşte orbeşte spre marea destinaţie, adică într-un final spre nicăieri. Cum spune şi proverbul "graba strică treaba", pe lângă că strică treaba ne afectează şi sănătate foarte mult, şi nu în ultimul rând ea poate să fie fatală.
Recent am citit un articol foarte interesant despre nişte sfaturi pentru cei care mereu sunt pe fugă. Mai jos am să reproduc unele dintre aceste sfaturi.

Nu te grăbi:
- dimineaţa să te ridici brusc din pat, trezeşte-te cu 5 minute mai devreme şi dă timp inimii şi creierului să se trezească, iar după ce te-ai ridicat întinde-te bine;
- să pleci la muncă fără să iei micul dejun;
- să pleci fără centură şi fără să fi atent la trafic;
- să cumperi prânzul de la fast-food, mai bine adu-l gătit de acasă sau caută mâncare gătită la un restaurant;
- să mănânci prânzul cu ochii în ecranul calculatorului, mai bine lângă o fereastră şi mănâncă încet şi savurează mâncarea;
- să treci pe lângă bătrânul de la colţ, poate nu ai bani să-i dai zilnic, dar poţi să îi dai bună ziua şi un zâmbet, care oricum nu te costă nimic;
- să te duci la antrenamente nemâncat;
- atât de tare încât să uiţi să saluţi când intri undeva;
- să sari peste încălzire, pentru că şi ea face parte din antrenament, ferindu-te de accidentări;
- mereu atât de tare încât să ajungi să elimini micile plăceri ale vieţii, să uiţi de oamenii importanţi din viaţa ta, de echilibrul din efort şi odihnă şi mai ales nu te grăbi să îţi tratezi organismul ca pe o maşină;
- decât dacă este cu adevărat necesar, întotdeauna grăbindu-te pierzi din vedere anumite aspecte importante şi apare un accident, fie auto, fie musculo-tendinos sau de altă natură;
- aşa de tare încât să stai o oră încruntat fără să zâmbeşti;
să îmbătrâneşti, asta se va întâmpla inevitabil, însă tu alegi cât de tare grăbeşti acest proces.

Antidogmatism

"Ciudată e situaţia noastră aici, pe Pământ. Fiecare din noi vine într-o scurtă vizită, fără să ştie de ce, deşi se pare, uneori, că pentru un scop divin. Din punctul de vedere al vieţii cotidiene, trebuie ştiut măcar un lucru: omul se află aici pentru ceilalţi oameni - pentru cei de ale căror zâmbete şi bunăstare depinde fericirea noastră." - Albert Einstein

Omul, ca fiinţă raţională şi inteligentă, îşi trăieşte viaţa supravieţuind de pe o zi pe alta, uneori în conflict sau în concurenţă cu natura. În realitate însă nu ştim care e adevăr din spatele scenei numite viaţă. Nu ştim de ce suntem aici, încotro ne îndreptăm sau ce se va întâmpla cu noi după moarte. Mai pe scurt zis nu ştim nimic, deşi de cele mai multe ori avem impresia că e invers.

Cam toate doctrinele vorbesc despre faptul că omul ca specie este rezultatul unui proces numit creaţie. Ştiinţa spune contrariul, şi anume, că omul este rezultatul unui proces şi mai îndelungat numit evoluţie. Fiecare îşi susţine ipoteza însă fără a avea suficiente dovezi, sau dovezi care să pună punctul pe i. Doctrinele religioase, în special doctrina creştină, spune că trebuie să îl servim pe Dumnezeu, cel care ne-a creat, toată viaţa noastră, şi ca răsplată după moarte o să fim fericiţi în rai, în caz contrar o să ardem în iad. Trebuie să fi copil îndoctrinat de la cele mai fragede vârste ca să crezi aşa ceva, sau indiferent care nu gândeşte. Alte doctrine spun că dacă nu facem fapte bune după moarte ne vom reîncarna să suferim din nou aici pe Pământ.

Acum că am lămurit cu doctrinele o să vedem de fapt care e ideea şi mesajul acestui articol. O să o spun din prima fără ascunzişuri: RESPINGE-ŢI TOATE DOCTRINELE ŞI NU VĂ LĂSAŢI ÎNDOCTRINAŢI! Vreţi să trăiţi o viaţă fericită? Bineînţeles că asta vreţi. Asta vrea fiecare om. Ca să fiţi cu adevărat fericiţi şi liberi (în cel mai profund sens al cuvântului), da-ţi la o parte orice doctrină, pentru că ascultând ceea ce vă spune un preot, predicator, politician sau alt deştept din domeniu nu o să fiţi altceva decât o oaie din marea turmă de indiferenţi îndoctrinaţi.
Nu acceptaţi ideea de crede şi nu cerceta. Din contra, cercetaţi şi credeţi doar esenţialul. De ce să te rogi pentru sănătatea ta sau al altcuiva? Acum pe bune, ce rost are să îţi spui în gând fel de fel de poezii numite rugăciuni? Nu mai bine îţi iei viaţa în mâini, îţi controlezi alimentaţia, duci o viaţă cât de cât activă (practicând sport), nu faci ceea ce ar dăuna sănătăţii, etc.

Toate cele enumerate mai sus oare nu se aseamănă cu comportamentul adevăratului om inteligent şi înţelept în acelaşi timp? Ca să fi cu adevărat liber şi fericit după părerea mea ar trebui să ai o viaţă echilibrată, alimentaţie sănătoată, să eviţi alcoolul şi tutunul pe cât se poate, să faci sport sau arte marţiale, să respecţi şi să îi cinsteşti pe cei din jur, să iubeşti adevărul şi dreptatea şi să le şi înfăptuieşti, şi nu în ultimul rând să nu te laşi influenţat de doctrinele religioase sau politice.

Cele 10 reguli

În tradiţia creştină după cum bine ştim există cele 10 porunci, care conform legendelor au fost date lui Moise direct de către Dumnezeu. După ce am studiat filozofia orientală şi filozofia creştină am ajuns la nişte concluzii. Respingând din start ideile superficiale şi superstiţioase am ajuns să formulez propriile mele "10 porunci", care le-am enunţat mai jos. Ideiile mele se bazează pe crearea unui stil de viaţă sănătos şi armonios, respingând la o parte orice absurditate şi superficialitate duse până la fanatism. Idea de bază este omenia, onoarea şi respectul, credinţa în dreptate şi adevăr.



Iată deci care sunt conform principiilor mele cele 10 reguli de care vorbeam:

1. Vei primi un corp. Poate să îţi placă sau îl poți detesta, însă va fi al tău pentru întreaga călătorie pe care o faci pe Pamânt de această dată. Cum îl tratezi depinde numai de tine.

2. În fiecare zi vei primi o lecţie pentru că eşti înscris la cursul full time numit VIAŢĂ. Poate să îţi placă lecţia sau să o consideri irelevantă ori prostească, dar în fiecare zi o lecţie va apărea într-o formă oarecare. Ai zilnic ocazia să înveţi din aceste lecţii. Ele se vor repeta regulat, până când experiența necesară ție va fi deplin asimilată.

3. Nu există greşeli, există numai lecţii. Creşterea este un proces de încercare şi eroare, se numeşte experimentare. Experimentele eşuate sunt la fel de mult parte din proces ca şi cele care la un moment dat reuşesc.

4. Deseori o lecţie învăţată va apărea din nou ca recapitulare. Ea poate fi deghizată faţă de forma originală în care a fost învăţată tocmai pentru a te testa dacă ai învăţat bine.

5. Învăţarea lecţiilor nu se termină. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţii. Dacă mai trăieşti înseamnă că mai ai lecţii de învăţat. Câinii bătrâni poate că nu mai învaţă trucuri noi dar oamenii bătrâni cu siguranţă mai pot învăţa lucruri noi.

6. Nu există un loc mai bun decât AICI. Când noţiunea ta despre ACOLO a devenit un AICI vei obţine imediat un alt ACOLO care, din nou, va arăta mai bine decât AICI.

7. Ceilalţi nu sunt decât nişte oglinzi pentru tine. Nu poţi să iubeşti sau să urăşti ceva la o altă persoană fără ca acel aspect să fie o parte din tine pe care o iubeşti sau o urăşti. Din nou iată o ocazie să mai înveţi încă o lecţie.

8. Ce faci cu viaţa ta este pe deplin decizia ta. Ai toate uneltele şi resursele să o modelezi aşa cum vrei. Alegerea este a ta. Alegerea este o recapitulare a lecţiilor pe care le-ai primit zilnic.

9. Ai deja toate răspunsurile. Răspunsurile la toate întrebările vieţii sunt deja în tine, tot ceea ce trebuie să faci este să te uiţi înăuntru, să asculţi şi să ai încredere. A te ruga înseamnă să ceri răspunsuri, a medita înseamnă să le asculţi.

10. Trebuie să trăim aici şi acum, nu să ne consumăm pentru trecut şi nici făcând planuri mari pentru viitorul îndepărtat. Tot ceea ce contează este prezentul.

Primăvara

Conform medicinei tradiţionale chinezeşti, primăvara este anotimpul renaşterii. Este acel moment al anului în care totul prinde din nou viaţă, ca şi când toate ar porni de la început. Acum este momentul pentru a exersa forme dinamice de Qigong, precum şi activităţi fizice mai intense decât în perioada iernii.



Din punct de vedere al tradiţiei chineze, Yushui este perioada ploilor de primăvara. Yushui începe pe 18 februarie şi se termină pe 5 martie. Cu toate că primăvara a sosit încă este destul de rece ca să fie îngheţ sau să fulguie; dar conform tradiţiei chineze, după ce se termină perioada Yushui ninsorile vor înceta. Soarele cu căldura ei plăcută, aerul umed, vântul, înflorirea ghioceilor şi înverzirea treptată a naturii, toate acestea marchează venirea primăverii, reînlocuirea vechiului cu noul, renaşterea atât în natură cât şi în sufletele noastre.

Într-un articol mai vechi am prezentat arta vieţii pe durata celor 4 anotimpuri. Conform acestei doctrine, primăvara se poate asocia cu dimineaţa. Momentul trezirii, recăpătarea treptată a forţelor şi începerea activităţilor încetul cu încetul, toate acestea se pot compara cu aspectele care caracterizează primăvara

Yi Jin Jing

Yi Jin Jing, în traducere "Metoda transformării tendoanelor în 12 secţiuni", este un set de exerciţii creat de Da Mo (Bodhidharma). Acest set de exerciţii stă la baza stilului shaolin, deoarece Da Mo după ce a fost acceptat în templu a observat firava condiţie fizică a călugărilor şi astfel s-a decis să creeze nişte exerciţi pentru ei.
De când această tehnică a fost creată, a influenţat în mod semnificativ evoluţia culturii chineze timp de 1400 de ani.


Din punct de vedere tehnic, Yi Jin Jing este un exerciţiu energetic (QiGong). Foarte important este faptul că asigură circularea Qi-ului (energiei) în cele 12 meridiane energetice primare şi cele 2 meridiane majore (Meridianul Conceptor şi cel Guvernor). Practicarea acestui exerciţiu va duce la întărirea corpului fizic, incluzând atât muşchii cât şi tendoanele şi va asigura circulaţia lină a Qi-ului în canalele energetice primare şi organele interne. Fapt ce reprezintă cheia menţinerii sănătăţii şi încetinirea degradării corpului fizic. Odată ce corpul fizic devine suficient de puternic, se poate trece la stadii mai avansate de practică, având ca scop prelungirea vieţii, cultivarea spiritului. Având un depozit bogat de Qi (energie vitală), corpul fizic va fi menţinut sănătos şi viaţa se va prelungi.

Înainte de a studia tehnicile propriu zise este bine să înţelegem şi semnificaţia tehnicilor. Yi înseamnă „a schimba, a înlocui”, Jin înseamnă „muşchi şi tendoane”, iar Jing înseamnă „tratat sau metodă” şi totodată „de înaltă calitate”. Deci Yi Jin Jing s-ar putea traduce „Metoda transformării Tendoanelor/Muşchilor”. Aici „muşchi şi tendoane” nu se referă strict la aceste părţi anatomice ci la întregul corp fizic, incluzând şi organele interne. Deci, Yi Jin Jing reprezintă o metodă tradiţională, de înaltă valoare, care este capabilă să dezvolte corpul fizic, şi să-l transforme din „slab” în „viguros”. Binenţeles, că ea este deasemenea extrem de eficientă pentru păstrarea sănătăţii.
Scopul primordial al practicii Yi Jin Jing este de a schimba corpul fizic din slab în puternic şi din bolnav în sănătos. Originea aceastei tehnici este budistă, fiind dezvoltată mai apoi continuu atât de budişti cât şi de taoişti. Obiectivul original al acestei practici a fost obţinerea iluminării sau al stării de Buda. În acest scop, practicantul avea nevoie mai întâi de un corp fizic puternic şi de o rezervă considerabilă de Qi. Practica Yi Jin Jing este astfel legată de întărirea corpului fizic şi clădirea corpului energetic (Qi).

Yi Jin Jing este un set de exerciţii ce cuprinde 12 secţiuni:
1. Stâlpul;
2. Lotus;
3. Susţine cerul;
4. Culege stelele;
5. Trage coada a 9 vaci;
6. Împinge muntele;
7. Întinzi aripile scoţi ghiarele;
8. Trage sabia cavalerului;
9. Dragonul verde;
10. Tigrul se aruncă asupra prăzii;
11. Îndoaie capul şi bate toba;
12. Du Bai Hui la sol.

În imaginea de mai jos sunt prezentate cele 12 exerciţii.



Iată şi o demonstraţie completă sub forma unui videoclip.

Virtute [3]

"Un câine nu este considerat un câine bun pentru că latră bine, aşa cum un om nu este considerat un om bun pentru că vorbeşte bine." - Buddha





Toate acţiunile noastre, tot ceea ce facem, spunem sau gândim, au consecinţe. Viitorul nostru este rezultatul acţiunilor noastre. Toate depind de noi, şi nu de soartă, destin şi altele.

Lao Zi spunea: "Cel care vorbeşte mult ajunge deseori la nereuşită. De aceea e mai bine să ţii drumul de mijloc."
Ideea este că nu trebuie renunţat la ceva, dar nici să ducem acel ceva până la extreme.
Nu trebuie să ne consumăm pentru ce a fost cândva în trecut, nici să ne facem planuri ce se întind până în viitorul foarte îndepărtat. Trebuie să trăim prezentul, căci doar asta contează. Aici şi acum.

10 reguli pentru a fi om:

1. Vei primi un corp. Poate să îţi placă sau îl poți detesta, însă va fi al tău pentru întreaga călătorie pe care o faci pe Pamânt de această dată. Cum îl tratezi depinde numai de tine.
2. În fiecare zi vei primi o lecţie pentru că eşti înscris la cursul full time numit VIAŢĂ. Poate să îţi placă lecţia sau să o consideri irelevantă ori prostească, dar în fiecare zi o lecţie va apărea într-o formă oarecare. Ai zilnic ocazia să înveţi din aceste lecţii. Ele se vor repeta regulat, până când experiența necesară ție va fi deplin asimilată.
3. Nu există greşeli, există numai lecţii. Creşterea este un proces de încercare şi eroare, se numeşte experimentare. Experimentele eşuate sunt la fel de mult parte din proces ca şi cele care la un moment dat reuşesc.
4. Deseori o lecţie învăţată va apărea din nou ca recapitulare. Ea poate fi deghizată faţă de forma originală în care a fost învăţată tocmai pentru a te testa dacă ai învăţat bine.
5. Învăţarea lecţiilor nu se termină. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţii. Dacă mai trăieşti înseamnă că mai ai lecţii de învăţat. Câinii bătrâni poate că nu mai învaţă trucuri noi dar oamenii bătrâni cu siguranţă mai pot învăţa lucruri noi.
6. Nu există un loc mai bun decât AICI. Când noţiunea ta despre ACOLO a devenit un AICI vei obţine imediat un alt ACOLO care, din nou, va arăta mai bine decât AICI.
7. Ceilalţi nu sunt decât nişte oglinzi pentru tine. Nu poţi să iubeşti sau să urăşti ceva la o altă persoană fără ca acel aspect să fie o parte din tine pe care o iubeşti sau o urăşti. Din nou iată o ocazie să mai înveţi încă o lecţie.
8. Ce faci cu viaţa ta este pe deplin decizia ta. Ai toate uneltele şi resursele să o modelezi aşa cum vrei. Alegerea este a ta. Alegerea este o recapitulare a lecţiilor pe care le-ai primit zilnic.
9. Ai deja toate răspunsurile. Răspunsurile la toate întrebările vieţii sunt deja în tine, tot ceea ce trebuie să faci este să te uiţi înăuntru, să asculţi şi să ai încredere. A te ruga înseamnă să ceri răspunsuri, a medita înseamnă să le asculţi.
10. Trebuie să trăim aici şi acum.