Dorință imposibilă (2)

Dorință imposibilă (2)

Îți duc dorul, de parcă aș căra o povară grea
Bântuind bezmetic și rătăcind într-o lume rea
Să ajung la tine e imposibil, pentru că tu ești departe
Dincolo de un orizont vizibil, unde un zid imens ne desparte.

Glasul tău îmi răsună zi și noapte în minte
Amintiri răzbat și readuc la viață multe cuvinte
Și chiar dacă eu vreau, tot nu te pot atinge
Căci ești precum focul ce arde, dar care totuși se stinge.

Tăcere (2)

Tăcere(2)

Obișnuiam să vorbim mult
Dar asta era în trecut
Acum domină tăcerea
Pentru că s-a instalat răceala
Și dacă încerc să-ți comunic
Ignoranță e tot ce primesc.

Obișnuiam să vorbim aproape zilnic
Și eram atât de prost crezând că va ține veșnic
Trebuia să știu că te retragi din joc
Și lași să se stingă acest foc
Ce atât de greu am aprins împreună
Cu intenția de a avea o perioadă bună.

Obișnuiam să vorbim la început din plăcere
Și era frumos pănâ nu a apărut această tăcere
Credeam că mereu va fi astfel
Dar tu mi-ai arătat că poate fi și altfel
Datorită ție nu mai cred în oameni
Și nu mă mai atașez de nimeni.

Vară

Vară

E vară, e cald, e soare
Afară un cer albastru fără nori
Îmi șoptește deja din zori
Că totul e frumos și bine.

E plăcut să stai afară
Să vezi oameni pe stradă
Să te bucuri de raze de lumină
Și de câte o ploaie bine-venită.

Iarna s-a dus și s-a topit toată gheața
Acum e totul verde
Și ca printr-un miracol, a reapărut viața
Pentru că, în fața căldurii frigul pierde.

Din când în când mai tânjim după ploaie
Zilele sunt uneori foarte călduroase
Dar mai bine așa decât seri de iarnă lungi și dureroase
Căci acum e vară, e cald și e soare.