Îți duc dorul, de parcă aș căra o povară grea
Bântuind bezmetic și rătăcind într-o lume rea
Să ajung la tine e imposibil, pentru că tu ești departe
Dincolo de un orizont vizibil, unde un zid imens ne desparte.
Glasul tău îmi răsună zi și noapte în minte
Amintiri răzbat și readuc la viață multe cuvinte
Și chiar dacă eu vreau, tot nu te pot atinge
Căci ești precum focul ce arde, dar care totuși se stinge.
No comments:
Post a Comment