Nu cred că mai e o noutate pentru nimeni faptul că trăim vremuri foarte ciudate. Creștinii conservatori spun că sfârșitul se apropie, politicienii se acuză unii pe alții între ei, masele sunt din ce în ce mai confuze. Era o vreme când am putut oarecum să ignor toate acestea, dar totuși parcă simțeam o formă de atracție față de cunoaștere. Așa am început să stau și să privesc lumea din jurul meu cu foarte mare atenție. Ce am constatat? E agitație. E multă agitație. E foarte multă agitație! Și toată această agitație nu își are rostul. Dar cu toate acestea, tocmai această agitație ne consumă pe noi și ne face să fim precum niște somnambuli ciudați.
Lumea e într-o continuă schimbare și asta așa a fost mereu. Uneori am dictat noi schimbarea, alteori natura. Unii au ținut pasul, alții nu. Natura este cel mai bun exemplu pentru aceasta. Selecția naturală ne arată clar că speciile care nu s-au putut adapta au pierit. Dar ce se întâmplă în zilele noastre? Toată dorința de a tehnologiza lumea au făcut ca totul să fie mult prea accelerat. Parcă de pe o zi pe alta am intrat într-o lume total nouă, fără să ne întrebe nimeni dacă vrem asta sau nu. Unii nu s-au putut acomoda și au rămas și acum "old school". În jurul nostru e foarte multă dezinformare și multă manipulare. În ziua de azi se pune accentul pe două lucruri: producție și consum. Cu alte cuvinte cetățeanul model este acela care produce și care consumă. De exemplu nu este privit cu ochi buni unul care nu este angajat, care nu are un loc de muncă stabil. Și cu toate că avem posibilitatea de a alege ce să facem, totuși parcă toată treaba e cumva sabotată și aranjată din start. Nimic nu s-a schimbat, la fel ca acum sute de ani în urmă, bogații o duc bine în timp ce săracii mor de foame.
Nu că aș avea ceva cu tehnologia sau cu implementarea digitalizării, din contra toate astea sunt lucruri bune. Ceea ce nu e ok e felul prin care totul este implementat. Totul e forțat, totul e mult prea grăbit. Nu dă nimeni 2 bani pe părerea mea sau a ta. Pe lângă faptul că mediul înconjurător este în joc de cele mai multe ori, o problemă la fel de mare sau poate chiar mai mare este faptul că toată această agitație și stres creează niște oameni total inadaptanți și depășiți de situație. Tehnologia ar trebui să ne ușureze munca în secolul 21. Și cu toate aceasta ce face? Mai mult ne încurcă treburile. Birocrația e atât de mare precum planeta azi mâine, iar incompetența și prostia la fel. Încotro ne îndreptăm totuși?
Cum este posibil ca în secolul 21 să fim la fel de sclavi ca acum mii de ani? Cum? Suntem la răscruce de drumuri, unde se întâlnesc două generații, una trecută de prima tinerețe, frustrată și nemulțumită că și-a ratat viața, iar a doua este o generația tânără și tristă dar care pare fericită în poze. Trăim în epoca nesiguranței și al incertitudinii. Nu mai știm la ce să ne așteptăm de la ziua de mâine. O fi bine mâine oare sau o fi mai rău ca azi? O să am bani de o pâine? Sunt doar câteva dintre întrebările esențiale.
Din prima zi de școală suntem rupți de realitate și îndrumați pe un drum greșit. Suntem îndoctrinați să devenim ambițioși, să ne luptăm cu viața și cu natura în loc să trăim în armonie. Ca pe bandă rulantă iasă noua generație de pe băncile școlii. Toți licențiații și diplomații sunt precum o armată de capitaliști pregătiți să meargă la luptă cu stiloul pe post de sabie și cu diploma pe post de scut. Așa de frumos arată fiecare că în spatele lor în cele mai multe cazuri se poate observa goliciunea, frustrarea, inhibarea, refularea, anxietatea. Această nouă generație se aseamănă cu soldații din linia întâi de pe front. Cei care merg înainte mor primii, cu alte cuvinte.
Și până la urmă cine vrea totuși ca noi să muncim neaparat și obligatoriu 8 ore pe zi, pe lângă care să mai pierdem vreo 3-4 cu pregătirea și naveta? Un om trezit la realitate din toată această falsitate și mizerie cum ar mai putea să fie mulțumit de faptul că-i exploatat toată viața? Pentru toate acestea nu guvernul este de vină, nu președintele, nu un om oarecare, ci întregul sistem care a fost prost conceput și pus în practică și mai prost. Cineva spunea că sistemul nu a fost niciodată stricat, ci pur și simplu intenționat a fost făcut astfel. Starea de neliniște și de incertitudine în rândul oamenilor e din ce în ce mai mare, în special în rândul tinerilor. E alarmant faptul că depresia crește tot mai mult pe an ce trece. E alarmant că tot mai multă lume se plânge de starea de burnout (epuizare). E alarmant că din ce în ce mai mulți (în special tineri) se refugiază în virtual și în droguri, evitând astfel realitatea. E clar și limpede precum lacrima că ceva nu merge cum trebuie. Dacă am trăi într-o lume fericită și oamenii erau fericiți.
Am vorbit cu destui oameni pe tema aceasta, atât femei cât și bărbați, atât tineri cât și vârstnici. Și toți au împărtășit aceleași idei și trăiri. Toți sunt nemulțumiți, din toate punctele de vedere. Din 10 oameni 9 suferă. Suferința se manifestă atât pe plan fizic cât și mental, profesional, spiritual și sentimental. Lumea e într-o continuă schimbare, iar marea majoritate al oamenilor de rând nu-și doresc această schimbare. Omul e făcut să trăiască în liniște și nu într-o continuă agitație. Din păcate tind să cred că trăim într-o lume care este într-o continuă decădere. Totul este în declin. Totul din jur e fals, iluzoriu și lipsit de sens. Noua generație este hipnotizată de telefoane inteligente. De cele mai multe ori telefonul e mai inteligent decât gazda. Sunt alte vremuri acum, dar parcă era mai bine în epoca de piatră, măcar nu existau facturi de curent.
No comments:
Post a Comment