După cum am spus și în primul articol, de mic copil eram diferit. Eram foarte timid și fricos. Ceea ce nu știam până acum nu de mult este faptul că toate acele stări de frică din copilărie nu erau altceva decât începuturile unei vieți anxioase. Toate acele stări de frică, panică, timiditate excesivă, nu erau altceva decât începuturile anxietății.
Repet, dar am spus și în primul articol, ceea ce fac aici (prin faptul că scriu despre stările mele de anxietate) nu vrea să fie o formă de a cerși milă sau înțelegere. Nu vreau nimic. Pentru mine toată treaba asta e o oarecare formă de terapie. Adică mă deschid în fața lumii și îmi arăt adevărata identitate, chiar dacă online fac asta dar tot mai ok e decât să nu fac nicicum. Mulți care mă cunosc probabil nici prin vise nu s-ar gândi că am astfel de probleme; asta mi-a spus exact și fosta mea șefă, că nu s-ar fi gândit niciodată că eu mă confrunt cu așa ceva.
Cei care mă știu de pe facebook sau din vedere au impresia că eu sunt ceva sportiv de nota 10, maestru shaolin, inițiat, spiritual, etc. Total greșit. Sunt doar un om de rând ca și restul, un nimeni oarecare din mulțime. Că sunt pasionat de arte marțiale asta e cu totul altă poveste.
Cei mai mulți oameni nu înțeleg ce este anxietatea și cum se manifestă ea. Majoritatea când aud de anxietate sau depresie, imediat le asociază cu probleme de nebuni. E adevărat că sunt tulburări mentale, doar că nu se manifestă cu acele intensități ca și schizofrenia sau alte probleme mentale mai serioase.
În cazu meu ce aș mai putea spune oare ce am omis în primul articol? Hmmm... Toate zilele sunt la fel, asta e clar. Nu este o zi în care să nu simt anxietate. Chiar și cele mai bune zile, cu toate că sunt rare, se pot sparge într-o clipă precum porțelanul din cauza anxietății. E ciudat, așa-i? Anxietatea e precum un musafir neinvitat. E mereu prezent, indiferent de circumstanțe. Probabil mulți nu înțeleg cum se manifestă această anxietate. Iată un scurt rezumant: ești într-o continuă stare de neliniște (de multe ori chiar de teamă), te stresezi și-ți faci griji pentru orice, ai mereu o stare de oboseală, de cele mai multe ori nu ai chef de nimic. Partea proastă e că de cele mai multe ori, odată cu instalarea anxietății, apare și depresia. E ca și cum toată intensitatea problemelor s-ar dubla.
Te stresezi pentru absolut orice. Mă pot consuma la maxim când îi văd pe alții cum își trăiesc viețile, își cumpără mașină sau alte chestii scumpe, au iubite, căsnicii, etc., iar eu mă stresez și pentru simplul fapt că trebuie să merg să-mi cumpăr o pâine. E nedreaptă viața asta. De ce pentru mulți totul decurge atât de ușor iar pentru alții totul e atât de complicat? Poate că nici lor nu le e totul ușor, dar totuși gestionează problemele sau provocările cu totul altfel decât cineva cu probleme de anxietate.
De anxietate și de depresie nu te poți vindeca. Niciodată. E precum un cancer pentru minte. Odată ce s-a instaurat, acest virus mental infectează și controlează aproape totul. Tot ce se poate face e cumva ținerea lui sub control, cât de cât. Acest lucru se realizează prin tot felul de tehnici mentale. De exemplu să începi să numeri până la 10 când simți că ești panicat, sau să începi să te focusezi pe respirație. Cred că v-ați prins, ideea e ca mintea să fie mereu ocupată cu ceva, ca să nu aibe timp pentru gânduri depresive sau anxioase. Urmează să scriu și un al treilea articol despre anxietate în care o să descriu amănunțit propriile mele tehnici contra anxietății.
