Cele 18 exerciţii de bază din Shaolin Kung Fu

Cele 18 exerciţii de bază din Shaolin (18 Jibengong) sunt exerciţiile fundamentale ale stilului. Toate formele şi tehnicile din Shaolin Kung Fu au la bază aceste 18 exerciţii. Aceste exerciţii trebuie însuşite şi înţelese pentru a putea progresa, şi nu în ultimul rând trebuie exersate zilnic.
Mai jos sunt prezentate cele 18 exerciţii de bază.

1. Postura laterală (gong bu xie xing) este un exerciţiu unde picioarele sunt îndepărtate ca şi când am vrea să facem şpagatul. Această poziţie ajută la întărirea picioarelor, şi după ce se execută corect se pot exersa şi tehnici de braţ folosind această postură.


2. Poziţia calului (ma bu dan tian) este principala poziţie ce caracterizează stilul Shaolin. La fel ca şi exerciţiul precedent se poate practica pentru întărirea picioarelor şi exersarea concentrării pe o singură poziţie, şi după aceea se pot exersa tehnici de braţ.


3. Postura depărtată într-o parte cu palma împingând (pu bu qie zhang) se aseamănă cu exerciţiile de streching în care se execută fandări într-o parte. Şi acest exerciţiu este pentru întărirea picioarelor.


4. Postura vidă (xu pu liang zhang) este un exerciţiu ce se foloseşte mai mult pentru apărare în timpul luptelor.


5. Postura de repaos (xie bu chong chuan) este un exerciţiu în care picioarele sunt semi-încrucişate, un picior în faţa celuilalt picior, stând pe călcâiul piciorului din spate. Aşa cum îi spune şi numele, exerciţiu este pentru repaos, relaxare, dar deasemenea din această poziţie se pot executa şi tehnici de braţ, în special de pumn.


6. Stând ghemuit (xie zi wei) este un alt exerciţiu în care practicantul trebuie să steie ghemuit. Rolul acestei poziţii este de apărare în timpul luptei, dar şi de exersarea unor tehnici de braţ.


7. Mersul cocoşului (ji xing bu) este un exerciţiu asemănător cu cel de mai sus. Postura este tot ghemuită.


8. Lovitura izbitoare (dan pai jiao) este prima tehnică de picior din Shaolin. După ce se ridică genunchiul piciorului cu care lovim, se execută lovitura dinamică cu capul piciorului.


9. Lovitura izbitoare medie (di tan tui) este un exerciţiu asemănător cu cel de mai sus, doar că de data aceasta lovitura de picior se execută cu talpa.


10. Lovitura directă de picior (zhang ti tui) este o tehnică de picior în care picior se ridică în faţă. Ca observaţie, piciorul se ţine întins, la fel şi în exerciţiile ce urmează.


11. Lovitura laterală de picior (ce ti tui) se execută ridicând piciorul lateral. Scopul e să ridicăm piciorul cât mai sus astfel încât să putem atinge palma mâinii opuse.


12. Lovitura la faţă (gua mian jiao) se aseamănă cu lovitura directă doar că se execută spre partea opusă a piciorului care loveşte.


13. Lovitura dată spre interior (ho deng tui) are ca scop lovirea palmei opuse piciorului cu care se loveşte.


14. Lovitura dată spre exterior (wai bai jiao) se aseamănă cu tehnica precedentă doar că de data aceasta lovim spre exterior.


15. Lovitura de picior din săritură (teng kong er qi jiao) este o tehnică în care se ridică genunchiul după care săritura şi lovitura se execută cu piciorul opus.


16. Lovitura de picior dată din săritură sub formă de vijelie (teng kong xuan feng jiao) este o tehnică mai complexă. Se aseamănă cu tehnica precedentă doar că după ce se face săritura se face şi o întoarcere în aer după care se execută lovitura.


17. Lovitura înălţătoare (teng kong wai bai jiao) este o tehnică şi mai complexă decât cea precedentă. Lovitura este dată tot din săritură.


18. Măturare cu piciorul (guan sao tui) este o tehnică în care la început stăm în poziţia ghemuită după care piciorul "mătură" dintr-o săritură rapidă şi revine în poziţia iniţială.

Posturi

Posturile sau poziţiile (Shi Xing) sunt esenţiale în Shaolin Kung Fu, şi pe ele se bazează toată tehnica. Unele posturi se folosesc în atac, sau în apărare, iar altele se exersează pentru fortificarea organismului şi dezvoltarea concentrării.
Mai jos sunt prezentate posturile de bază.






1. Postura "călărind calul" (Qi Ma Shi)


2. Postura "împingând muntele" (Deng Shan Shi)


3. Postura împingând din ghemuit (Deng Pu Shi)


4. Postura ghemuită (1) (Gui Shi)


5. Postura puiului de găină (Han Ji Shi)


6. Postura într-un picior (Du Li Shi)


7. Postura ghemuită (2) (Gui Shi)


8. Postura "călărind dragonul" (Long Cai Shi)


9. Postura încrucişată (Xie Shi)


10. Postura "goală" (Xu Shi)

Principiile din Shaolin Kung Fu

Stilul Shaolin se bazează pe mai multe principii, unele tehnice iar altele mentale sau spirituale. Oricum principiul de bază este non-violenţa, evitarea violenţei şi a agresiunii. Înafară de acest principiu foarte important mai sunt încă alte 3 concepte, care sunt prezentate mai jos.



1. Metoda celor 3 segmente (Sen Jie Fa)
Conform acestui principiu, corpul este împărţit în 3 segmente sau părţi. Aceste părţi sunt braţele, bustul şi picioarele. Rolul segmentelor este de conducere, de a urma şi de a sprijini mişcările. În funcţie de mişcarea executată, dacă este de braţ sau de picior, acestea sunt fie segmente de iniţiere, fie de suport; bustul întotdeauna este segment de mijloc sau de transfer.
De exemplu dacă lovim cu braţul, acesta are rolul de iniţiere - conducere, bustul transferă - urmează mişcările braţului iar picioarele oferă suport - sprijină.
La rândul său fiecare segment se împarte în 3 subsegmente.
Membrele superioare sunt divizate în palmă, antebraţ şi braţ. Bustul este divizat de 3 linii: linie pieptului superior, linia inimii şi linia centurii care înglobează punctul dantian (centrul de greutate al corpului, situat la 2-3 degete sub ombilic, echivalent cu hara din cultura japoneză). Mai exact zonele delimitate sunt: pieptul, abdomenul şi abdomenul inferior. Picioarele sunt divizate în şolduri, genunchi şi încheietura tălpii.
La fel ca şi segmentele şi subsegmentele au aceleaşi funcţii de conducere, transfer şi suport. Când mişcarea subsegmentelor dintr-un segment se încheie atunci mişcarea se transferă următorului segment care o preia prin intermediul subsegmentelor sale.
Importanţa acestui principiu este este dată de conştientizarea faptului că orice mişcare angajează întregul şi trebuie sprijinită de întreg. Nici o tehnică nu este eficientă dacă nu se urmează acest principiu.

2. Cele 8 mişcări ale corpului (Ba Shen Fa)
În timpul unei lupte, practicantul poate să facă 8 tipuri de mişcări, atât pentru atac cât şi pentru apărare. Aceste mişcări sunt:
- ridicări (qi)
- ghemuiri (luo)
- înaintări (shang)
- retrageri (tui)
- răsuciri - întoarceri (fan)
- deplasări laterale - eschive (ce)
- strângerea membrelor (suo)
- destinderea membrelor (zong)
Fiecare dintre aceste mişcări prezintă caracteristici importante în utilizarea lor în luptă. Ridicarea trebuie să fie viguroasă. Ghemuirea se face fără forţă. Înaintarea se face fără a ridica talpa prea sus de la sol. Retragerea se face cu talpa ridicată sus. Răsucirea - întoarcerea se face fără dezechilibrarea corpului. Deplasarea laterală se face alunecat. Strângerea membrelor este pentru apărare. Destinderea membrelor este pentru atac şi se face energic.
Ca observaţie în timpul acestor mişcări bustul se păstrează cât mai drept. Pentru rezultate mai bune, aceste principii se combină cu metode celor 3 segmente, astfel încât atât în apărare cât şi în atac să se păstreze echilibrul şi tehnica să fie eficientă.

3. Metoda combinării celor 5 elemente (Wu Xing He Fa)
Cele 5 elemente (Wu Xing) reprezintă un concept omniprezent în cultura chineză, întâlnită în medicina tradiţională, Feng Shui şi Kung Fu.
Iată cele 5 elemente şi caracteristicile lor:
Lemnul (Mu) este caracterizat de energia yang şi reprezintă noul. Ca organ, acestui element îi este desemnat ficatul. Din punct de vedere al artelor maţiale, lemnul defineşte acţiunile de controlare, forţa flexibilă. Ca animal, lemnului îi este asociat cocorul pentru echilibru şi flexibilitate.
Pământul (Tu) este un element nedefinit şi adaptabil. Pământului îi este asociat ca organ splina. Tehnic, pământul caracterizează tehnicile şi poziţiile solide, stabile, fixe dar şi rezistente. Ca animal îi este asociat şarpele.
Metalul (Jing) este un element cu energia direcţionată spre interior. Metalul caracterizează acţiunile hotărâte, calculate şi de aceea din punct de vedere al artelor marţiale defineşte mişcările clare şi rapide. Ca organ îi sunt asociaţi plămânii iar ca animal leopardul.
Focul (Huo) este elementul cu cea mai mare putere de distrugere, având o energie yang. Ca organ îi este asociată inima, de aceea caracterizează acţiunile temperamentale, bazate pe emoţii şi sentimente proprii. Din punct de vedere tehnic, focul caracterizează mişcările dinamice, rapide, iuţi, distructive şi agresive. Ca animal îi este asociat tigrul.
Apa (Shui) este elementul caracterizat integral de energia yin. Apa este misterioasă, ascunzând vederii multe lucruri gata să iasă la iveală, în acelaşi timp apa este adaptabilă, curgătoare, ascunzând în nemişcarea ei o forţă distructivă imensă, gata oricând să fie eliberată atunci când este deranjată. Ca organ apei îi sunt asociaţi rinichii. Din punct de vedere al artelor marţiale, apa defineşte tehnicile care "curg", adaptabilitatea acestora şi graţia în mişcare. Ca animal îi este asociat dragonul.
Schema de mai jos reprezintă Circuitul de control Kuo, circuit ce caracterizează cele 5 elemente prin laturile unei stele de 5 colţuri. Realţiile create definesc modul de reglare a echilibrului energetic, în cazul în care un element este prezent în exces. De exemplu când adversarul foloseşte preponderent caracteristicile elementului "metal" (atacă decisiv, vrea victorie rapidă), răspunsul este elementul "foc", utilizând tehnici foarte rapide şi distructive pentru a rupe ritmul atacului adversarului.