Despre prima parte a vieţii lui Li Ching-Yuen se ştiu extrem de puţine lucruri. Este cert că s-a născut în provincia Sinchuan şi că prima sută de ani şi-a petrecut-o vânzând leacuri tradiţionale chinezeşti. Într-un interviu realizat în 1927, bărbatul a susţinut că dieta sa s-a bazat în mare parte pe orez şi pe vin şi că, înainte de a împlini 100 de ani a devenit protejatul nobilului Wu Pei-fu, cu scopul de a-i oferi acestuia secretul unei vieţi îndelungate. Ulterior, după decesul protectorului său a continuat să vândă produse de medicină tradiţională.
„Păstreaza o inimă liniştită, stai aşezat ca o ţestoasă, mergi sprinten ca un porumbel şi dormi ca un câine”, a fost sfatul lui Li Ching-Yuen pentru cei care doresc să atingă o viaţă îndelungată.
Deşi bărbatul a pretins că s-a născut în 1736 şi că a trăit 197 ani, decanul Universităţii Minkuo din 1930, Wu Ching-Chien, a susţinut că a descoperit evidenţe ale faptului că Li s-a născut, de fapt, în 1677. De asemenea, în arhivele guvernului Chinei Imperiale există documente care atestă faptul că barbatul a fost felicitat oficial de către autorităţi atât pentru atingerea vârstei de 150 de ani cât şi pentru cea de 200 de ani. Este posibil însă ca o fiinţă umană să atingă o vârstă atât de mare?
Cea mai bătrână persoană din lume despre care avem informaţii certe a fost franţuzoaica Jeanne Louise Calment, care s-a stins din viaţă în 1997 la vârsta de 122 de ani, o performanţă unică în analele medicinei moderne. Şi totuşi, dacă informaţiile despre Li Ching-Wuen s-ar dovedi adevărate, am asista la un nou record, mai mult decât dublu faţă de cel recunoscut în prezent.
În fotografia realizată în 1928, bărbatul trădează trăsăturile tipice ale unei persoane în vârstă de 60 de ani. Să înţelegem că Li a fost capabil să dezvolte o capacitate extraordinară de a-şi prelungi viaţa pentru un sfert de mileniu? Din nefericire, este posibil să nu aflam adevărul niciodata.
În 1928, un corespondent New York Times scria că mulţi dintre vecinii în vârstă ai lui Li i-au spus că bunicii lor îl ştiau de când erau copii, iar pe atunci acesta era adult.
Li Ching-Yuen a început să adune ierburi din zonele muntoase pe când avea 10 ani şi tot atunci a început să studieze metode de longevitate, supravieţuind unei diete care consta doar în ierburi şi vin din orez. A trăit astfel primii 100 de ani din viaţă.
În 1749, pe când avea 71 de ani, s-a mutat în Kai Xian, pentru a se înrola în armata chineză, ca profesor de arte marţiale şi consilier.
Unul dintre discipolii săi, Da Liu, a spus povestea Maestrului Li: pe când acesta avea 130 de ani, a întâlnit în munţi un pustnic mult mai în vârstă, peste 500 de ani, care l-a învăţat Baguazhang (un stil de arte marţiale intern) şi un set de Qigong (sistem chinezesc antic de cultivare a sănătăţii) cu instrucţiuni pentru respiraţie, mişcări coordonate cu sunete specifice şi recomandări pentru dietă.
Da Liu a mărturisit că maestrul său i-a spus că longevitatea sa “se datorează faptului că a făcut aceste exerciţii în fiecare zi – regulat, corect şi cu sinceritate – timp de 120 de ani”.
În 1927, Li Ching Yuen a fost invitat de generalul Yang Sen să-l viziteze la Wan Xian, Szechuan, unde a fost fotografiat, portretul a devenit celebru.
Generalul a fost fascinat de înfăţişarea lui Yuen, puterea şi curajul său, în ciuda vârstei înaintate. Bătrânul s-a întors acasă şi a murit un an mai târziu, din cauze naturale, spun unii; alţii susţin că le-a spus prietenilor că “am facut tot ce trebuia să fac în această lume. Mă voi duce acasă acum”. După moartea lui Li, generalul Yang Sen a investigat legendele despre vârsta lui şi a publicat un raport cu rezultatul cercetărilor.
Li Ching-Yuen a promovat uzul medicinal al ierburilor chinezeşti, printre care ginsengul sălbatic, goji berry, he shou wu şi reishi sălbatic. El ar fi avut peste 200 de urmaşi în timpul vieţii şi 23 de soţii.
No comments:
Post a Comment