Libertatea este singurul dar real pe care-l primim de la viață, un dar și un drept în același timp. Și cu toate acestea, de-a lungul istoriei omenirea a avut parte de prea puțină libertate adevărată. Sclavagismul, cenzura, interzicerea la exprimare liberă, exploatarea, obligațiile, ș.a.m.d., toate acestea sunt niște blocaje în calea libertății. Nu putem discuta despre libertate din moment ce există obligații și îndatoriri. Libertatea este mai mult decât un concept, e ceva ce trece dincolo de granițele transcendentului, ajungând să fie chiar un adevăr metafizic. Țăranii din trecut se răsculau pentru faptul că nu erau liberi, dar mulți nici nu puteau concepe ce era libertatea în adevăratul sens al cuvântului.
Libertate există atunci când mâine mă trezesc la ce oră vreau eu, fără să mă uit la ceas, fără să trebuiască să fug după trenuri sau autobuze, fără să am vreo obligație față de cineva și fără să depind de nimeni și de nimic. Orice altceva e doar un obstacol în calea libertății, o distrugere al singurului drept adevărat și divin ce avem, și anume acela de a fi liberi. Omul este singura formă de viață de pe suprafața acestei planete care-și exploatează atât semenii cât și alte forme de viață. Deoarece suntem cei mai dezvoltați pe lanțul trofic, din perspectivă biologică, am ajuns să ne simțim precum niște zei, stăpâni ai planetei și al sistemului solar. Dar treaba stă cu totul altfel. Nu suntem stăpâni, nici eu, nici tu și nici restul. Suntem doar niște primate naive care au descoperit focul și le place să se joace cu ea.
Vreau să fiu liber și nu știu cum aș putea! Și nu sunt singurul care se luptă cu această dilemă. Fără jenă, recunosc faptul că am descoperit de tânăr ceea ce alții și-au dat seama la bătrânețe, și anume faptul că întreaga noastră viață e un timp pierdut și furat, risipit aiurea înspre scopuri efemere și lipsite de relevanță. Tot ceea ce facem o viață întreagă e o crimă inconștientă împotriva noastră, un pistol pus la tâmplă, o sugrumare a propriei noastre libertăți. Facem ceea ce ne învață sistemul, nu ceea ce am vrea noi cu adevărat. Orice om sănătos și lucid, atât bărbat cât și femeie, dacă stă să își asculte vocea interioară, va afla că ceea ce își dorește cu adevărat e să nu facă ceea ce face de fapt. Cu alte cuvinte, în interiorul nostru am prefera să alegem să nu facem ceva în loc să facem. Libertatea e non-acțiune. Nu e vorba de lene și nici despre pierderea de timp. E vorba doar despre adevărata noastră esență, nu despre etichetele puse pe noi de societate și sistem, rolurile false jucate atât de bine doar pentru că așa trebuie. Nu suntem zidari, electricieni, muncitori la fabrică sau soldați, ci suntem ființe libere.
După cum spuneam, nu putem fi cu adevărat liberi din nicio perspectivă atâta timp cât avem tot felul de obligații față de unii și de alții, sau diverse obligativități cerute de sistem și societate. A fost o vreme când am admirat foarte mult călugării budiști, atât pentru filozofia lor cât și pentru dorința de a atinge eliberarea de tot ceea ce e lumesc. Dar pe urmă mi-am dat seama că nici acești indivizi nu sunt cu adevărat liberi, ci din contra, sunt la fel de captivi în naivitățile lor precum sunt eu în ale mele. Și călugării trebuie să trăiască conform unor reguli monastice bine prestabilite. Deci, atunci despre ce libertate putem vorbi dacă există tot felul de reguli tâmpite? Ideea e că atâta timp cât există reguli, tot ceea ce numim sistem sau societate poate prospera. Doar că aceasta e o oarecare formă de otrăvire a libertății. Și atunci care e propunerea mea? Dacă mi-ar sta în puteri, aș dezmembra toată societatea și aș trimite oamenii să trăiască liberi precum animalele sălbatice, trăind în natură, supraviețuind precum vânător-culegătorii de acum sute de mii de ani din urmă. Dar cum nu pot face una ca aceasta, nu-mi rămâne decât să mă consum pentru faptul că timpul, mână în mână cu întregul sistem, ne răpesc și ultima picătură de libertate.
Este o adevărată tortură faptul că suntem obligați să muncim minim 8 ore pe zi, după care mai pierdem două-trei ceasuri cu naveta și pregătirile de drum. Din 24 de ore cel puțin 12 se duc din cauza muncii. 8 ore de somn mai trebuie și să dormim, pentru că așa ar fi bine; dar din păcate dacă dormim atâta atunci când ne mai facem și treburile personale sau pe cele legate de gospodăria din jurul casei? Să nu mai vorbesc de hobby-uri și pasiuni... Ceva pare să nu funcționeze nicicum. Ori e greșit conceput întreg arsenal de reguli după care funcționează societatea, ori în mod intenționat a fost totul făcut în acest fel. Ideea e că nu putem vorbi sub nicio formă de libertate, deoarece suntem captivi în tot felul de sisteme-capcane, vicii, activități toxice sau inutile, ș.a.m.d. Și când mă gândesc că alții au murit pentru libertatea generațiilor viitoare, iar noi tot nu putem spune că suntem liberi... Acest sistem e făcut în așa fel încât să credem că suntem liberi, dar de fapt nu suntem. Cum să nu fiu revoltat atunci când observ șocat cum dreptul nostru, darul nostru universal, este răpit cu atâta nesimțire de către toți aceia care pretind că sunt conducătorii lumii? Cum poți să te simți liber când peste tot sunt camere de luat vederi, etichete ale societății, ștampile cu coduri de bare imprimate forțat pe noi și tot felul de ideologii aberante? Oamenii s-au născut liberi, dar totuși cineva nu le vrea libertatea. Și cu toate acestea, atunci când îți închizi ochii, gândidu-te profund la faptul că ești liber cu adevărat, aici și acum, nimeni și nimic nu te poate dărâma și nici nu-ți poate lua dreptul.
No comments:
Post a Comment