Metodele moderne de antrenament ale artelor marţiale

Difenreţa dintre metodele tradiţionale şi cele moderne de antrenament în artele marţiale este foarte mare. Se poate afirma ca în expresia distanţei "de la cer la pământ". În rândurile ce urmează o să încerc să prezint principalele caracteristici ale metodelor moderne de antrenament din domeniul artelor marţiale, avantajele acestor metode şi totodată şi dezavantajele lor. E un subiect destul de complex, şi la fel ca multe alte subiecte de acest gen nu prea e pe gustul fiecăruia dintre noi.
Principala observaţie ce trebuie să fac pentru început este faptul că artele marţiale nu sunt sporturi, hobby-uri, sau vreun fel de entertainment. Ele reprezintă o drum, o Cale, pe care odată călcată trebuie urmată până la capăt. Artele marţiale definesc caracterul practicantului, persoana lui. Trofeele, centurile de diverse culori şi rangurile sunt doar simbolice. Cei care nu înţeleg aceste idei nu sunt adevăraţi practicanţi de arte marţiale, ei sunt doar sportivi, aşa cum şi cred de fapt despre arte marţiale ca fiind un sport ca fotbalul sau oricare alt sport.

Metodele moderne de antrenament se concentrează foarte puternic pe dezvoltarea forţei, al aspectului fizic dur şi călit, şi nu în ultimul rând pe învăţarea rapidă a unor tehnici de autoapărare. Nu se pune accent pe însuşirea unor poziţii pentru perioade mai lungi de timp (zhuang), nici pe exerciţiile de respiraţie nu se prea pune accent şi mai puţin de atât nu se pune accent deloc pe studierea filozofiilor care au la bază fondarea artelor marţiale, cum ar fi budismul sau daoismul. Să nu uităm că artele marţiale ca sisteme complexe de luptă îşi au originea în faimosul templu Shaolin din China, care în acelaţi timp este o mănăstire budistă. Şi tot ca observaţie, exerciţiile de respiraţie şi cele de qigong, cele mai multe dintre ele, îşi au originile în munţii Hua şi templul Wudang, locuri sacre din punct de vedere al doctrinei daoiste. Deci, pe scurt, orice practicant serios de arte marţiale mai întâi ar trebui să aibe ca scop dezvoltarea psihică sau mentală, prin studierea acestor filozofii, iar după asta pe locul doi ar trebui să fie dezvoltarea fizică şi însuşirea tehnicilor.

Un alt aspect al metodelor moderne de antrenament este acela că se pune mare accent pe dezvoltarea forţei. Pentru acesta se exersează mult lovituri la sac de box sau la alte materiale dure. Nu în ultimul rând flexibilitatea este un aspect foarte important. Se pune mare accent pe realizarea sforii cu cât mai mare uşurinţă. Mobilitatea este de asemenea importantă, şi aici accentul se pune pe executarea cu cât mai mare uşurinţă a diferitelor tipuri de salturi acrobatice gen back-flip sau front-flip.
Acestea fiind spuse, să nu uităm că sunt practicanţi care se antrenează în manierele descrise mai sus dar în acelaşi timp studiază şi ideile filozofice şi încearcă permentn din răsputeri să îşi dezvolte atitudinile mentale. Pentru cei care doresc să ducă o viaţă sănătoasă sunt ideale metodele moderne de antrenament; decât sedentarism mai bine mişcare, nu-i aşa?
În concluzie, oricare ar fi metoda de antrenament aleasă, indiferent că e cea clasică sau că e cea modernă, ţelul final trebuie să fie acelaşi: dezvoltarea puternică a caracterului, a mentalului şi a fizicului, toate aceastea împreună, în armonie. Totul depinde doar de practicant şi de felul în care se antrenează.