Tot ce pot să spun despre noapte se rezumă la un singur cuvânt: e magică! De când mă știu am fost fascinat de noapte, încă de pe vremea când eram copil. Noaptea se ivesc și probleme, dar în același timp cumva se găsesc și soluții pentru ele mereu. În ultimii ani am devenit foarte activ noaptea. Știu că nu este sănătos și nu face bine organismului, în special creierului. Dar ce pot să fac? Așa suntem noi artiștii. Toate creațiile mele s-au născut pe timp de noapte. Desenele pe care le-am făcut, poeziile pe care le-am scris, inclusiv aceste articole din lumea mea, filozofia mea, toate le-am creat noaptea. Parcă atunci devin mult mai activ pe acest plan.
Îmi amintesc acele vremuri în care casa îmi era zguduită de urletele scandalurilor și certurilor din familie. Tatăl meu, un mare scandalagiu alcoolic al acelor vremuri de mult apuse, își demonstra mereu talentele pe timp de zi. Dar după aceea, noaptea se lăsa ca o plapumă peste tot acel ocean de probleme. Lumina Lunii era precum un colac de salvare în acele timpuri. Îmi amintesc cât de fascinat eram deja de pe atunci de farmecul nopții. Ziua era haos, gălăgie peste măsură. Dar noaptea se întâmpla ceva magic: se instaurase liniștea. Mai exact acea liniște de care îmi era dor toată ziua.
Acum, în prezent, pe timp de zi este altfel de gălăgie și haos. Acuma e vorba de muncă și de supraviețuire. E vorba de chinul zilnic pentru un trai decent. Nu alerg după vise mari, încerc doar să mă mențin pe linia de plutire, fără să mă scufund. Însă viața e o junglă în care scapă cine poate. Noaptea e la fel de magică și de mistică precum era în urmă cu 20 de ani. A rămas și acuma evadarea mea, locul unde mă retrag și de unde ascult liniștea și acel izvor de inspirație de unde îmi vin idei pentru creații. Pentru mine noaptea e vindecare, e bandaj pentru răni - atât vizibile cât și invizibile. Am impresia că noaptea a fost o sursă de inspirație pentru singuratici și artiști de când e omul pe pământ.
Pot trăi noaptea în două moduri diferite. Îi pot savura liniștea într-un mod cât se poate de plăcut și de pașnic. Adorm parcă cu gândul că tavanul meu este cerul înstelat, scufundat în pace și liniște totală. Parcă sunt zen în astfel de clipe nocturne. Sau pot trăi opusul. Pot să fiu mega-agitat, plin de sentimente și stări ciudate, cuprins de panică, controlat parcă de forțe invizibile. Din păcate erau și astfel de nopți în care în loc să simt magia nopții, farmecul ei, tot ce am putut să-i simt e groaza. În acele nopți parcă toate sentimentele negative sunt trăite cu o intensitate și mai mare. Parcă se ascute cumva toată negativitatea. Nu știu să spun din care am avut mai multe, din nopți liniștite, sau din nopți albe. Cert este că le-am trăit pe amândouă și le-am simțit intensitatea la maximum, la fiecare în parte.
Ziua și dacă mă simt agitat, dar parcă totuși altfel trece. Ies la o plimbare, fac asta sau aia, îmi găsesc ocupație care să-mi distragă atenția. Dar noaptea situația e complet schimbată. Noaptea ești țintuit la pat, între 4 pereți, doar tu și tavanul, singur în întuneric. Timpul parcă a înghețat, sau parcă a dispărut în întregime. Tot ce poți să faci atunci e să înduri ororile nopții. Parcă ești legat în pat și indiferent cum te răsucești tot nu poți să adormi. Tot ce îți poți dori în astfel de clipe e să adormi și să se termine tot acel coșmar ce trebuie să suporți cu ochii deschiși în întuneric. Și cu cât te opui mai mult, cu cât îți dorești mai mult să se termine, agitația se amplifică și mai mult, se accelerează până scapă de sub control. Ajungi să adormi într-un final în propria ta nebunie, iar dimineața te trezești de parcă ai fi mahmur și nu mai înțelegi nimic.
Dar privind problema dintr-o altă perspectivă, tot noaptea poți experimenta și cea mai perfectă liniște posibilă. Fie că alegi o plimbare nocturnă, sau că alegi să rămâi în pat, efectul și intensitatea pot varia, dar plăcerea poate e cât de cât asemănătoare. Mai ales dacă în ziua ce vine nu ai nimic de făcut, nu trebuie să te grăbești să te trezești pentru că nu ai de mers niciunde și nu ai treabă - atunci poți savura liniștea și pacea nopții din plin. Parcă nici nu vrei să adormi în astfel de clipe, iar când totuși reușești să adormi atunci e o adormire magică, parcă o retragere într-un basm.
Am trăit pe propria piele ambele versiuni ale nopții despre care am scris mai sus. Am avut nopții în care am fost atât de agitat încât am crezut că nu mai apuc dimineața. Dar iată că sunt încă aici! Am avut și acele nopți în care parcă m-am contopit cu Luna și cu stelele de pe cer. Am fost și în coșmar, dar și în vis, trăind intensitatea fiecăruia, cu bune și cu rele.
