Viața ca o luptă

"Încearcă să fii un om de valoare și nu neapărat un om de succes." - Albert Einstein

Când spui cuiva cuvântul luptător, imaginea care se va crea în mintea persoanei va fi una cu un cavaler echipat cu tot felul de armuri și arme, sau un karatist solid plin cu mușchi și pe ici colo cu câte o cicatrice. De fapt, luptător nu este doar cavalerul medieval sau practicantul de arte marțiale. Luptător este acel om pentru care fiecare zi este o provocare, o încercare prin care se i-a la trântă cu viața și cu toate greutățile.
Luptători sunt copii abandonați, bolnavii, oamenii singuratici... Cu alte cuvinte cu toți suntem luptători.
Întreaga viață e ca o linie mai lungă sau mai scurtă, care începe în punctul A și se termină în punctul B. De la A până la B este un drum mai lung sau mai scurt. Tot ce se întâmplă de la A până la B nu e altceva decât opera fiecărui luptător. Luptător în cazul de față este echivalent cu om. Fiecare dintre noi duce o luptă mai mult sau mai puțin grea. Fiecare avem secrete. Fiecare dintre noi ne temem de ceva, ne e frică de ziua X în care se va întâmpla cea mai mare nefericire din viața noastră. Cu toții am vrea s-o ducem bine dar știm că așa ceva nu se poate. Această luptă pe care o duce fiecare dintre noi poate fi una fizică, adică ceva la vedere cum ar fi o boală sau un necaz sau orice altă greutate. Pe de altă parte lupta poate fi una sentimentală, despre care nu știe aproape nimeni, o luptă care se duce în interior. O astfel de luptă este atunci când yin se luptă contra yang, în loc să fie în armonie una cu cealaltă.
Oricare ar fi natura luptei, ideea este că toate luptele sau conflictele sunt de natură negativă și rezultatul nu va fi unul bun.
Majoritatea oamenilor nu au habar de faptul că în univers există două forțe simbolice, reprezentate diferit de la o cultură la alta, forțe care ne caracterizează atât pe noi cât și întregul univers. Aceste două forțe în creștinism se cheamă binele și răul, în cultura chineză se numesc yin și yang, în natură apar ca mascul și femelă, vizual ca negru și alb, la nivelul atingerilor ca rece și cald, și exemplele pot continua la nesfârșit. Aceste două forțe nu sunt într-un conflict între ele ci din contra, se complectează reciproc una pe alta, astfel se dă naștere armoniei.
În viața de zi cu zi putem vedea din păcate din ce în ce mai des dezechilibrul celor două forțe. Cel mai bun exemplu ar putea fi căsnicia distrusă în care soțul și soția nu se mai înțeleg din diverse motive. Un dezechilibru rămâne tot un dezechilibru indiferent că e de natură fizică sau psihică.
Și care ar putea fi o soluție împotriva acestor dezechilibre? Cea mai bună modalitate ar fi păstrarea echilibrului. Dacă se păstrează echilibrul atunci și armonia poate domni. Dacă armonia domnește atunci apare pacea. Dacă apare pacea și totul este într-o rezonanță pozitivă n-o să întârzie nici fericirea să își facă apariția.

Dacă nu știți la ce se referă echilibrul încercați să vă imaginați suprafața unui lac. Imaginați-vă acea suprafață de apă liniștită, clară ca oglinda, fără nici o perturbare, fără nici un val, fără nimic. Deasupra apei este aerul, iar sub suprafața ei este însăși apa. Ceea ce desparte cele două medii este suprafața apei. Mediul gazos și mediul acvatic sunt într-o armonie perfectă una cu alta datorită echilibrului. Echilibrul este în cazul de față suprafața apei, acea linie perfectă care face ca armonia să fie posibilă.
Tot ce puteți face este să vizualizați acest exercițiu mental cu suprafața apei și să meditați asupra ei. Mai departe singuri o să descoperiți aplicațiile ei practice.