Să crești și să devii un adult e un fel de capcană în procesul de derulare a timpului. Nu există sinceritate și puritate mai mare decât în imaginea unui copil. În copilărie totul e altfel. În cazul celor mai mulți oameni, copilăria este acea etapă în care totul merge bine, totul e frumos și armonios. Cu alte cuvinte, copilăria este cea mai frumoasă etapă a vieții.
Despre viața de adult, din păcate nu putem spune același lucru ca și despre copilărie. Cel puțin în cazul meu, viața mea de adult e un dezastru total față de copilăria mea de altădată. Copilăria e despre inocență și puritate, farmec și mirare, joacă și distracție. Viața de adult e despre probleme, griji, responsabilități, gânduri și tot felul de confruntări. E o diferență de la cer la pământ între copilărie și viața de adult.
Să fii adult e de cele mai multe ori tragic, dacă nu chiar dramatic. Dacă aș putea da timpul înapoi, m-aș întoarce în copilărie și aș rămâne copil pentru totdeauna. Și probabil că marea majoritate a oamenilor ar face la fel. Vremurile pe care le trăim în prezent sunt grele. Nu ne confruntăm cu problemele cu care se confruntau bunicii noștri de exemplu, dar în același timp ducem vieți mult mai stresante și mult mai nesănătoase decât ei.
Anii mei de tinerețe și de copilărie s-au dus rapid. Parcă ieri eram copil, și nicidecum un adult amărât de azi. Anii liniștiți cu multă joacă și desene animate s-au înlocuit cu niște ani întunecați de tot felul de sarcini solicitante, zile negre și nopți albe pline de gânduri și stres cât încape.
Dacă vrei să vezi fericirea sau inocența, trebuie doar să te uiți în ochii unui copil. Vei vedea acolo tot ceea ce nu vei vedea în ochii nici unui adult. Majoritatea adulților suferă și sunt triști, în timp ce copiii sunt fericiți, energici și plini de viață. Tot ceea ce a fost cândva frumos în viața mea, astăzi a rămas doar o amintire. Mă doare când răsfoiesc albumele foto și mă văd copil. Mă doare să constat că toate acele momente fericite acum sunt doar amintiri. Mă doare când îmi amintesc că majoritatea cunoscuților și apropiaților din copilărie azi nu mai sunt. Toate acestea dor foarte tare...
Copiii sunt inocenți. Ei nu cunosc suferința, doar în cazuri extreme. Copiii trăiesc viața din plin, savurând fiecare clipă. Cândva așa făceam și eu. Dar azi mai pot spune același lucru? Nici măcar nu pot afirma că trăiesc zilele, ci le supraviețuiesc. Și din păcate sunt mulți așa.
Sunt zile în care nici nu îmi vine să cred ce viață am ajuns să duc ca și adult. Dar din fericire, copiii nu au astfel de gânduri. În lumea lor totul e perfect și minunat. Viața începe ca un basm, se continuă ca o poveste, după care devine un thriler ciudat. Sunt atât de mulți oameni indiferenți pe care astfel de gânduri nu îi pun în mișcare. De obicei singuraticii și cei chinuiți de viață simt cel mai mult dorul copilăriei.
No comments:
Post a Comment