Metodica antrenamentului tradiţional în artele marţiale (1)

În practica artelor marţiale nu este suficientă perseverenţa. Dacă ea nu este dublată şi de o metodă corectă de antrenare a corpului şi a spiritului (minţii), atunci rezultatele nu vor fi cele avute în vedere de maeştrii de altădată. Este esenţial să gândim antrenamentul din timp, să ştim ce scopuri avem şi să ne cunoaştem limitele. Deasemenea, este foarte important ca, pe parcursul exersării, fiecare să-şi poată da seama dacă progresează sau nu, dacă apar transformări pozitive sau negative.
De aceea, într-o primă fază trebuie cunoscute caracteristicile stilului ales, etapele ce vor fi străbătute progresiv, punctele esenţiale şi cele ce trebuie evitate, etc. se recomandă, ca înainte să începeţi practica propriu-zisă, să vă familiarizaţi cu teoria wushu-ului (wushu reprezintă totalitatea stilurilor de arte marţiale chinezeşti), să aflaţi cât mai mult despre viaţa unor maeştrii, despre ce au reprezentat pentru ei artele marţiale, cum ar veni spus pe scurt să vă documentaţi. Cam aceasta ar fi prima etapă, cea în care viitorul practicant capătă o anumită stare interioară, ceea ce îi dă motivaţie, inspiraţie şi putere pe viitor.
În China, cei care se hotăresc să studieze artele marţiale, înainte vin la antrenamente ca simpli spectatori şi urmăresc gesturile executate de elevi, ritmul antrenamentului şi derularea ei. După o perioadă, după ce sentimentele sale sunt destul de profunde, el începe antrenamentul alături de ceilalţi. Această primă fază are o semnificaţie adâncă: este vorba de implicarea mentalului în practica artelor marţiale. Oare cum ar putea cineva să facă corect ceva ce nu a înţeles? Cei care încep exersarea wushu-ului vor trebui să nu se grăbească să treacă direct la repetarea mecanică a gesturilor pe care le văd, fără se perceapă caracterul mişcărilor respective şi atitudinea practicantului care le execută.
La început este necesară lămurirea poziţiei corecte din care se pleacă, orientarea corpului , a privirii, etc. După aceea trebuie sesizată poziţia finală, urmărind de asemenea gradul de răsucire a şoldului, orientarea feţei, a palmelor şi a tălpilor, a pieptului, locul către care este îndreptată privirea, tipul de forţă exercitat, etc. Următorul pas este clarificarea traiectoriei pe care se duc diferitele părţi ale corpului pentru a ajunge de la o poziţie la alta. Acum este momentul să înţelegeţi atitudinea pe care o aveţi în executarea mişcării, să vedeţi dacă ceea ce faceţi este un atac sau o apărare, împingere sau lovitură, dacă tehnica are un caracter suplu sau violent.
Nu goliţi niciodată un gest de semnificaţia lui marţială, chiar dacă aparent el este o mişcare de încălzire.