Li Ching-Yuen - Omul care a spart barierele sănătăţii şi longevităţii

Conform arhivelor mai multor publicaţii de prestigiu, printre care Time Magazine şi New York Times, Li Ching-Yuen, un bărbat din China care a decedat în 1933, ar fi trăit până la fabuloasa vârstă de 256 ani, timp în care şi-a îngropat 23 de soţii şi a avut 180 de urmaşi.



Despre prima parte a vieţii lui Li Ching-Yuen se ştiu extrem de puţine lucruri. Este cert că s-a născut în provincia Sinchuan şi că prima sută de ani şi-a petrecut-o vânzând leacuri tradiţionale chinezeşti. Într-un interviu realizat în 1927, bărbatul a susţinut că dieta sa s-a bazat în mare parte pe orez şi pe vin şi că, înainte de a împlini 100 de ani a devenit protejatul nobilului Wu Pei-fu, cu scopul de a-i oferi acestuia secretul unei vieţi îndelungate. Ulterior, după decesul protectorului său a continuat să vândă produse de medicină tradiţională.

„Păstreaza o inimă liniştită, stai aşezat ca o ţestoasă, mergi sprinten ca un porumbel şi dormi ca un câine”, a fost sfatul lui Li Ching-Yuen pentru cei care doresc să atingă o viaţă îndelungată.

Deşi bărbatul a pretins că s-a născut în 1736 şi că a trăit 197 ani, decanul Universităţii Minkuo din 1930, Wu Ching-Chien, a susţinut că a descoperit evidenţe ale faptului că Li s-a născut, de fapt, în 1677. De asemenea, în arhivele guvernului Chinei Imperiale există documente care atestă faptul că barbatul a fost felicitat oficial de către autorităţi atât pentru atingerea vârstei de 150 de ani cât şi pentru cea de 200 de ani. Este posibil însă ca o fiinţă umană să atingă o vârstă atât de mare?
Cea mai bătrână persoană din lume despre care avem informaţii certe a fost franţuzoaica Jeanne Louise Calment, care s-a stins din viaţă în 1997 la vârsta de 122 de ani, o performanţă unică în analele medicinei moderne. Şi totuşi, dacă informaţiile despre Li Ching-Wuen s-ar dovedi adevărate, am asista la un nou record, mai mult decât dublu faţă de cel recunoscut în prezent.

În fotografia realizată în 1928, bărbatul trădează trăsăturile tipice ale unei persoane în vârstă de 60 de ani. Să înţelegem că Li a fost capabil să dezvolte o capacitate extraordinară de a-şi prelungi viaţa pentru un sfert de mileniu? Din nefericire, este posibil să nu aflam adevărul niciodata.

În 1928, un corespondent New York Times scria că mulţi dintre vecinii în vârstă ai lui Li i-au spus că bunicii lor îl ştiau de când erau copii, iar pe atunci acesta era adult.
Li Ching-Yuen a început să adune ierburi din zonele muntoase pe când avea 10 ani şi tot atunci a început să studieze metode de longevitate, supravieţuind unei diete care consta doar în ierburi şi vin din orez. A trăit astfel primii 100 de ani din viaţă.

În 1749, pe când avea 71 de ani, s-a mutat în Kai Xian, pentru a se înrola în armata chineză, ca profesor de arte marţiale şi consilier.
Unul dintre discipolii săi, Da Liu, a spus povestea Maestrului Li: pe când acesta avea 130 de ani, a întâlnit în munţi un pustnic mult mai în vârstă, peste 500 de ani, care l-a învăţat Baguazhang (un stil de arte marţiale intern) şi un set de Qigong (sistem chinezesc antic de cultivare a sănătăţii) cu instrucţiuni pentru respiraţie, mişcări coordonate cu sunete specifice şi recomandări pentru dietă.
Da Liu a mărturisit că maestrul său i-a spus că longevitatea sa “se datorează faptului că a făcut aceste exerciţii în fiecare zi – regulat, corect şi cu sinceritate – timp de 120 de ani”.

În 1927, Li Ching Yuen a fost invitat de generalul Yang Sen să-l viziteze la Wan Xian, Szechuan, unde a fost fotografiat, portretul a devenit celebru.
Generalul a fost fascinat de înfăţişarea lui Yuen, puterea şi curajul său, în ciuda vârstei înaintate. Bătrânul s-a întors acasă şi a murit un an mai târziu, din cauze naturale, spun unii; alţii susţin că le-a spus prietenilor că “am facut tot ce trebuia să fac în această lume. Mă voi duce acasă acum”. După moartea lui Li, generalul Yang Sen a investigat legendele despre vârsta lui şi a publicat un raport cu rezultatul cercetărilor.
Li Ching-Yuen a promovat uzul medicinal al ierburilor chinezeşti, printre care ginsengul sălbatic, goji berry, he shou wu şi reishi sălbatic. El ar fi avut peste 200 de urmaşi în timpul vieţii şi 23 de soţii.

Mintea

"Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, privesc fără să văd." - Ştefan Odobleja



Ceea ce m-a împins să scriu acest articol au fost cuvintele unui mare campion de culturism, Kai Greene, care într-un reportaj a spus: mintea este totul, dacă nu te concentrezi cum trebuie nu faci nimic. Câtă dreptate o avut.
Totul se întâmplă datorită minţii, datorită felului cum ne concentrăm şi ne implicăm mental în activităţile zilnice.
Din câte se ştie oamenii îşi folosesc aproximativ 10% din capacitatea creierului. Imaginaţi-vă dacă am putea folosi toată capacitatea ei de 100%, probabil am fi capabili de minuni şi alte lucruri ieşite din comun.
Revenind la articolul nostru, ceea ce este esenţa sau ceea ce contează este faptul că făcând ceva activitate trebuie să ne implicăm şi mental, să ne dedicăm aproape cu totul acelei activităţi; doar aşa putem avea rezultate maxime. Implicare mentală cu înţelepciune, asta este ceea ce numesc eu calea spre succes şi reuşită.
Şi ca să vă inspir mai mult o să închei articolul cu un alt citat.

"Mintea este limita. Atâta timp cât mintea îşi poate imagina faptul că tu poţi face ceva, o poţi face, atât timp cât crezi cu toată inima." - Arnold Schwarzenegger

Maestrul Yip Chun

Yip Chun, cunoscut şi sub numele de Ip Chun sau Yip Jun, este un mare maestru de arte marţiale chinezeşti, care trăieşte încă şi acuma în prezent. Yip Chun nu este altcineva decât fiul marelui maestru de Wing Chun, Yip Man. La fel precum fratele lui, Yip Ching, este unul dintre marii maeştri renumiţi şi respectaţi de arte marţiale, mai exact de Wing Chun, la nivel mondial.



Născut pe data de 31 iulie 1924, în Guangdon (provincia Foshan/China), Yip Chun nu a avut o copilărie uşoară, deoarece a prins din plin perioada celui de-al doilea război mondial şi conflictele dintre China şi Japonia. În 1949 comuniştii au preluat puterea, iar tatăl lui o fost nevoit să părăsească Hong Kong-ul, iar Yip Chun avâd vârsta de 24 de ani a fost nevoit să rămână în contiare în Foshan pentru a-şi putea continua studiile la universitate. A studiat istoria, muzica tradiţională, filozofia, poezia şi budismul.



Fiind fiul marelui maestru Yip Man, Yip Chun a început să studieze Wing Chun împreună cu tatăl lui la vârsta de 7 ani. Între timp au apărut mai multe cărţi scrise de Yip Chun şi dvd-uri sub forma unor instructaje.
În prezent Yip Chun este cel mai respectat maestru de Wing Chun, nu doar pentru că este fiul marelui maestru, dar şi datorită talentului şi înclinaţiei splendide faţă de Wing Chun.

În videoclipul de mai jos puteţi urmări o demonstraţie a marelui maestru Yip Chun.

Gândirea antrenamentului

"Inteligenţa înseamnă a înţelege şi a inventa." - Jean Piaget



Sportivii, şi nu numai, tind spre perfecţiune prin practicarea sportului ales sau al altor discipline. Cheia spre succes este atât răbdarea cât şi inteligenţa, ceea ce după părerea mea este mult mai importantă decât orice altceva.
Ca să obţii succesul trebuie să fi inteligent. Ca practicant de arte marţiale, sau sportiv, trebuie să îţi cunoşti limitele şi să înaintezi în practică încet dar sigur.
În urma anilor de antrenamente, am ajuns la concluzia că nu cantitatea este ceea ce contează ci calitatea. Adică, nu trebuie să te antrenezi mult şi prost, ci mai puţin dar sigur. De exemplu nu poţi face sfoara din prima fără să ai ani buni de stretching în spate. Ca halterofil nu poţi ajunge să împingi direct cu 100 kg la piept, fără să începi cu o greutate mai mică. Spuneam mai sus că nu e bine să te antrenezi mult. În primul rând nu e bine pentru că după o vreme se ajunge la supraantrenament (suprasolicitare), ceea ce nu e bine. Pentru a evita astfel de probleme trebuie planificat din timp antrenamentul şi perioadele de odihnă.



Un factor foarte important este alimentaţia. Nu e tot una că mănânci mâncare preparată acasă din propriile legume cultivate în grădină ta sau că mănânci fast food-uri şi plăcinte de la cofetărie; şi totodată nu e tot una că mănânci de maxim două ori pe zi mult la intervale foarte mari sau că mănânci puţin şi mai des la intervale de 2-3 ore. Consumarea fructelor şi a lactatelor este deasemenea foarte importantă. Evitarea alcoolului, a fumatului şi a drogurilor este un pas mare spre reuşită.
Şi nu în ultimul rând odihna şi perioadele de recuperare sunt foarte importante. După o perioadă de efort intent e normal să vină şi o perioadă în care organismului îi trebuie ceva timp pentru a se reface, la fel cum după o perioadă ploioasă iese soarele. De recomandat ar fi 8 ore de somn pe zi pentru o recuperare mai bună.

Acum că v-am prezentat toată teoria depinde doar de voi cum jonglaţi şi cum vă antrenaţi. Oricum, pe parcurs o să mai insist asupra subiectului şi o să revin cu alte postări în domeniu.

Cele 10 reguli

În tradiţia creştină după cum bine ştim există cele 10 porunci, care conform legendelor au fost date lui Moise direct de către Dumnezeu. După ce am studiat filozofia orientală şi filozofia creştină am ajuns la nişte concluzii. Respingând din start ideile superficiale şi superstiţioase am ajuns să formulez propriile mele "10 porunci", care le-am enunţat mai jos. Ideiile mele se bazează pe crearea unui stil de viaţă sănătos şi armonios, respingând la o parte orice absurditate şi superficialitate duse până la fanatism. Idea de bază este omenia, onoarea şi respectul, credinţa în dreptate şi adevăr.



Iată deci care sunt conform principiilor mele cele 10 reguli de care vorbeam:

1. Vei primi un corp. Poate să îţi placă sau îl poți detesta, însă va fi al tău pentru întreaga călătorie pe care o faci pe Pamânt de această dată. Cum îl tratezi depinde numai de tine.

2. În fiecare zi vei primi o lecţie pentru că eşti înscris la cursul full time numit VIAŢĂ. Poate să îţi placă lecţia sau să o consideri irelevantă ori prostească, dar în fiecare zi o lecţie va apărea într-o formă oarecare. Ai zilnic ocazia să înveţi din aceste lecţii. Ele se vor repeta regulat, până când experiența necesară ție va fi deplin asimilată.

3. Nu există greşeli, există numai lecţii. Creşterea este un proces de încercare şi eroare, se numeşte experimentare. Experimentele eşuate sunt la fel de mult parte din proces ca şi cele care la un moment dat reuşesc.

4. Deseori o lecţie învăţată va apărea din nou ca recapitulare. Ea poate fi deghizată faţă de forma originală în care a fost învăţată tocmai pentru a te testa dacă ai învăţat bine.

5. Învăţarea lecţiilor nu se termină. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţii. Dacă mai trăieşti înseamnă că mai ai lecţii de învăţat. Câinii bătrâni poate că nu mai învaţă trucuri noi dar oamenii bătrâni cu siguranţă mai pot învăţa lucruri noi.

6. Nu există un loc mai bun decât AICI. Când noţiunea ta despre ACOLO a devenit un AICI vei obţine imediat un alt ACOLO care, din nou, va arăta mai bine decât AICI.

7. Ceilalţi nu sunt decât nişte oglinzi pentru tine. Nu poţi să iubeşti sau să urăşti ceva la o altă persoană fără ca acel aspect să fie o parte din tine pe care o iubeşti sau o urăşti. Din nou iată o ocazie să mai înveţi încă o lecţie.

8. Ce faci cu viaţa ta este pe deplin decizia ta. Ai toate uneltele şi resursele să o modelezi aşa cum vrei. Alegerea este a ta. Alegerea este o recapitulare a lecţiilor pe care le-ai primit zilnic.

9. Ai deja toate răspunsurile. Răspunsurile la toate întrebările vieţii sunt deja în tine, tot ceea ce trebuie să faci este să te uiţi înăuntru, să asculţi şi să ai încredere. A te ruga înseamnă să ceri răspunsuri, a medita înseamnă să le asculţi.

10. Trebuie să trăim aici şi acum, nu să ne consumăm pentru trecut şi nici făcând planuri mari pentru viitorul îndepărtat. Tot ceea ce contează este prezentul.