Gânduri

"Omul este o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie gânditoare." - Blaise Pascal

De multe ori nu trebuie să faci altceva decât să te uiţi în jurul tău şi o să observi marea prostie. Tot ceea ce caracterizează omenirea de când există ea nu este altceva decât prostia. În paralel cu prostia a evoluat şi superficialitatea, care din păcate caracterizează şi societatea modernă. E trist când vezi în jur că foarte mulţi oameni, dintre care mulţi intelectuali şi absolvenţi de facultate, cred în diverse semne şi le interpretează ca fiind diverse prevestiri ale unor evenimente ce urmează să se întâmple. E trist când vezi în tribunale că oamenii sunt puşi să jure cu mâna pusă pe Biblie. Dacă ei fac acest gest înseamnă că totul e în ordine. Şi totuşi nimeni nu pune sub semnul întrebări valoarea de adevăr şi credibilitatea acelei "cărţi sfinte". Şi cu toate astea consider că aceea "carte sfântă" este de vină pentru gândirea stupidă şi viziunea plină de superficialitate a oamenilor. Oare de ce consideră marea majoritate a oamenilor că e mai uşor să crezi în existenţa unei fiinţe supreme cu puteri supranaturale decât să crezi în propriile tale puteri? Oare de ce se lasă oamenii spălaţi pe creier prin manipularea în masă cu aceste credinţe bizare? Cred că oamenii din frică şi din laşitate au ajuns să inventeze divinităţi şi să le venereze. Oamenii preistorici au venerat animalele prădătoare, dar când au văzut că pot făuri arme şi le pot ucide au ajuns la concluzia că aceştia nu sunt zei. Mai târziu au ajuns să personifice forţele naturii, forţe pe care nu le-au putut controla. Şi aşa au apărut la grecii antici zeii precum Zeus ca zeu suprem, Poseidon ca zeu al oceanelor şi mărilor, Hades ca zeu al infernului, ş.a.m.d. Una dintre caracteristicile principale ale omului este gândirea. Datorită faptului că unii au gândit puţin, mai târziu a apărut conceptul de un singur zeu suprem, şi anume Dumnezeu. Iată cum a evoluat gândirea şi mentalitatea umanităţii. Şi totuşi în ciuda faptului că acest Dumnezeu ne iubeşte pe toţi şi ne-a creat din iubire pură el nu acceptă necredincioşii, homosexualii, adepţii altor religii, femeile care divorţează, etc. El ne iubeşte pe toţi dar în schimb dacă nu credem în el ne va pedepsi cu foc şi cu suferinţă eternă. Oare ce fel de minte odihnită a putut inventa asemenea baliverne? Nu a fost unul, ci mai mulţi. Unul l-a inventat pe Dumnezeu, peste 100 de ani altul i-a dat diverse proprietăţi, peste încă 100 de ani altul sau alţii i-au dat alte proprietăţi, ş.a.m.d. Şi aşa s-a ajuns ca în final acest concept să fie bătătorit bine în gândirea oamenilor... din păcate. Căci fără acest concept probabil nu ar fi avut loc cruciadele, crimele împotriva "vrăjitoarelor" şi "ereticilor", nu ar fi avut loc holocaustul, şi mai important nu ar fi fost ucişi fără nici o milă de către inchiziţie acei gânditori şi savanţi consideraţi "slujitori ai diavolului", fără de care astăzi nu am avea telefon, internet, şi alte tehnologii. Şi cu toate astea El totuşi ne iubeşte... E cel mai trist când după toate astea oamenii încă refuză să-şi pună semne de întrebări şi acceptă să creadă orbeşte şi unii cu fanatism.

Crede şi nu cerceta! Asta e ceea ce unii consideră adevărata cale. Oare de ce nu inversăm expresia, şi anume: cercetază şi apoi crede! După cum spunea şi Miguel De Cervantes: a vorbi fără a gândi, înseamnă a trage fără a ţinti.
Albert Einstein spunea că dacă oamenii sunt buni doar pentru că le e frică de pedeapsă şi pentru că speră la o recompensă, atunci suntem într-o stare jalnică. E totuşi un semn bun că au fost oameni de-a lungul timpului care n-au refuzat să gândească. Celebrul cartograf şi căpitan de corăbii Ferdinand Magellan spunea că "Biserica spune că Pământul este plat dar eu ştiu că este rotund pentru că am văzut umbra lui pe Lună şi am mai multă încredere într-o umbră decât în Biserică". Marele filozof al secolului XX Bertrand Russel spunea că religia este o rămăşiţă a copilăriei inteligenţei noastre, iar un alt mare filozof, Arthur Schopenhauer, spunea că religia este capodopera artei de a dresa animalele, deoarece dresează oamenii cum să gândească. O expresie şi mai dură a formulat Denis Diderot. După părerea lui oamenii au nevoie de libertate, iar omul nu va fi liber până când ultimul rege va fi spânzurat cu intestinele ultimului preot. E o viziune dură şi radicală, dar într-un fel adevărată. Până când superstiţia nu o să dispară din gândirea oamenilor, aceştia o să trăiască într-un somn continuu de ignoranţă. Aş vrea să închei acest articol cu un citat de-al lui Albert Einstein.

"Cuvântul reprezintă pentru mine nimic mai mult decât
expresia şi produsul slăbiciunilor umane, Biblia, o colecţie de legende onorabile dar primitive şi care sunt totuşi destul de copilăreşti." - Albert Einstein