Cum văd eu lumea (2)

"Toată lumea întreabă dacă ai o carieră, dacă eşti căsătorit sau dacă ai cumpărat o casă, de parcă viaţa ar fi un fel de listă de cumpărături. Dar nimeni nu întreabă dacă eşti fericit." - Heath Ledger

Am ales să scriu această continuare pentru articolul Cum văd eu lumea (1) deoarece nu am reușit să lămuresc în totalitate problema. Puteți să recitiți prima parte apăsând aici. Recunosc că descrierea făcută în primul articol pare poate mult prea întunecată sau negativistă. Asta este realitatea din păcate. Așa arată lumea în care trăim. Recunosc că sunt o persoană negativistă, dar fiind realist nu prea am la dispoziție prea multe variante din moment ce trăim într-o lume aflată într-o continuă decădere. Cea mai mare problemă este faptul că noi oamenii, ca locuitori ai acestei planete, ne considerăm atât de speciali, cu un scop bine prestabilit, deasupra tuturor celorlalte forme de viață. Ei bine, haideți să vă spun un secret! De fapt nu e secret, pentru că orice om care are minimul de cunoștințe științifice, cu o gândire rațională, și nu cu mentalitatea de oaie hipnotizată din turmă, știe faptul că până una alta și noi oamenii tot din regnul animal facem parte, biologic vorbind. E greșită clasificare comform căreia există plante, animale și oameni. Există regnul vegetal și cel animal, din care facem și noi parte. Nu suntem cu nimic mai deosebiți decât restul animalelor. Suntem primate mai avansate din punct de vedere al raționamentului și al inteligenței. Nu am evoluat din maimuțe, am avut doar strămoș comun. Evoluția ne-a modelat diferit. Ne-am dezvoltat diferit față de cimpanzei sau gorile. Am părăsit savanele și junglele. Nu mai trăim în copaci, ne construim case și orașe cu blocuri. Și toate acestea din cauza inteligenței. Nu avem forța fizică nici pe departe al unui cimpanzeu, dar în schimb avem un nivel de inteligență mult prea ridicat față de aceste specii. Natura nu ne-a înzestrat cu gheare, blană, branhii, solzi, aripi sau cu fel de fel de abilități specifice celorlalte specii, ci în schimb specia noastră a dezvoltat inteligența. Bun, acum că am lămurit treaba aceasta putem merge mai departe.

Lumea aceasta în care trăim arată așa datorită faptului că noi înșine o percepem în felul acesta. Culorile, formele, senzațiile, și tot ceea ce percepem e o interpreatre a creierului. Nu sunt un savant materialist care crede că totul e doar chimie și atât. Nu! Cred în faptul că în spatele acestui mare tam-tam chimic bine mecanizat de legile fizicii stă și o formă de energie universală care străbate infinitatea de multiversuri (asta în caz că există alte universuri). Această energie ca să o numesc așa, de-a lungul istoriei a căpătat diverse denumiri. Vechii chinezi o numeau Tao, energie vitală, primii creștini îi spuneau Dumnezeu, iar mai nou noi îi spunem conștiință. Indiferent care ar fi denumirea corectă, prea puțin contează, ideea e că se referă la adevărata noastră natură. Nu mă înțelegeți greșit. Nu încerc aici să încurajez reîntoarcerea omului la vreo credință religioasă. Personal, sunt liber cugetător, aș putea spune chiar ateu, dar sincer să fiu nu prea îmi place cum sună denumirea. Oricum nu cred în nici o formă de divinitate superioară și nu urmez nici o religie. Consider că acestea sunt niște obstacole în calea spre dezvoltare, atât personală cât și spirituală. Doar atunci ne putem simți cu adevărat liberi când ne eliberăm de influența tuturor dogmelor inventate de oameni care ne țin paralizați. Acestea sunt doctrinele politice radicale și totalitare, ezoterismul, pseudoștiințele și religiile. Toate acestea sunt niște obstacole atât pentru oamenii care își doresc o dezvoltare armonioasă și sănătoată cât și pentru societate. Nu vreau să intru în detalii, vă dau doar un singur exemplu. Faceți o comparație între România și Olanda de exemplu. România este o țară super religioasă plină cu superstiții demne de evul mediu și cu toți clovnii religioși care răspândesc ciuma numită religie cu tot cu homofobie și alte forme de discriminare și etichetare. În schimb Olanda este o țară liberală în care nimeni n-are treabă cu nimeni, nu există e religie oficială, și cu toate acestea totuși o duc mai bine decât noi, din toate punctele de vedere.

Legat de discriminarea de care am amintit mai sus să nu mă înțelegeți greșit. Nu încurajez sub nici o formă fenomenul LGBT, dar în același timp nu sunt nici împotriva, atâta timp cât chestia asta e practicată în intimitate și nu la vederea lumii. Am mai amintit și într-un articol mai vechi că după părerea mea adevărata atracție sănătoasă și pură ce are la bază iubirea sinceră și profundă este doar între bărbat și femeie, și nicidecum între două femei sau doi bărbați. Aceste persoane nu suferă de probleme mentale, așa cum se considera până acum un secol, ci pur și simplu problema lor este de natură hormonală. Din cauza aceasta atracția lor este una denaturată și deformată. E rușinos și jenant să vedem în societatea din zilele noastre cum astfel de persoane organizează tot felul de parade, unde pe lângă că își cer drepturile se mai și arată lumii desfrâul și denaturarea scăpată de sub control. Repet, nu sunt homofob, doar că nu consider treburile acestea sănătoase și nici morale. Aceste chestii ar trebui practicate în spatele ușilor închise și nu ca lumea să vadă, mai ales copiii. Până și mecanica cuantică din domeniul fizicii ne arată că particulele subatomice cu aceași sarcină electrică se resping, atracția având loc doar între particule cu sarcini opuse, gen + cu -, nicidecum - cu - sau + cu +.

Un alt fenomen interesant ce am observat este faptul că marea majoritate a oamenilor, indiferent că vorbim de femei sau bărbați, își pun speranțele și fericirea în ceva ce va urma în viitor. În cele mai multe cazuri, acel ceva ce va urma în viitor, nu este altceva decât o căsnicie, o relație, un copil, cumpărarea unei mașini sau al unei case, căștigarea de mulți bani, etc. E clar că nu știm să trăim în prezent, ci ne facem planuri pentru un viitor nesigur. E clar că în loc să trăim în totalitate acum, în prezent, alegem ziua de mâine, un viitor ce nu știm cum va arăta sau care nu o să-l mai apucăm. Când ai o mașină, e ok, e fain, e tot ce trebuie, dar cu timpul îți vei dori alta mai bună, mai nouă, mai la modă. La fel și cu casa, mereu și mereu îți vor veni tot felul de idei pentru actualizări noi, indiferent că e nevoie de ele sau nu. De exemplu îți vei schimba geamurile mai vechi, dar în stare bună de funcționare, cu geamuri noi de termopan, doar pentru că așa e la modă. Vorbind despre relații, e clar că nici acestea nu mai sunt ceea ce erau cândva. Băiat fiind clar că n-o să mai impresionezi atât de puternic o fată cu o floare ca și atunci când o inviți la nu știu ce restaurant, terasă, club, sau alt local. În lumea aceasta în care trăim noi în prezent, din păcate sentimentele sincere prea puțin mai sunt apreciate. Cel mai mult se învârte tot jocul în jurul materialismului, al intereselor, și la nivel de inconștient în cazul unor refugii într-o anumită persoană, sau al unor proiectări iluzorii legate de o anumită persoană. Până și ideea de a te îndrăgosti sau de a te atașa emoțional de cineva funcționează după niște reguli psihologice prea puțin cunoscute și dezbătute la noi în țară.

Am mai observat o chestiune interesantă, poate chiar puțin exagerată. Ca părinte, indiferent că vorbim de bărbat sau femeie, cupluri sau persoane divorțate, e total greșit să-ți investești tot efortul și toată energia în copil. Nu! Nu mă înțelegeți greșit. Nu încurajez o educație spartană, sau ca și educația primită de copiii samurailor din Japonia feudalistă. Nu trebuie trimis copilul să supraviețuiască singur în sălbăticiune și să-și călească astfel nervii și spiritul, dar în același timp nici nu îi trebuie oferit totul pe tavă. Nu trebuie protejat în exces în același timp. Și el e o persoană ca oricare alta, asta însemnând că are nevoie de propria intimitate. Peste anumite încercări trebuie să treacă singur, fără să fie ținut de mână sau sfătuit, să nu mai vorbesc de comenzi impuse, pentru că atunci e clar unde se ajunge când incoștient un părinte devine mult prea sever și protector. În tot acest timp, părintele nu trebuie să-și concentreze tot efortul în copil, îndurând o căsnicie toxică doar de dragul acestuia, sau ca persoană divorțată să îndure singurătatea. Tu ca părinte pe tine trebuie să te pui pe primul loc, și pe urmă copilul. Știu că e radical ceea ce zic, și știu că vei sări cu vorbe de genul "eh ce ști tu! tu nu ai copil și nu ști cum e". Da, nu am copil de acord, dar nu uita că și fericirea ta contează. E nociv și toxic să renunți la tine, chiar dacă numai parțial o faci sau pentru o perioadă. Copilul va crește și după aceea va părăsi cuibul, încercând să-și facă propria viață. Și atunci ce vei face? Vei spune cât e de nedreaptă viața? Vei îndura singurătatea? O să cazi în depresie și te îndopi cu pastile? Oricum societatea din ziua de azi este una depresivă, o generație de xanaxați cum spunea cineva. Nu te poți neglija în totalitate, nu ai voie. Nu fă greșeala să te pui pe locul 2. Știu despre ce vorbesc aici, am văzut nenumărate exemple din astea încât să am curajul să scriu despre așa ceva. Meriți fericirea și tu, la fel de mult ca și copilul tău pentru care te zbați. Și zâmbetul tău poate fi la fel de frumos ca și al lui.

Trebuie să învățăm să fim fericiți fără pastile și droguri; să zâmbim cât mai natural; să iubim necondiționat, fără să avem așteptări; să ne putem iubi pe noi înșine mai întâi de toate, să ne putem accepta așa cum suntem, cu bune cu rele, doar astfel ne vor accepta și ceilalți; să ne alimentăm sănătos, evitând junk-food-ul și mâncărurile bogate în E-uri; și nu în ultimul rând să facem multă mișcare, căci fără mișcarea face totul, de aici pornește starea noastră de bine.

"Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol." - Albert Einstein

Cum văd eu lumea (1)

"În somn uiți drama vieții tale, uiți complicațiile și obsesiile, așa încît fiecare deșteptare este un început nou de viață, este o speranță nouă." - Emil Cioran

Fiecare apus este un sfârșit, iar fiecare răsărit un nou început. Pentru unii toată treaba asta e nesemnificativă, pentru puțini e ceva frumos și armonios, pentru alții e un non-sens, iar pentru marea majoritate, cei pierduți în rutină, e ceva ce trece cu vederea. E ciclul existențial al tuturor formelor de viață, dar noi, prea ocupați cu rutina și mult prea pierduți în iluziile noastre, suntem incapabili să observăm cea ce este frumos. Suntem ființe sociale dar parcă ceva totuși ne scapă, și oarecum ceva ne împiedică să devenim în totalitate cea ce ar trebui să fim. Adevărul e că nu știm să trăim în totalitate, nu reușim să savurăm clipa din toată splendoarea ei și pe lângă toate acestea încă ne mai credem și perfecți.

Trăim într-o lume în care superficialitatea e la putere. Falsitatea și ignoranța au înlocuit sinceritatea și bunătatea. Dar stați un pic! A existat oare cu adevărat bunătate în inimile oamenilor? Nu cred... Drept dovadă ne putem uita înapoi în trecut și istoria ne va arăta concret cine și ce suntem, și de ce suntem capabili. Înafară de faptul că nu respectăm natura și mediul înconjurător, suntem incapabili să ne respectăm chiar și propria specie. Nu ne respectăm nici măcar propriul corp și propria ființă. Alegem cu disperare drogurile, mâncarea nesănătoasă și obiceiurile nocive precum fumatul și consumul de alcool, toate acestea în exces, în loc să alegem un stil de viață sănătos și activ, atât fizic cât și mental. Suntem intoleranți, rasiști, homofobi, dornici de vărsare de sânge. Ne plac războaiele, ne place să radem tot, ne place să dăm cu bombe, și pe lângă toate acestea ne place să investim bani grei în așa ceva. Și ce e mai trist este faptul că mulți se îmbogățesc de pe urma războaielor. Deci cu alte cuvinte totul merge pe interes.

Trăim într-o lume în care banul este la putere. Totul, dar absolul totul, se învârte în jurul banului. Niște hârtii verzi sau de altă culoare aduc fericirea pentru cei mai mulți dintre semenii noștri. Adevărul trist este faptul că fără bani nu putem trăi în ziua de azi, dar în același timp banii nu aduc fericirea. Cu cât ai mai mult cu atât îți dorești mai mult. Bogatul niciodată n-o să vadă fundul sacului și niciodată n-o să știe ce înseamnă îndestularea. Suntem modelați în așa fel încât să nu fim mulțumiți niciodată. Dar dacă totuși reușim să trecem de aceste standarde și să ne ridicăm peste ele atunci devenim ființe superioare în cel mai profund sens al cuvântului.

Trăim într-o lume în care sentimentele sincere prea puțin sunt apreciate, sau aproape deloc. Din păcate sinceritatea în ziua de azi s-a înlocuit cu materialismul, siguranța, statutul social, averea și nu în ultimul rând interesul. Aproape jumătate dintre căsnicii se destramă, sau dacă nu atunci după un timp apare așa numitul fenomen de plafonare și obișnuință, având ca bonusuri certurile, înșelatul și neînțelegerile.

Pur și simplu asta este lumea în care trăim... umbra unui vis de altă dată, cenușa unei speranțe arse de mult. Dar cu toate acestea încă mai există oameni care știu să trăiască în totalitate. Încă mai există oameni optimiști care văd lumea în culori și nu în alb și negru.
Acest articol va avea o continuare.

Tehnici de autoapărare pentru femei

"Omul civilizat şi-a pierdut aproape toate formele naturale de autoapărare. Când e în pericol, singurul său reflex e să sune la 112." - Valeriu Butulescu

Trăim într-o societate în care femeile sunt expuse unor tentative de atac în fiecare zi. Începând de la mici conflicte de familie și până la tragedii de zile mari nu e decât un pas. Până și în școli nu mai e o noutate să auzim despre bătăi între fete. Să nu mai vorbim despre jafuri și tâlhării. Am decis să scriu acest articol cu scopul de a promova câteva tehnici simple de autoapărare pentru femei. Tehnicile prezentate sunt relativ simple dar în același timp eficiente. Din păcate încă nu au dispărut vechile ideologii cum că bărbatul ar fi superior femeii, și din cauza asta în multe familii se practică "legea pumnului", ultimul cuvânt fiind al bărbatului. De multe ori din cauza geloziei și al altor probleme se ajunge la violență; și cine are cel mai mult de suferit în asemenea cazuri? Normal că femeia. O femeie atacată pe stradă, bineînțeles că în ochii multora ea e de vină că a atras atenția agresorului din cauza ținutei. În fine, nu vreau să intru în alte subiecte, ideea e că o femeie ar trebui să aibe minimum de cunoștințe în domeniul autoapărării. Iată deci care sunt tehnicile care consider eu că ar fi de folos tuturor femeilor aflate în situație de pericol:

1. Aceasta este probabil cea mai eficientă modalitate de apărare împotriva unui bărbat agresiv: lovitura aplicată între picioare, în zona sensibilă cu alte cuvinte. Trebuie așteptat doar momentul potrivit ca lovitura să se aplice. Nu contează că se lovește cu pumnul, cu piciorul sau cu genunchiul, important este să se atingă ținta.

2. Tehnica din imaginea de mai jos este o modalitate de fentare. Atunci când vă pregătiți să loviți agresorul cu pumnul, acesta observând că vă pregătiți pentru atac va încerca să vă oprească. Atunci e momentul să-l loviți cu capul în gura, nas, sau frunte, pentru că nu se va aștepta la așa ceva.

3. În imaginea de mai jos puteți observa cum bărbatul atacă din spate, încercând să prindă femeia în așa fel încât aceasta să nu se mai poată mișca. Dar cu toate acestea există o modalitate de ieșire dintr-o astfel de situație. După cum puteți observa în imagine, dacă faceți o aplecare bruscă aveți șanse să ajungeți la piciorul agresorului. Mai departe tot ce aveți de făcut e să vă lăsați ridicate de către agresor în poziția inițială. Ce se va întâmpla? Agresorul va cădea pe spate, din cauza că i-ați prins piciorul. După aceea, cu el la pământ, e decizia voastră cum îi aplicați următoarea lovitură.

4. O altă modalitate de apărare este strategia de a lovi simultan în două puncte. În imaginea de mai jos puteți observa cum femeia lovește atât la față cât și cu genunchiul în zona sensibilă.

5. Iată o modalitate ușoară de eliberare dintr-o priză la nivelul încheieturii mâinii. Tot ce e de făcut e o rotație a mâinii în sensul acelor de ceasornic, după care aveți posibilitatea să-l apucați de mână pe adversar.

În imaginile de mai jos sunt prezentate două exemple de simulare a unei situații de atac. Observați în imagini felul în care femeia se apără, simplu și eficient.

Sper să vă fie de folos aceste tehnici doamnelor și domnișoarelor, dar cel mai mult sper să nu fie nevoie să aplicați așa ceva și să nu se ajungă la cazuri de violență. Am decis totuși să distribui și un videoclip motivațional în care puteți urmări o femeie, practicantă de arte marțiale, cum se poate apăra la nevoie.