Singurătate

Singurătate

Străbat cărări erodate de gânduri
Desculț prin iad de unul singur
Peste mări, munți și păduri
Fără vreo direcție, tăcut și nesigur.

Așteptările - mi-au cauzat suferință
Urmările - mi-au anulat orice dorință;
Singurătate - mai strigă-mi odată numele
Căci timpul - îmi șterge urmele.

Ești pentru mine dependență
Și în prezența ta absentă
Mă scald și apoi dispar
Ca după aceea iarăși singur să reapar.

De o vreme tot mai distant și tot mai rece
Stau privind de unul singur cum timpul trece
Și-mi amintesc în serile reci și nopțile lungi
Că unde nu aparții n-ai cum s-ajungi.

Trenul vieții

Trenul vieții

S-a dus trenul iar eu nu eram în gară
Fiind mic și prost, am stat acasă
Atât de naiv eram că nu m-am lăsat sedus
Și odată cu trenul și tu te-ai dus.

Cu biletul în mână, dar tot întârziat
Nu-mi vine să cred că am ajuns un ratat
Și mă întreb revoltat unde e dreptatea
Când eu am primit firimiturile, iar altul carnea.

Stau singur și scriu cu tristețe ca Bacovia
Știind că astfel îmi va fi aievea
Revoltat pe orice tren, peron și gară
Urăsc ce fac cu o ieșire foarte vulgară.

Indiferent că mă îndrept spre gară sau spre casă
Mă plimb tot timpul singur în noapte
Fie că e ploaie torențială sau e lună plină
În mintea mea trenul trece în șoapte.

Și în orice gară degeaba mai merg
Și după orice tren degeaba mai alerg
Căci tu te-ai dus - și dusă ești
Degeaba îți mai spun acum că-mi lipsești.

Paradox

Paradox

Dacă eu aș fi realitatea
Tu doar ai visa,
Și dacă eu de aici aș pleca,
Crede-mă, și tu m-ai urma.

Și dacă eu aș fi începutul,
Cu siguranță tu ai fi sfârșitul,
Pentru că, dacă tu ai fi în centrul tuturor,
Eu aș sta doar pe marginea drumurilor.

Și dacă rămân singur pe pământ,
Voi merge pe acest drum
Dar să te urmez nu am cum
Căci tot ce știu e doar să mă frământ.

Și dacă tu ai fi fost cel adevărat
N-aș fi ținut cont de cât am așteptat,
Dar poate dacă erai un înger
M-ai fi ridicat și pe mine la cer.

În jurul Soarelui

În jurul Soarelui

În jurul Soarelui am orbitat cândva
Precum o planetă rătăcită
Și nu-mi puteam explica acel ceva
Ce-mi dădea o stare fericită.

În jurul Soarelui am simțit căldura
Ce n-am mai simțit odinioară
De parcă te-aș cunoaște de undeva
Și poate ne știam dintr-o viață anterioară.

M-am născut ca o mică scânteie
Dar alături de tine am devenit foc
Orbitez în jurul tău în acest joc
Și nu vreau ca povestea să se încheie.

Știu că dacă încerc să te ating
Flăcările tale mă vor arde
Și mă vor topi până mă sting
Iar vântul îmi va sufla cenușa departe.

Ești fructul interzis servit de șerpi
Dar oprit din răsputeri de zei
În jurul Soarelui, eu un biet orfan
Dansând pe notele tale de pian.

Predestinat să fiu noroi de când m-am născut
Dar tu ai făcut din mine un ocean
Călătoresc mai departe liniștit și tăcut
Căci în jurul Soarelui am devenit mai uman.

În bătaia vântului

În bătaia vântului

Ploaia mă udă
Dar vântul mă usucă
Iar pașii încet mă poartă
Spre artă sau spre soartă.

Mă îmbrac zilnic în zâmbet
Ca să-mi ascund tristețea
Precum un urlet
Făcut să alungă liniștea.

Așa tăcut și cumpătat
De când mă știu caut lumina
Și tocmai când mi s-a arătat
S-a stins făclia.

Nevroză de vară

Nevroză de vară

A venit vara, iar focul în sobă de mult nu mai arde
Dar în casă e rece, la fel ca-n suflet
Vorbe nerostite și chinuite stau să tresară într-un urlet
Pornite toate din adâncuri și de departe.

A venit vara, iar eu tot trăiesc în păcat
Stau treaz până târziu și nu-s împăcat
Ziua trece pe fugă, iar noaptea vine grăbită
Soarele se retrage, dar Luna mă veghează liniștită.

A venit vara, și stau în tăcere să ascult cântece
Cântate de glasuri divine într-un minunat cor
Afară s-a încălzit de mult, dar înăuntru e tot rece
Iar eu așa-mi trăiesc viața până am să mor.

Fructul interzis

Fructul interzis

Am avut cândva de mult un vis
În care pentru un timp scurt mi s-a permis
Să intru câteva clipe în paradis
Și să privesc de la distanță fructul interzis.

Fructul era un înger de o frumusețe rară
Cum n-am mai văzut niciunde în țară,
Acel ideal feminin aparte
Și de care cei ca mine nu pot avea parte.

Și cum orice vis se sfârșește
Pot doar spera să revăd cândva îngerul etern,
Căci m-am trezit iarăși în al meu infern
Unde sufletul îmi putrezește.