Medicina tradiţională chineză

Medicina tradiţională chineză este una dintre vechile ştiinţe din China Antică, având o istorie de aproape 2000-3000 de ani vechime. În acele vremuri existau mai multe lucrări de specialitate despre medicina chineză, dar până în prezent a supravieţuit doar una: Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben (Huang Di Neijing).
Medicina chineză cuprinde 3 ramuri: acupunctura, tratamentul prin ierburi şi ceaiuri şi exerciţiile energetice (Qigong). Oricum, ideea în medicina tradiţională chineză este tratarea bolilor prin prevenirea lor aşa cum se specifică şi în lucrarea Huang Di Neijing: "În trecut, înţelepţii tratau afecţiunile prin prevenirea lor înainte ca ele să apară, asemenea unui bun guvernator sau împărat care reuşea să prevină apariţia unui război. Tratarea unei afecţiuni care deja s-a manifestat este ca încercarea de a reprima o revoltăizbucnită. Dacă cineva pregăteşte un dig pentru a strânge apă doar atunci când îi este sete, sau dacă îşi pregăteşte armele numai după ce a început războiul, va apărea întrebarea naturală: oare nu este prea târziu?"
După cum spuneam, ideea este ducerea unei vieţi echilibrate şi tratarea bolilor prin prevenirea lor. Pentru toate astea e nevoie de o alimentaţie bogată şi sănătoasă, suficientă odihnă, mişcare în fiecare zi, exerciţii de respiraţie, evitarea pe cât e posibil a alcoolului şi a fumatului şi pe cât se poate ducerea unei vieţi cu puţin stres. Toate acestea sunt nişte cerinţe uriaşe pentru omul modern.
Pe viitor urmează să public alte articole legate de medicina tradiţională chineză, aceasta fiind doar o postare introductivă.

Dogme

O dogmă este o colecţie de idei filosofice sau religioase care au scopul să tindă spre un stil de viaţă. Problema în zilele noastre, după părerea mea, este că sunt mult prea multe astfel de dogme. Fiecare vine cu explicaţie şi încearcă să desluşească marele mister al acestei vieţi: cine suntem, de unde provenim, încotro ne îndreptăm şi care e rostul nostru pe acest pământ. Fiecare dogmă sau fondator de dogme interpretează lucrurile după propria părere. Sincer să fiu nu văd rostul acestor idei, pentru că la un moment dat adunate toate dogmele la un loc ne dăm seama dacă gândim un pic că defapt toate aceste idei nu duc nici unde.
Creştinii de obicei, în special neoprotestanţii, se dau drept mari experţi ai vieţii şi consideră că au dreptate în ceea ce spun şi în ceea ce fac. Musulmanii îşi duc religia lor până la fanatism. Alţii încă şi în zilele noastre ar ucide în numele religiei; şi exemplele negative pot continua. După părerea mea, aşa cum am spus, consider că toate aceste doctrine religioase sunt inutile şi nu duc omul nici unde. Din contra, dacă acceptăm să gândim ca nişte roboţi după tipar ajungem să dăm la o parte gândirea raţională şi acceptăm o gândire superficială şi superstiţioasă. E mai uşor să credem în ceva sau cineva ce nu o fost văzut încă nici odată decât să credem în propriile noastre puteri, nu-i aşa? E mai uşor să acceptăm o nenorocire sau orice altceva şi să spunem că e voia "creatorului" decât să acceptăm ideea de "locul şi momentul nepotrivit", nu-i aşa?
Singura doctrină care se apropie de adevăr este cea budistă. În această religie-filosofie se găsesc idei care ar trebui respectate şi dacă le-am respecta am fi mult mai corecţi, mult mai buni şi mult mai sănătoşi. Ce rost are să te rogi să fi sănătos când poţi duce o viaţă echilibrată şi astfel ai şanse să eviţi bolile şi problemele. Cauza suferinţei omului este dorinţa de plăcerile trupeşti, indiferent că e vorba de un stil de viaţă dezordonat, plăceri sexuale sau lăcomie şi alte astfel de defecte. Tot cea ce ar trebui să facem după părerea mea este să ducem o viaţă echilibrată, să fim activi, să fim corecţi şi cinstiţi, şi nu să ne lăsăm îndoctrinaţi de tot felul de "cunoscători". Asta este esenţa vieţii după părerea mea.

Artele marţiale şi culturismul

Artele marţiale şi culturismul sunt două discipline total opuse dar care au la un moment dat acelaşi scop: atingerea obiectivelor finale şi realizarea performanţei. Culturismul presupune dezvoltarea musculaturii şi a forţei muşchilor, pe când artele marţiale presupun învăţarea unor tehnici de autoapărare şi întărirea organismului şi a minţii. Defapt, cele două discipline sunt două stiluri de viaţă. Oare nu e posibil ca din cele două să se formeze una singură?

Un antrenament ideal ar trebui să cuprindă atât exerciţii din arte marţiale (forţă, viteză, respiraţie, exersarea formelor, etc.) cât şi din culturism, adică dezvoltarea musculaturii. Pe lângă dezvoltarea masei musculare e nevoie şi de o alimentaţie sănătoasă şi bogată în proteine şi carbohidraţi. Un lucru foarte important este consumarea apei (2-3 litri pe zi). Alimentaţia este foarte importantă, este bine să mâncăm la fiecare 3-4 ore, în jur de 4-5 mese pe zi. Mai bine mai puţin şi mai des decât odata sau de două ori pe zi şi atunci mult şi bine. Pentru succes un lucru foarte important este ca practicantul să nu fumeze şi să nu consume băuturi alcoolice şi pe cât se poate să evite dulciurile, deoarece toate acestea dăunează şi nu fac altceva decât să tragă practicantul în jos.

Ca antrenamentul să fie de prima mână este nevoie de divizare. Adică, antrenamentul de arte marţiale să cuprindă şi exersarea unor grupe musculare, sau antrenamentul de culturism să cuprindă şi exerciţii de stretching sau la sac de box de exemplu. Ideea e că toate tipurile de antrenamente trebuie încercate ca să vedem care se potriveşte şi care dă rezultate mai bune.

În clipul de mai jos puteţi urmări un antrenament complex care cuprinde atât tehnici de arte marţiale cât şi antrenamente cu greutăţi.