Metodica antrenamentului tradiţional în artele marţiale (3)

Din punct de vedere al antrenamentului tradiţional, artele marţiale nu sunt doar nişte simple sporturi prin care se exersează diverse mişcări sau tehnici. După o lungă perioadă de practică se ajunge în acel punct în care accentul se pune pe morală. Concret, pe lângă ţinuta unui comportament "civilizat", practicantul se va gândi la figura maestrului său, sau la întemeietorul stilului practicat, sau la oricare altă personalitate din domeniul artelor marţiale. El se va gândi că maestrul în cauză se uită la el şi îl ajută să progreseze în practică, transmiţându-i energie.
După 2-3 ani de exersare perseverentă în maniera descrisă mai sus, se trece la practicarea tehnicilor caracteristice stilului practicat. Se exersează formele (tao lou), care nu sunt doar nişte simple înlănţuiri de mişcări haotice. Ele sunt "ceva" care definesc personalitatea, şi pe lângă asta conţin o sumedenie de tehnici şi alte mişcări arhivate sau codificate într-o aşa numită formă de exersare. Aceste tao lou-uri se învaţă pe rând, pas cu pas şi cu multă atenţie.

Următoarea etapă a antrenamentului constă în durificarea unor părţi ale corpului, care vor fi folosite cu precădere în luptă. De cele mai multe ori, în această fază sunt îmbinate exerciţiile din qigong-ul dur (yinggong) cu cele specifice artelor marţiale. Un alt aspect important este cel al absorbţiei energiei loviturii primite. Aici fiecare stil îşi are maniera sa proprie de a realiza acest lucru, totuşi, ideea generală este aceea de a lăsa energia să coboare către partea inferioară a corpului.
Deosebirea dintre antrenamentul tradiţional şi cel modern este foarte mare. În varianta modernă se învaţă un mare număr de tehnici şi mişcări începând deja de la primul antrenament. Nu se pune accent pe exersarea unei poziţii imobile pentru o perioadă de timp (zhuang), nu se iau în considerare nici tehnicile energetice (qigong), se încearcă doar dobândirea unor rezultate, care au însă un caracter superficial. Avantajele antrenamentului modern constau în posibilitatea de a aplica în luptă unele tehnici, după o perioadă relativ scurtă de timp, forţa folosită însă va fi foarte mică, comparativ cu cea a unui adevărat luptător. Dezavantajele sale sunt mai multe: probabilitatea foarte mare de apariţie a aşa zisei "forţe false a corpului", mentalul nu este nici puternic şi nici liniştit, probleme cu reglarea respiraţiei, imposibilitatea de a mai vedea capătul drumului, transformarea negativă a practicantului (se întâmplă cel mai adesea occidentalilor) punându-se accentul pe partea distructivă.

În zilele moderne practicanţii pun accent doar pe transformarea corpului, nu şi pe cea a mentalului. Nu încearcă să îşi lărgească cunoştinţele cu idei filozofice orientale, sau despre medicină tradiţională, tehnici energetice şi alte lucruri ce ţin de interior, habar n-având că la un moment dat artele marţiale şi toate aceste domenii se împletesc. În timpul antrenamentului de exemplu în loc să se exerseze zhuang-ul de exemplu se fac exerciţii tip culturism. Am dat doar un singur exemplu.
Alegerea făcută la începutul drumului este foarte importantă. De ea depinde evoluţia ulterioară. Ţineţi minte acest lucru când ajungeţi într-o sală de arte marţiale.