"Fericirea noastră depinde ce ceea ce suntem, de individualitatea noastră, iar nu, cum se credea de obicei, de ceea ce destinul ne hotăreşte." - Arthur Schopenhauer
Fericire, un cuvânt atât de des pronunţat, dar oare ştim ce este ea? Fericirea e oare o stare ce se atinge sau ea trebuie cuverită? Nici una nici alta, spun eu. Fericirea în felul în care considerăm noi că se manifestă nu e altceva decât o iluzie creată de mintea noastră. Omul când este singur meditează foarte mult. Foarte mult stă pe gânduri şi la un moment dat răspunsurile la întrebări le va găsi in interiorul lui. Schopenhauer spunea că singurătatea este soarta tuturor oamenilor înzestraţi cu o capacitate deosebită, ei o vor deplânge uneori, însă o vor alege totdeauna ca pe cel mai mic dintre două rele.
Societatea noastră modernă este mult prea ocupată cu inutilităţi din care o mână de oameni profită iar marea majoritate au de suferit. Luxul şi ideea de a trăi mult şi bine. Dorinţa de a acumula din ce în ce mai mult. Căsnicii şi alte relaţii ratate. Doar câteva dintre multele exemple ce caracterizează lumea asta aşa zis modernă. Prea multă extravaganţă, prea multe excese, prea multă agitaţie şi probabil prea multe nevoi pentru prea mulţi oameni. Şi cu toate astea oare am putea să o ducem bine?
Totul depinde de felul nostru de a fi şi de felul în care percepem lumea. Lumea nu este un loc pentru toată lumea. Adică ceea ce vreau să spun e că nu toţi suntem la fel. Fiecare percepe diferit dar ceea ce trebuie perceput e acelaşi.
Omul de când este pe lumea asta este prizonierul propriilor iluzii. Captivi în propriile noastre închisori. Iluziile sunt create de minţile noastre. Mintea este un produs al creierul, un instrument prin care ea se manifestă ca organ de bază ce conduce organismul. În viziunea mea mintea şi spiritul sunt aproape identice. Mintea este creeată de creier, pe când spiritul este manifestarea armoniei din organism, aşa cum spunea şi Aristotel. Mintea poate fi prietenoasă dar şi periculoasă. Ne poate ridica dar ne poate face să şi cădem. Controlul minţii e precum controlul unui cal ce trage căruţa. Dacă nu ai grijă te trezeşti în şanţ sau în stâlp sau mai ştii pe unde. Mintea este precum un cal, ea trebuie îmblânzită.
Dar totuşi de ce există suferinţă? Zilele trecute am fost întrebat de un bun prieten dacă am vreo soluţie împotriva suferinţei şi împotriva problemelor. Nu! Nu am nici un fel de leac! Nu sunt medic, nici psiholog, nici clarvăzător! Ceea ce încerc eu să fac este să le arăt oamenilor o cale de scăpare, şi nu o soluţie gata preparată precum o reţetă. Această cale dacă este urmată va duce acolo unde trebuie. Calea este chiar sub picioarele noastre, aşa spune şi un vechi proverb chinezesc. Chinezii antici tratau bolile prin evitarea lor. Metoda mea este recunoaşterea iluziilor şi după aceea anihilarea sau evitarea lor. Totul în jur este iluzie. Atât lucrurile materiale cât şi cele nemateriale. Banii sunt fabricaţi din hârtii; pentru hârtii e nevoie de copaci; copacii nu se dezvoltă fără apă, aer şi lumină; lumina provine de la stele; aerul se formează în atmosfera planetară, ş.a.m.d. Totul se poate explica la modul cel mai raţional, fără intervenţia vreunei doctrine ce are la bază superstiţia primitivă. Noi, oamenii, nu avem nevoie sub nici o formă de creatori sau zei, de superstiţie. Tot ce ne trebuie este o Cale de urmat. Pentru mine această cale a fost şi este perfecţionarea continuă prin autodezvoltare. Aceasta are mai multe etape. O să încerc să scriu o carte pe tema asta unde o să detaliez totul. Cartea se va numi Cartea celor trei cercuri, şi o să conţină 3 capitole sau 3 cercuri: cercul minţii (dezvoltarea), cercul fizic/trupul (practicarea) şi cercul cunoaşterii (iluminarea/perfecţiunea).
Vreau să vă aduc la cunoştinţă că orice poate deveni un mare înţelept sau un om deştept, tot ceea ce trebuie pentru asta e doar studiul şi perseverenţa. Aşa cum spun şi budiştii, toţi oamenii au în interiorul lor natura lui Buddha. Vziunea mea este că omul trebuie să poată să îşi controleze mintea prin autodisciplină, să se perfecţioneze în continuu prin studiu, să-şi menţină sănătatea, aspectul şi condiţia fizică, iar la final să tindă spre perfecţiune. Pentru asta e nevoie de multă muncă, răbdare, studiu, meditaţie, antrenamente, şi de tăcere. Un samurai spunea odată că din tăcere se naşte spiritul nemuritor.
Pentru prima dată o să dezvălui câteva dintre ideiile mele filozofice pe care le-am aflat şi le-am dezvoltat în urma aniilor de studiu, meditaţie, antrenament şi tăcere. Iniţial, aveam de gând să nu discut cu nimeni despre asta, dar consider că e ok ca lumea să aibe cât de cât habar de ideiile mele. De multe ori ideiile sunt înţelese de cei care le inventează, dar dacă şti cum să le explici oamenilor, cei cu mintea deschisă o să ajungă să le înţeleagă într-un final. Iată, aşa în mare care sunt aceste idei:
- lumea nu are un început şi nici un sfârşit; ea nu a fost creată şi nu poate fi nici distrusă; teoria big-bang spune că totul a apărut dintr-o explozie colosală, de acord cu asta dar înainte de explozie a fost ceva. Şi acest ceva este platforma. Platforma este ceea ce menţine şi susţine întregul univers. Universul nu este infinit, este finit, dar fără margini sau graniţe. S-a demonstrat că universul este într-o continuă expansiune, deci se măreşte, dar se măreşte pe platformă, căci ea o susţine. Totul e ca un cerc, nu poţi spune de unde începe şi unde se termină.
- timpul există datorită universului, şi datorită expansiunii acesteia avem senzaţia că "timpul trece". Timpul pentru noi este doar o durată, dar în realitate este precum o senzaţie sau un semnal ce se percepe. Ea înseamnă mişcare. Ea nu poate fi controlată. Teorii s.f. precum maşina timpului sunt doar de domeniul filmelor fantastice, în realitate aşa ceva nu se poate face, pentru că timpul nu poate fi derulată. Timpul înseamnă mişcare continuă, doar înainte şi nu înapoi. Ce a fost s-a dus. Nici măcar prezentul nu există. Din prezent o să fie mereu un următor prezent şi tot aşa. Nu există trecut, prezent şi viitor, aceste noţiuni sunt doar pur teoretice şi ele există numai în minţile noastre. În realitate timpul este doar o mişcare continuă spre înainte datorită expansiunii universului.
- lumea nu are un creator, Dumnezeu, zeii, sau mai ştiu eu ce minte universală. Aceste noţiuni sunt cele mai primitive ce au rămas în viaţă din păcate până în prezent, şi datoriă cărora s-a vărsat cel mai mult sânge şi s-a răspândit cel mai mult superstiţia. Religia este o ruşine, un act de slăbiciune al omului slab şi fricos care se teme de necunoscut şi de aceea îşi caută refugiul în aşa ceva. Tot ceea ce răspândeşte religia şi bisericile sunt fără de valoare, invenţii pure pentru profitul unor oameni, idei de manipulare în masă, un obstacol pentru perfecţiune. Cum spunea şi Karl Marx: religia este metafizica poporului.
- cele mai mari iluzii ce s-au transmis de-a lungul secolelor sunt idei precum sufletul, eu-ul personal, divinitatea, lumea de dincolo sau adevărata lume, ş.a.m.d. Sufletul este doar o noţiune ce a fost inventată de grecii antici şi mai târziu preluată de primii creştini. În realitate nu există aşa ceva. Dacă separi bucată cu bucată întregul corp uman nu o să mai rămână nimic. Nicăieri în organism n-o să găsim adevăratul nostru eu personal sau sufletul, deoarece acestea sunt cele mai mari iluzii create de minţile noastre. Suntem reali şi trăim doar datorită reacţiilor chimice ce au loc permanent atât în jurul nostru cât şi în interiorul nostru. Frica omului de moarte a dat naştere ideilor precum sufletul sau lumea de dincolo.
- moartea este eliberarea, cum spunea Buddha intrarea în nirvana (adevărata fericire), dar nu se referea la o lume paralelă în care ne continuăm existenţa ci se referea la anihilarea fiinţei, oprirea din funcţiune al organismului, al acestui robot biologic mecanizat obosit, pe o cale mult prea armonioasă, şi anume prin iluminare. În budism această noţiune poartă numele de Extincţie. Nu e tot una că mori în chinuri groaznice după o viaţă trăită în degradare sau că mori împăcat cu tine însuţi în plină armonie.
- corpul trebuie îngrijit şi antrenat intr-una. Este cel mai minunat lucru când vezi până unde poţi ajunge cu flexibilitatea şi puterea corpului. Mai ales dacă acestea sunt combinate cu puterea din interior ce vine din minte. Acesta este calea artelor marţiale, un stil de viaţă sănătos, puternic şi cu adevărat fericit. Accent foarte mare se pune şi pe alimentaţie, evitarea unor produse, îngrijirea personală şi autodisciplina.
- când toate aceste idei sunt înţelese, şi sunt bine asimilate, ele o să se îmbine întruna singură: perfecţiunea, sau iluminarea. Aceste este omul modern, adevăratul om trezit din somnul iluziilor, supraomul cum spunea Friedrich Nietzsche, sau iluminatul în viziunea lui Buddha, cu alte cuvinte omul perfect.
În mare parte cam asta este filozofia mea; filozofia unui practicant de shaolin kung fu şi mare amator de filozofie şi cunoaştere. Toată această cunoaştere se află în noi. Cum spunea Morihei Ueshiba, fondatorul Aikido-ului: dacă eşti viu ai acces la secretele veacurilor, căci adevărul sălăşluieşte în fiecare fiinţă umană. Acest adevăr este după părerea mea puterea secretă a sinelui, adevărata noastră natură.
Showing posts with label QiGong. Show all posts
Showing posts with label QiGong. Show all posts
Sunday, February 15, 2015
Sunday, August 31, 2014
Meditaţia
Drumul spre sănătate începe cu mintea. Mulţi oameni pornesc la acest drum cu bune intenţii. Motivul îl poate reprezenta un atac de cord sau simpla dorinţă de a se vedea aşa cum sunt ei în realitate. De obicei trec la un regim de şoc şi încep să facă exerciţii fizice grele. Dacă nu mor până ajung să piardă kilogramele dorite, dacă o fac totuşi sunt prea bolnavi ca să se mai bucure de rezultat. De obicei, "toana" durează puţin iar "poftele" revin cu dorinţă de răzbunare astfel că pacientul e mai bolnav ca înainte din cauza şocului la care a fost supus organismul.
Singura unealtă pe care o avem la dispoziţie pentru a putea să ne urmăm intenţiile până la capăt este mintea. Din păcate, ea ajunge în aceeaşi stare ca şi restul organismului din cauza obiceiurilor alimentare proaste, a gândurilor "inestetice" şi a obiceiurilor sportive proaste. Ne trebuie mai întâi ceva ca să vindecăm mintea pentru ca apoi ea să poată vindeca tot corpul.
Felul în care trăim ne influenţează mintea. Tensiunea creată prin simplul fapt că trăim în secolul 21 este principala cauză a deprecierii sănătăţii dar nu mulţi doctori realizează acest fapt. Ni se prescriu pastile pentru a micşora această tensiune dar ele nu atacă de fapt cauza şi astfel boala evoluează.
În corpul nostru există nişte canale numite meridiane prin care curge energia. Indienii numesc această energie prana, japonezii ki, chinezii qi iar noi o numim electricitate sau energie vitală. Existenţa acestei energii nu mai este pusă la îndoială de oamenii de ştiinţă. Ceea ce nu se ştie însă este cum se poate păstra o cantitate cât mai mare şi cum se pot menţine meridianele deschise.
Avem nevoie de o modalitate de a învăţa mintea să nu permită tensiunii să ne afecteze. Fie că această tensiune e de ordin psihologic sau fizic, ea are acelaşi efect asupra energiei corpului. Dacă se întrerupe curgerea liberă a energiei sau dacă aceasta e încetinită, sistemele noastre naturale de vindecare nu mai pot apăra corpul de atacuri din exterior.
Această tensiune, mai mult decât orice altceva, afectează curgerea energiei prin închiderea meridianelor. Cu ajutorul unei camere minuscule putem vedea cum stomacul unei persoane se contractă şi nu poate digera hrana atunci când o persoana respectivă este supusă stresului sau doar se gândeşte că se poate enerva. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul meridianelor: ele se contractă, lăsând doar o mică parte din energie să curgă spre toate organele corpului.
În spatele sternului se află glanda endocrină numită timus. Medicina tradiţională chineză consideră că această glandă controlează curgerea energiei cât şi funcţia fizică a acesteia de producere de anticorpi. Prima glandă afectată de stres este timusul. Sistemul energetic al corpului este afectat imediat şi dacă nu se iau măsuri, acest fapt va conduce la distrugerea sa.
Este adevărat că mai diminuăm stresul prin somn dar cei mai mulţi dintre noi pierd acest beneficiu dormind pe saltele moi, privind la televizor şi mâncând înainte de a merge la culcare. Avem nevoie de somn pentru a ne reîncărca bateriile. Dacă ne folosim însă energia pentru digestie şi pentru procesarea gândurilor, nu mai putem face acest lucru eficient.
Dacă putem găsi o modalitate de a opri stresul să ne afecteze suntem pe drumul cel bun către înlăturarea principalei cauze a acestei probleme. Trebuie să ne calmăm mintea dar acest lucru nu e întotdeauna uşor de realizat. Meditaţia este de multe ori un lucru străin pentru occidentali dar qigong-ul nu pare chiar aşa de ciudat deoarece se foloseşte corpul pentru a a obţine efectul dorit.
Există trei niveluri de meditaţie pe care le putem folosi cu ajutorul mişcării. Mai există unul care nu necesită mişcarea corpului şi care se regăseşte în toate formele de yoga. E vorba de poziţia cu picioarele încrucişate şi meditaţia concentrată pe o mantra sau un obiect. Majoritatea ocidentalilor consideră acest lucru destul de dificil iar uneori se amăgesc singuri crezând că practică meditaţia. Meditaţia în mişcare, chiar dacă necesită învăţarea anumitor mişcări standard, se poate dovedi mai uşor de practicat deoarece nu foloseşte astfel de jocuri ale minţii. Nu trebuie decât să învăţăm şi să practicăm mişcările în mod corect iar meditaţia va veni de la sine. Mintea şi corpul se vor relaxa, în timp ce corpul se relaxează mintea va face la fel şi tot aşa.
Primul nivel al mişcării sau al meditaţiei în mişcare este reprezentat de poziţia stând în picioare cu genunchii uşor flexaţi. Genunchii astfel flexaţi furnizează căldura necesară pentru anumite schimburi chimice sau energetice. Astfel, încercăm să învăţăm mintea să se relaxeze în timp ce practicăm, astfel încât tensiunile din corp să nu mai apară.
Al doilea nivel al meditaţiei în mişcare este momentul în care începem să ne mişcăm în timp ce păstrăm starea meditativă indusă de exerciţiile de qigong. Aceste mişcări line relaxează mintea iar acest lucru face ca mişcările să fie executate mai relaxat şi mai lin lucru care la rândul său va ajuta mintea să se relaxeze şi mai tare astfel încât mintea şi corpul să se ajute reciproc în atingerea unei stări de relaxare completă.
Al treilea nivel al meditaţiei este reprezentat de momentul când putem să ne îndeplinim sarcinile zilnice şi să păstrăm în acelaşi timp starea meditatică câştigată în celelalte două niveluri.
Singura unealtă pe care o avem la dispoziţie pentru a putea să ne urmăm intenţiile până la capăt este mintea. Din păcate, ea ajunge în aceeaşi stare ca şi restul organismului din cauza obiceiurilor alimentare proaste, a gândurilor "inestetice" şi a obiceiurilor sportive proaste. Ne trebuie mai întâi ceva ca să vindecăm mintea pentru ca apoi ea să poată vindeca tot corpul.
Felul în care trăim ne influenţează mintea. Tensiunea creată prin simplul fapt că trăim în secolul 21 este principala cauză a deprecierii sănătăţii dar nu mulţi doctori realizează acest fapt. Ni se prescriu pastile pentru a micşora această tensiune dar ele nu atacă de fapt cauza şi astfel boala evoluează.
În corpul nostru există nişte canale numite meridiane prin care curge energia. Indienii numesc această energie prana, japonezii ki, chinezii qi iar noi o numim electricitate sau energie vitală. Existenţa acestei energii nu mai este pusă la îndoială de oamenii de ştiinţă. Ceea ce nu se ştie însă este cum se poate păstra o cantitate cât mai mare şi cum se pot menţine meridianele deschise.
Avem nevoie de o modalitate de a învăţa mintea să nu permită tensiunii să ne afecteze. Fie că această tensiune e de ordin psihologic sau fizic, ea are acelaşi efect asupra energiei corpului. Dacă se întrerupe curgerea liberă a energiei sau dacă aceasta e încetinită, sistemele noastre naturale de vindecare nu mai pot apăra corpul de atacuri din exterior.
Această tensiune, mai mult decât orice altceva, afectează curgerea energiei prin închiderea meridianelor. Cu ajutorul unei camere minuscule putem vedea cum stomacul unei persoane se contractă şi nu poate digera hrana atunci când o persoana respectivă este supusă stresului sau doar se gândeşte că se poate enerva. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul meridianelor: ele se contractă, lăsând doar o mică parte din energie să curgă spre toate organele corpului.
În spatele sternului se află glanda endocrină numită timus. Medicina tradiţională chineză consideră că această glandă controlează curgerea energiei cât şi funcţia fizică a acesteia de producere de anticorpi. Prima glandă afectată de stres este timusul. Sistemul energetic al corpului este afectat imediat şi dacă nu se iau măsuri, acest fapt va conduce la distrugerea sa.
Este adevărat că mai diminuăm stresul prin somn dar cei mai mulţi dintre noi pierd acest beneficiu dormind pe saltele moi, privind la televizor şi mâncând înainte de a merge la culcare. Avem nevoie de somn pentru a ne reîncărca bateriile. Dacă ne folosim însă energia pentru digestie şi pentru procesarea gândurilor, nu mai putem face acest lucru eficient.
Dacă putem găsi o modalitate de a opri stresul să ne afecteze suntem pe drumul cel bun către înlăturarea principalei cauze a acestei probleme. Trebuie să ne calmăm mintea dar acest lucru nu e întotdeauna uşor de realizat. Meditaţia este de multe ori un lucru străin pentru occidentali dar qigong-ul nu pare chiar aşa de ciudat deoarece se foloseşte corpul pentru a a obţine efectul dorit.
Există trei niveluri de meditaţie pe care le putem folosi cu ajutorul mişcării. Mai există unul care nu necesită mişcarea corpului şi care se regăseşte în toate formele de yoga. E vorba de poziţia cu picioarele încrucişate şi meditaţia concentrată pe o mantra sau un obiect. Majoritatea ocidentalilor consideră acest lucru destul de dificil iar uneori se amăgesc singuri crezând că practică meditaţia. Meditaţia în mişcare, chiar dacă necesită învăţarea anumitor mişcări standard, se poate dovedi mai uşor de practicat deoarece nu foloseşte astfel de jocuri ale minţii. Nu trebuie decât să învăţăm şi să practicăm mişcările în mod corect iar meditaţia va veni de la sine. Mintea şi corpul se vor relaxa, în timp ce corpul se relaxează mintea va face la fel şi tot aşa.
Primul nivel al mişcării sau al meditaţiei în mişcare este reprezentat de poziţia stând în picioare cu genunchii uşor flexaţi. Genunchii astfel flexaţi furnizează căldura necesară pentru anumite schimburi chimice sau energetice. Astfel, încercăm să învăţăm mintea să se relaxeze în timp ce practicăm, astfel încât tensiunile din corp să nu mai apară.
Al doilea nivel al meditaţiei în mişcare este momentul în care începem să ne mişcăm în timp ce păstrăm starea meditativă indusă de exerciţiile de qigong. Aceste mişcări line relaxează mintea iar acest lucru face ca mişcările să fie executate mai relaxat şi mai lin lucru care la rândul său va ajuta mintea să se relaxeze şi mai tare astfel încât mintea şi corpul să se ajute reciproc în atingerea unei stări de relaxare completă.
Al treilea nivel al meditaţiei este reprezentat de momentul când putem să ne îndeplinim sarcinile zilnice şi să păstrăm în acelaşi timp starea meditatică câştigată în celelalte două niveluri.
Sunday, February 24, 2013
Primăvara
Conform medicinei tradiţionale chinezeşti, primăvara este anotimpul renaşterii. Este acel moment al anului în care totul prinde din nou viaţă, ca şi când toate ar porni de la început. Acum este momentul pentru a exersa forme dinamice de Qigong, precum şi activităţi fizice mai intense decât în perioada iernii.

Din punct de vedere al tradiţiei chineze, Yushui este perioada ploilor de primăvara. Yushui începe pe 18 februarie şi se termină pe 5 martie. Cu toate că primăvara a sosit încă este destul de rece ca să fie îngheţ sau să fulguie; dar conform tradiţiei chineze, după ce se termină perioada Yushui ninsorile vor înceta. Soarele cu căldura ei plăcută, aerul umed, vântul, înflorirea ghioceilor şi înverzirea treptată a naturii, toate acestea marchează venirea primăverii, reînlocuirea vechiului cu noul, renaşterea atât în natură cât şi în sufletele noastre.
Într-un articol mai vechi am prezentat arta vieţii pe durata celor 4 anotimpuri. Conform acestei doctrine, primăvara se poate asocia cu dimineaţa. Momentul trezirii, recăpătarea treptată a forţelor şi începerea activităţilor încetul cu încetul, toate acestea se pot compara cu aspectele care caracterizează primăvara

Din punct de vedere al tradiţiei chineze, Yushui este perioada ploilor de primăvara. Yushui începe pe 18 februarie şi se termină pe 5 martie. Cu toate că primăvara a sosit încă este destul de rece ca să fie îngheţ sau să fulguie; dar conform tradiţiei chineze, după ce se termină perioada Yushui ninsorile vor înceta. Soarele cu căldura ei plăcută, aerul umed, vântul, înflorirea ghioceilor şi înverzirea treptată a naturii, toate acestea marchează venirea primăverii, reînlocuirea vechiului cu noul, renaşterea atât în natură cât şi în sufletele noastre.
Într-un articol mai vechi am prezentat arta vieţii pe durata celor 4 anotimpuri. Conform acestei doctrine, primăvara se poate asocia cu dimineaţa. Momentul trezirii, recăpătarea treptată a forţelor şi începerea activităţilor încetul cu încetul, toate acestea se pot compara cu aspectele care caracterizează primăvara
Sunday, February 17, 2013
Yi Jin Jing
Yi Jin Jing, în traducere "Metoda transformării tendoanelor în 12 secţiuni", este un set de exerciţii creat de Da Mo (Bodhidharma). Acest set de exerciţii stă la baza stilului shaolin, deoarece Da Mo după ce a fost acceptat în templu a observat firava condiţie fizică a călugărilor şi astfel s-a decis să creeze nişte exerciţi pentru ei.
De când această tehnică a fost creată, a influenţat în mod semnificativ evoluţia culturii chineze timp de 1400 de ani.
Din punct de vedere tehnic, Yi Jin Jing este un exerciţiu energetic (QiGong). Foarte important este faptul că asigură circularea Qi-ului (energiei) în cele 12 meridiane energetice primare şi cele 2 meridiane majore (Meridianul Conceptor şi cel Guvernor). Practicarea acestui exerciţiu va duce la întărirea corpului fizic, incluzând atât muşchii cât şi tendoanele şi va asigura circulaţia lină a Qi-ului în canalele energetice primare şi organele interne. Fapt ce reprezintă cheia menţinerii sănătăţii şi încetinirea degradării corpului fizic. Odată ce corpul fizic devine suficient de puternic, se poate trece la stadii mai avansate de practică, având ca scop prelungirea vieţii, cultivarea spiritului. Având un depozit bogat de Qi (energie vitală), corpul fizic va fi menţinut sănătos şi viaţa se va prelungi.
Înainte de a studia tehnicile propriu zise este bine să înţelegem şi semnificaţia tehnicilor. Yi înseamnă „a schimba, a înlocui”, Jin înseamnă „muşchi şi tendoane”, iar Jing înseamnă „tratat sau metodă” şi totodată „de înaltă calitate”. Deci Yi Jin Jing s-ar putea traduce „Metoda transformării Tendoanelor/Muşchilor”. Aici „muşchi şi tendoane” nu se referă strict la aceste părţi anatomice ci la întregul corp fizic, incluzând şi organele interne. Deci, Yi Jin Jing reprezintă o metodă tradiţională, de înaltă valoare, care este capabilă să dezvolte corpul fizic, şi să-l transforme din „slab” în „viguros”. Binenţeles, că ea este deasemenea extrem de eficientă pentru păstrarea sănătăţii.
Scopul primordial al practicii Yi Jin Jing este de a schimba corpul fizic din slab în puternic şi din bolnav în sănătos. Originea aceastei tehnici este budistă, fiind dezvoltată mai apoi continuu atât de budişti cât şi de taoişti. Obiectivul original al acestei practici a fost obţinerea iluminării sau al stării de Buda. În acest scop, practicantul avea nevoie mai întâi de un corp fizic puternic şi de o rezervă considerabilă de Qi. Practica Yi Jin Jing este astfel legată de întărirea corpului fizic şi clădirea corpului energetic (Qi).
Yi Jin Jing este un set de exerciţii ce cuprinde 12 secţiuni:
1. Stâlpul;
2. Lotus;
3. Susţine cerul;
4. Culege stelele;
5. Trage coada a 9 vaci;
6. Împinge muntele;
7. Întinzi aripile scoţi ghiarele;
8. Trage sabia cavalerului;
9. Dragonul verde;
10. Tigrul se aruncă asupra prăzii;
11. Îndoaie capul şi bate toba;
12. Du Bai Hui la sol.
În imaginea de mai jos sunt prezentate cele 12 exerciţii.

Iată şi o demonstraţie completă sub forma unui videoclip.
De când această tehnică a fost creată, a influenţat în mod semnificativ evoluţia culturii chineze timp de 1400 de ani.
Din punct de vedere tehnic, Yi Jin Jing este un exerciţiu energetic (QiGong). Foarte important este faptul că asigură circularea Qi-ului (energiei) în cele 12 meridiane energetice primare şi cele 2 meridiane majore (Meridianul Conceptor şi cel Guvernor). Practicarea acestui exerciţiu va duce la întărirea corpului fizic, incluzând atât muşchii cât şi tendoanele şi va asigura circulaţia lină a Qi-ului în canalele energetice primare şi organele interne. Fapt ce reprezintă cheia menţinerii sănătăţii şi încetinirea degradării corpului fizic. Odată ce corpul fizic devine suficient de puternic, se poate trece la stadii mai avansate de practică, având ca scop prelungirea vieţii, cultivarea spiritului. Având un depozit bogat de Qi (energie vitală), corpul fizic va fi menţinut sănătos şi viaţa se va prelungi.
Înainte de a studia tehnicile propriu zise este bine să înţelegem şi semnificaţia tehnicilor. Yi înseamnă „a schimba, a înlocui”, Jin înseamnă „muşchi şi tendoane”, iar Jing înseamnă „tratat sau metodă” şi totodată „de înaltă calitate”. Deci Yi Jin Jing s-ar putea traduce „Metoda transformării Tendoanelor/Muşchilor”. Aici „muşchi şi tendoane” nu se referă strict la aceste părţi anatomice ci la întregul corp fizic, incluzând şi organele interne. Deci, Yi Jin Jing reprezintă o metodă tradiţională, de înaltă valoare, care este capabilă să dezvolte corpul fizic, şi să-l transforme din „slab” în „viguros”. Binenţeles, că ea este deasemenea extrem de eficientă pentru păstrarea sănătăţii.
Scopul primordial al practicii Yi Jin Jing este de a schimba corpul fizic din slab în puternic şi din bolnav în sănătos. Originea aceastei tehnici este budistă, fiind dezvoltată mai apoi continuu atât de budişti cât şi de taoişti. Obiectivul original al acestei practici a fost obţinerea iluminării sau al stării de Buda. În acest scop, practicantul avea nevoie mai întâi de un corp fizic puternic şi de o rezervă considerabilă de Qi. Practica Yi Jin Jing este astfel legată de întărirea corpului fizic şi clădirea corpului energetic (Qi).
Yi Jin Jing este un set de exerciţii ce cuprinde 12 secţiuni:
1. Stâlpul;
2. Lotus;
3. Susţine cerul;
4. Culege stelele;
5. Trage coada a 9 vaci;
6. Împinge muntele;
7. Întinzi aripile scoţi ghiarele;
8. Trage sabia cavalerului;
9. Dragonul verde;
10. Tigrul se aruncă asupra prăzii;
11. Îndoaie capul şi bate toba;
12. Du Bai Hui la sol.
În imaginea de mai jos sunt prezentate cele 12 exerciţii.

Iată şi o demonstraţie completă sub forma unui videoclip.
Wednesday, September 5, 2012
Baduanjin
Baduanjin este probabil cel mai cunoscut exerciţiu de Qigong. În traducere înseamnă Forma celor 8 figuri de brocart sau Forma celor 8 secţiuni. Este un exerciţiu cu o vechime de aproape 1000 de ani şi a fost creat de celebrul general Yueh Fei.
Exerciţiile din Baduanjin erau destinate soldaţilor din garda imperială, pentru a-şi menţine forma şi a-şi întări organismul, aşa cum îi este rolul fiecărui exerciţiu din Qigong. Denumirea de Baduanjin vine de la cele 8 steaguri de mătase pe care le purtau soldaţii, fiecare steag reprezentând una din cele 8 trigrame taoiste chinezeşti (Ba-Gua).
Exerciţiile care formează setul Baduanjin sunt: Palmele ridicate spre Cer pentru a regla Triplul Încălzitor; Trasul cu Arcul; Separarea Cerului de Pământ; Bufniţa înţeleaptă priveşte înapoi; Scutură Capul şi leagănă Coada pentru a scoate Focul din Inimă; Apasă Pământul, atinge Cerul; Boxează cu Privirea Mânioasă; Ridicarea Călcâielor.
Mai jos puteţi urmări demonstraţia completă a formei.
Exerciţiile din Baduanjin erau destinate soldaţilor din garda imperială, pentru a-şi menţine forma şi a-şi întări organismul, aşa cum îi este rolul fiecărui exerciţiu din Qigong. Denumirea de Baduanjin vine de la cele 8 steaguri de mătase pe care le purtau soldaţii, fiecare steag reprezentând una din cele 8 trigrame taoiste chinezeşti (Ba-Gua).
Exerciţiile care formează setul Baduanjin sunt: Palmele ridicate spre Cer pentru a regla Triplul Încălzitor; Trasul cu Arcul; Separarea Cerului de Pământ; Bufniţa înţeleaptă priveşte înapoi; Scutură Capul şi leagănă Coada pentru a scoate Focul din Inimă; Apasă Pământul, atinge Cerul; Boxează cu Privirea Mânioasă; Ridicarea Călcâielor.
Mai jos puteţi urmări demonstraţia completă a formei.
Sunday, July 15, 2012
Cap de fier
Rolul capului uman într-o luptă este esenţială. De aici poate depinde totul, deoarece o lovitură bine ţintită la cap poate scoate adversarul din luptă în cel mai bun caz, iar în cel mai rău caz poate produce moartea acestuia. Dar oare nu se poate face nimic pentru a preveni aşa ceva?
Exerciţiile de Qigong constituie metoda prin care capul, mai bine zis craniul, se căleşte. Sunt mai multe metode de exersare printre care principalul exerciţiu este lovirea capului cu o bâtă. Loviturile trebuie să fie medii, nici slabe şi nici tari. O altă metodă prin care se întăreşte capul este "împingerea peretelui". Practicantul se apleacă înainte formând un unghi de 90 de grade astfel încât să împingă cu capul peretele. De preferat acest exerciţiu se efectuează una sau două ore pe zii timp de doi trei ani pentru rezultate bune. Un alt exerciţiu cunoscut este statul în cap. Se începe de la învăţarea poziţiei după care se trece la aplicarea poziţiei pe materiale dure (de exemplu stat în cap pe drum betonat).
Călugării Shaolin au reuşit să ducă aceste exerciţii la extreme astfel încât unii au reuşit să spargă bate pe cap, sau chiar bucăţi de metal. Bineînţeles nu doar exerciţiile fizice sunt soluţia pentru un cap de fier, ci şi cele de respiraţie şi control al respiraţiei.
În clipul de mai jos puteţi urmări o demonstraţie Qigong pentru exerciţiul "capul de fier".
Exerciţiile de Qigong constituie metoda prin care capul, mai bine zis craniul, se căleşte. Sunt mai multe metode de exersare printre care principalul exerciţiu este lovirea capului cu o bâtă. Loviturile trebuie să fie medii, nici slabe şi nici tari. O altă metodă prin care se întăreşte capul este "împingerea peretelui". Practicantul se apleacă înainte formând un unghi de 90 de grade astfel încât să împingă cu capul peretele. De preferat acest exerciţiu se efectuează una sau două ore pe zii timp de doi trei ani pentru rezultate bune. Un alt exerciţiu cunoscut este statul în cap. Se începe de la învăţarea poziţiei după care se trece la aplicarea poziţiei pe materiale dure (de exemplu stat în cap pe drum betonat).
Călugării Shaolin au reuşit să ducă aceste exerciţii la extreme astfel încât unii au reuşit să spargă bate pe cap, sau chiar bucăţi de metal. Bineînţeles nu doar exerciţiile fizice sunt soluţia pentru un cap de fier, ci şi cele de respiraţie şi control al respiraţiei.
În clipul de mai jos puteţi urmări o demonstraţie Qigong pentru exerciţiul "capul de fier".
Tuesday, May 22, 2012
Shaolin Qigong
Qigong-ul este una dintre vechile arte chinezeşti ce ţine atât de medicina tradiţională cât şi de perfecţionarea personală. Nu o să mă apuc să prezint din nou ce este Qigong-ul mai în detaliu, deoarece am prezentat deja noţiunile astea într-o postare mai veche.
În cadrul stilului Shaolin, practicarea Qigong-ului joacă un rol important. Întârirea sistemului imunitar, dezvoltarea concentrării şi a reacţiei de a intui acţiunile adversarului sunt doar câteva dintre exemplele avantajului practicării Qigong-ului. Unele exerciţii de Qigong se execută static, într-o postură de meditaţie, iar altele se execută în mişcare; pe lângă aceste exerciţii stilul Shaolin cuprinde aşa numitele exerciţii de Qigong dure. Aceste exerciţii au ca rol întărirea organismului şi de a creea din punctele sensibile ale corpului arme dure ca piatra şi în acelaşi timp mortale. Un exemplu de astfel de exerciţiu de Qigong dur este Vesta de fier, în practicarea căruia se execută lovituri cu un baston sau cu o cărămidă peste toată suprafaţa corpului. După o lungă practică organismul se întăreşte.
Mai jos sunt prezentate sub formă de videoclipuri unele dintre cele mai cunoscute exerciţii de Qigong din cadrul stilului Shaolin.
Ba Duan Jin
Da Mo Yi Jin Jing
Vesta de fier
În cadrul stilului Shaolin, practicarea Qigong-ului joacă un rol important. Întârirea sistemului imunitar, dezvoltarea concentrării şi a reacţiei de a intui acţiunile adversarului sunt doar câteva dintre exemplele avantajului practicării Qigong-ului. Unele exerciţii de Qigong se execută static, într-o postură de meditaţie, iar altele se execută în mişcare; pe lângă aceste exerciţii stilul Shaolin cuprinde aşa numitele exerciţii de Qigong dure. Aceste exerciţii au ca rol întărirea organismului şi de a creea din punctele sensibile ale corpului arme dure ca piatra şi în acelaşi timp mortale. Un exemplu de astfel de exerciţiu de Qigong dur este Vesta de fier, în practicarea căruia se execută lovituri cu un baston sau cu o cărămidă peste toată suprafaţa corpului. După o lungă practică organismul se întăreşte.
Mai jos sunt prezentate sub formă de videoclipuri unele dintre cele mai cunoscute exerciţii de Qigong din cadrul stilului Shaolin.
Ba Duan Jin
Da Mo Yi Jin Jing
Vesta de fier
Monday, January 2, 2012
Despre QiGong

Aşa cum probabil aţi observat, ceea ce am prezentat până acuma a fost de pură cultură generală despre arte marţiale. Asta mi-am şi propus: să prezint prima dată noţiuni de cultură generală despre arte marţiale sau despre istoria lor, iar apoi să trec la noţiuni teoretice, tehnică şi antrenamente.
Una dintre cele mai vechi arte ale culturii chineze este QiGong-ul (se pronunţă ci cung), cu o vechime de aproape 5000 de ani.
Cuvântul QiGong se compune din qi, care este energia internă, iar gong înseamnă îndemânare, abilitate, măiestrie sau antrenament. Cu alte cuvinte, o traducere a QiGong-ului pe înţelesul tuturor ar fi îndemânarea sau abilitatea de a controla energia internă. În una dintre cele mai vechi cărţi al Chinei Antice, Huang Di Neijing (Tratatul de Medicină Internă al Împăratului Galben) se subliniază următoarele 3 etape pentru perfecţionarea QiGong-ului:
- exersarea mentală, cu alte cuvinte cultivarea şi înţelegerea principiilor legate de existenţă, natură şi univers;
- exersarea respiraţiei, cu ajutorul unor tehnici care au ca scop calmarea întregului organism şi al minţii (tehnici pe care o să le prezint într-o altă postare);
- menţinerea condiţiei fizice, care se realizează prin antrenamente care să dezvolte toate abilităţile practicantului (viteză, mobilitate, forţă, etc.).
Una dintre cele mai importante principii din QiGong este principiul Yin-Yang. Acest principiu stă la baza medicinei chinezeşti şi într-o anumită măsură influenţează şi kung fu-ul. Ca o traducere a yin-yang-ului ar putea fi "pozitiv-negativ", "negru-alb", "bărbat-femeie". Chinezii antici au descoperit că orice element al universului are un opus, un opus cu care trebuie să fie în armonie şi împreună să convieţuiască. Astfel, şi corpul uman are aspecte yin şi aspecte yang, cum este de exemplu căldura emanată de corpul nostru când ne este frig (aspect yang), iar umezeala emanată de corp în timp ce ne este cald (aspect yin). Pentru o bună armonie, cele două energii trebuie să fie în armonie.
QiGong-ul se împarte în două categorii: QiGong-ul Activ (Dong Gong) şi QiGong-ul Pasiv (Jing Gong).
QiGong-ul Activ implică mişcări lente, la fel ca Tai Chi-ul. Pe lângă că relaxează organismul şi îmbunătăţeşte sănătatea, QiGong-ul Activ poate fi aplicat şi pentru îmbunătăţirea performanţelor legate de arte marţiale. De exemplu în cadrul stilului Shaolin sunt o sumedenie de exerciţii de QiGong care după o lungă practică zilnică întăresc corpul atât de tare încât după aceea poate rezista fără nici o problemă la diverse tipuri de lovituri, unele dintre ele chiar mortale pentru omul neantrenat.
QiGong-ul Pasiv constă în exerciţii meditative. Partea exterioară a trupului stă nemişcată, dar conştiinţa este dirijată şi simţită în diferite zone ale corpului, prin respiraţie, prin imagerie sau prin amândouă.
În postările ce vor urma o să prezint câteva dintre principalele forme şi exerciţii de QiGong.
Subscribe to:
Posts (Atom)








