Tuesday, June 20, 2023

Mizerie

"Nu cunosc niciun duhovnic care să ne izbăvească de mizerie." - Honore de Balzac

E atât de multă mizerie în jur, încât stau și mă gândesc cum de mai încap și oamenii ca noi în peisaj. Privesc această societate din perspectiva unui mizantrop neadaptat, care se consumă în această mizerie. Erau vremuri când lumea încă arăta bine, mirosea bine, se vedea bine. Dar acum toate acestea s-au schimbat. Lumea nu mai e deloc ceea ce era cândva, și nici oamenii. Dezgustul meu e atât față de societate, cât și față de ființă. E paradoxal să vezi prin imaginea ființei, atât complexitatea perfecțiunii, cât și cea a imperfecțiunii. O mizerie mizerabilă, și nimic mai mult...
Omul este supus degradării, și probabil și ființa. Prin ființă înțeleg acea parte invizibilă, pe care ne place să o numim minte, spirit, suflet, esență, etc. Odată cu înaintarea în vârstă apar tot felul de probleme care nenorocesc omul și degradează ființa. Tot ceea ce iubești trebuie să moară, iar aceasta este cea mai mare dramă a vieții.
Mi-am trăit toată copilăria după niște concepții predate de alții despre viața bună și viitorul strălucit. La școală notele bune contau, diplomele, etc., deoarece acestea reprezentau cheia succesului. Dar viața reală e cu totul altceva. Nu e nici pe aproape ceea ce ne spuneau în copilărie. Nu găsesc niciunde acel viitor strălucit, la fel cum nu trăiesc nici acea viață bună. Nu am găsit încă nici cheia succesului, și probabil că atunci o voi găsi când vor ajunge ăștia deștepți să colonizeze și să exploreze spațiul cosmic, adică niciodată.
Producem și consumăm mizerie pentru că în esență și noi suntem niște mizerabili. Peste tot ce putem vedea e doar mizeria. Tot ce putem auzi la radio sau la TV e mizerie. Ni se bagă mizeria forțat pe gât, și astfel ea se infiltrează în mințile noastre, ajungând să ne otrăvească sufletul. Până și bisericile promovează mizeria, la fel ca toate politicile moderne.
O altă mizerie modernă e despre teoria genurilor. Adică e vorba de acele aberații care spun că bărbații se pot considera femei, sau femeile bărbați. Și tot această doctrină mai consideră și căsnicia și dragostea dintre persoane de același sex ca fiind ceva normal. Nimic mai anormal de atât. Din păcate ne îndreptăm spre niște vremuri în care nebunii o să fie majoritari și cu tot felul de drepturi suplimentare, în timp ce oamenii normali o să trebuiască să tacă și să înghită mizeria.
O altă mizerie modernă e globalizarea. Această denumire se referă la faptul că omenirea trebuie să fie un singur întreg, o singură unitate globală, fără frontiere și bariere. Cu alte cuvinte, e o amestecare a raselor și a popoarelor. Efectul acestui fenomen e în general ștergerea identității naționale. Se produce un fel de multiculturalism, prin care se amestecă mai multe culturi, iar rezultatul e o mizerie. Cel mai bun exemplu e ceea ce se întâmplă în momentul de față în Europa. Toate țările dezvoltate ale bătrânului continent au ajuns să găzduiască imigranții islamiști din Extremul Orient și necivilizații Africii. Să nu uităm că în trecut, toți regii și împărații Europei au luptat din răsputeri contra musulmanilor care vroiau cu orice preț să cucerească continentul. Iar acum progresiștii ăștia moderni ce fac? Îi primesc cu brațele deschise! Mai are rost să zicem ceva?
Nu mă consider conservator, dar în același timp nu sunt de acord deloc cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Toată mizeria pe care o vedem în jur, și care se promovează fără încetare, servește drept scop și interes cuiva. Lumea s-a schimbat enorm de mult în ultimii 10 ani. Nici nu vreau să mă gândesc ce schimbări vor mai fi în următorii 10 ani...

Thursday, June 1, 2023

Dor de copilărie

"În copilărie dorești totul, în tinerețe și la maturitate ceva anume, la bătrânețe nimic." - Lev Nicolai Tolstoi

Să crești și să devii un adult e un fel de capcană în procesul de derulare a timpului. Nu există sinceritate și puritate mai mare decât în imaginea unui copil. În copilărie totul e altfel. În cazul celor mai mulți oameni, copilăria este acea etapă în care totul merge bine, totul e frumos și armonios. Cu alte cuvinte, copilăria este cea mai frumoasă etapă a vieții.
Despre viața de adult, din păcate nu putem spune același lucru ca și despre copilărie. Cel puțin în cazul meu, viața mea de adult e un dezastru total față de copilăria mea de altădată. Copilăria e despre inocență și puritate, farmec și mirare, joacă și distracție. Viața de adult e despre probleme, griji, responsabilități, gânduri și tot felul de confruntări. E o diferență de la cer la pământ între copilărie și viața de adult.
Să fii adult e de cele mai multe ori tragic, dacă nu chiar dramatic. Dacă aș putea da timpul înapoi, m-aș întoarce în copilărie și aș rămâne copil pentru totdeauna. Și probabil că marea majoritate a oamenilor ar face la fel. Vremurile pe care le trăim în prezent sunt grele. Nu ne confruntăm cu problemele cu care se confruntau bunicii noștri de exemplu, dar în același timp ducem vieți mult mai stresante și mult mai nesănătoase decât ei.
Anii mei de tinerețe și de copilărie s-au dus rapid. Parcă ieri eram copil, și nicidecum un adult amărât de azi. Anii liniștiți cu multă joacă și desene animate s-au înlocuit cu niște ani întunecați de tot felul de sarcini solicitante, zile negre și nopți albe pline de gânduri și stres cât încape.
Dacă vrei să vezi fericirea sau inocența, trebuie doar să te uiți în ochii unui copil. Vei vedea acolo tot ceea ce nu vei vedea în ochii nici unui adult. Majoritatea adulților suferă și sunt triști, în timp ce copiii sunt fericiți, energici și plini de viață. Tot ceea ce a fost cândva frumos în viața mea, astăzi a rămas doar o amintire. Mă doare când răsfoiesc albumele foto și mă văd copil. Mă doare să constat că toate acele momente fericite acum sunt doar amintiri. Mă doare când îmi amintesc că majoritatea cunoscuților și apropiaților din copilărie azi nu mai sunt. Toate acestea dor foarte tare...
Copiii sunt inocenți. Ei nu cunosc suferința, doar în cazuri extreme. Copiii trăiesc viața din plin, savurând fiecare clipă. Cândva așa făceam și eu. Dar azi mai pot spune același lucru? Nici măcar nu pot afirma că trăiesc zilele, ci le supraviețuiesc. Și din păcate sunt mulți așa.
Sunt zile în care nici nu îmi vine să cred ce viață am ajuns să duc ca și adult. Dar din fericire, copiii nu au astfel de gânduri. În lumea lor totul e perfect și minunat. Viața începe ca un basm, se continuă ca o poveste, după care devine un thriler ciudat. Sunt atât de mulți oameni indiferenți pe care astfel de gânduri nu îi pun în mișcare. De obicei singuraticii și cei chinuiți de viață simt cel mai mult dorul copilăriei.