Lumea aceasta în care trăim arată așa datorită faptului că noi înșine o percepem în felul acesta. Culorile, formele, senzațiile, și tot ceea ce percepem e o interpreatre a creierului. Nu sunt un savant materialist care crede că totul e doar chimie și atât. Nu! Cred în faptul că în spatele acestui mare tam-tam chimic bine mecanizat de legile fizicii stă și o formă de energie universală care străbate infinitatea de multiversuri (asta în caz că există alte universuri). Această energie ca să o numesc așa, de-a lungul istoriei a căpătat diverse denumiri. Vechii chinezi o numeau Tao, energie vitală, primii creștini îi spuneau Dumnezeu, iar mai nou noi îi spunem conștiință. Indiferent care ar fi denumirea corectă, prea puțin contează, ideea e că se referă la adevărata noastră natură. Nu mă înțelegeți greșit. Nu încerc aici să încurajez reîntoarcerea omului la vreo credință religioasă. Personal, sunt liber cugetător, aș putea spune chiar ateu, dar sincer să fiu nu prea îmi place cum sună denumirea. Oricum nu cred în nici o formă de divinitate superioară și nu urmez nici o religie. Consider că acestea sunt niște obstacole în calea spre dezvoltare, atât personală cât și spirituală. Doar atunci ne putem simți cu adevărat liberi când ne eliberăm de influența tuturor dogmelor inventate de oameni care ne țin paralizați. Acestea sunt doctrinele politice radicale și totalitare, ezoterismul, pseudoștiințele și religiile. Toate acestea sunt niște obstacole atât pentru oamenii care își doresc o dezvoltare armonioasă și sănătoată cât și pentru societate. Nu vreau să intru în detalii, vă dau doar un singur exemplu. Faceți o comparație între România și Olanda de exemplu. România este o țară super religioasă plină cu superstiții demne de evul mediu și cu toți clovnii religioși care răspândesc ciuma numită religie cu tot cu homofobie și alte forme de discriminare și etichetare. În schimb Olanda este o țară liberală în care nimeni n-are treabă cu nimeni, nu există e religie oficială, și cu toate acestea totuși o duc mai bine decât noi, din toate punctele de vedere.
Legat de discriminarea de care am amintit mai sus să nu mă înțelegeți greșit. Nu încurajez sub nici o formă fenomenul LGBT, dar în același timp nu sunt nici împotriva, atâta timp cât chestia asta e practicată în intimitate și nu la vederea lumii. Am mai amintit și într-un articol mai vechi că după părerea mea adevărata atracție sănătoasă și pură ce are la bază iubirea sinceră și profundă este doar între bărbat și femeie, și nicidecum între două femei sau doi bărbați. Aceste persoane nu suferă de probleme mentale, așa cum se considera până acum un secol, ci pur și simplu problema lor este de natură hormonală. Din cauza aceasta atracția lor este una denaturată și deformată. E rușinos și jenant să vedem în societatea din zilele noastre cum astfel de persoane organizează tot felul de parade, unde pe lângă că își cer drepturile se mai și arată lumii desfrâul și denaturarea scăpată de sub control. Repet, nu sunt homofob, doar că nu consider treburile acestea sănătoase și nici morale. Aceste chestii ar trebui practicate în spatele ușilor închise și nu ca lumea să vadă, mai ales copiii. Până și mecanica cuantică din domeniul fizicii ne arată că particulele subatomice cu aceași sarcină electrică se resping, atracția având loc doar între particule cu sarcini opuse, gen + cu -, nicidecum - cu - sau + cu +.
Un alt fenomen interesant ce am observat este faptul că marea majoritate a oamenilor, indiferent că vorbim de femei sau bărbați, își pun speranțele și fericirea în ceva ce va urma în viitor. În cele mai multe cazuri, acel ceva ce va urma în viitor, nu este altceva decât o căsnicie, o relație, un copil, cumpărarea unei mașini sau al unei case, căștigarea de mulți bani, etc. E clar că nu știm să trăim în prezent, ci ne facem planuri pentru un viitor nesigur. E clar că în loc să trăim în totalitate acum, în prezent, alegem ziua de mâine, un viitor ce nu știm cum va arăta sau care nu o să-l mai apucăm. Când ai o mașină, e ok, e fain, e tot ce trebuie, dar cu timpul îți vei dori alta mai bună, mai nouă, mai la modă. La fel și cu casa, mereu și mereu îți vor veni tot felul de idei pentru actualizări noi, indiferent că e nevoie de ele sau nu. De exemplu îți vei schimba geamurile mai vechi, dar în stare bună de funcționare, cu geamuri noi de termopan, doar pentru că așa e la modă. Vorbind despre relații, e clar că nici acestea nu mai sunt ceea ce erau cândva. Băiat fiind clar că n-o să mai impresionezi atât de puternic o fată cu o floare ca și atunci când o inviți la nu știu ce restaurant, terasă, club, sau alt local. În lumea aceasta în care trăim noi în prezent, din păcate sentimentele sincere prea puțin mai sunt apreciate. Cel mai mult se învârte tot jocul în jurul materialismului, al intereselor, și la nivel de inconștient în cazul unor refugii într-o anumită persoană, sau al unor proiectări iluzorii legate de o anumită persoană. Până și ideea de a te îndrăgosti sau de a te atașa emoțional de cineva funcționează după niște reguli psihologice prea puțin cunoscute și dezbătute la noi în țară.
Am mai observat o chestiune interesantă, poate chiar puțin exagerată. Ca părinte, indiferent că vorbim de bărbat sau femeie, cupluri sau persoane divorțate, e total greșit să-ți investești tot efortul și toată energia în copil. Nu! Nu mă înțelegeți greșit. Nu încurajez o educație spartană, sau ca și educația primită de copiii samurailor din Japonia feudalistă. Nu trebuie trimis copilul să supraviețuiască singur în sălbăticiune și să-și călească astfel nervii și spiritul, dar în același timp nici nu îi trebuie oferit totul pe tavă. Nu trebuie protejat în exces în același timp. Și el e o persoană ca oricare alta, asta însemnând că are nevoie de propria intimitate. Peste anumite încercări trebuie să treacă singur, fără să fie ținut de mână sau sfătuit, să nu mai vorbesc de comenzi impuse, pentru că atunci e clar unde se ajunge când incoștient un părinte devine mult prea sever și protector. În tot acest timp, părintele nu trebuie să-și concentreze tot efortul în copil, îndurând o căsnicie toxică doar de dragul acestuia, sau ca persoană divorțată să îndure singurătatea. Tu ca părinte pe tine trebuie să te pui pe primul loc, și pe urmă copilul. Știu că e radical ceea ce zic, și știu că vei sări cu vorbe de genul "eh ce ști tu! tu nu ai copil și nu ști cum e". Da, nu am copil de acord, dar nu uita că și fericirea ta contează. E nociv și toxic să renunți la tine, chiar dacă numai parțial o faci sau pentru o perioadă. Copilul va crește și după aceea va părăsi cuibul, încercând să-și facă propria viață. Și atunci ce vei face? Vei spune cât e de nedreaptă viața? Vei îndura singurătatea? O să cazi în depresie și te îndopi cu pastile? Oricum societatea din ziua de azi este una depresivă, o generație de xanaxați cum spunea cineva. Nu te poți neglija în totalitate, nu ai voie. Nu fă greșeala să te pui pe locul 2. Știu despre ce vorbesc aici, am văzut nenumărate exemple din astea încât să am curajul să scriu despre așa ceva. Meriți fericirea și tu, la fel de mult ca și copilul tău pentru care te zbați. Și zâmbetul tău poate fi la fel de frumos ca și al lui.
Trebuie să învățăm să fim fericiți fără pastile și droguri; să zâmbim cât mai natural; să iubim necondiționat, fără să avem așteptări; să ne putem iubi pe noi înșine mai întâi de toate, să ne putem accepta așa cum suntem, cu bune cu rele, doar astfel ne vor accepta și ceilalți; să ne alimentăm sănătos, evitând junk-food-ul și mâncărurile bogate în E-uri; și nu în ultimul rând să facem multă mișcare, căci fără mișcarea face totul, de aici pornește starea noastră de bine.
"Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol." - Albert Einstein
No comments:
Post a Comment