"Crăciunul este o perioadă când ai dor de acasă - chiar dacă eşti acasă." - Carol Nelson
Nu cred că e o noutate faptul că nu sărbătoresc Crăciunul, așa cum de fapt nu sărbătoresc nici alte astfel de evenimente. Pur și simplu nu reușesc să găsesc absolut nici un motiv pentru care ar trebui să sărbătoresc. Cea mai dificilă și grea perioadă din an pentru mine e mereu iarna, în perioada așa ziselor sărbători. Mă influențează negativ faptul că ziua e scurtă din cauză că se schimbă ora, plus că vremea se strică. Sunt iritat și foarte irascibil atunci când plouă, ninge, e noroi afară, sau mocirlă. Sunt o persoană dificilă, morocănoasă, și toate aceste fenomene care au loc toamna și iarna îmi accentuează toate aceste stări negative.
Cândva, de mult, pe vremea când eram copil, mă bucuram și eu din plin pentru sărbătorile de iarnă, la fel cum și pentru alte sărbători. Așteptam cu nerăbdare Crăciunul. Număram zilele cu mare entuziasm. Așteptam cadourile, musafirii, și toată această atmosferă de sărbătoare îmi dădea o stare de bine. Dar din păcate, în prezent nu mai am aceste sentimente. Acum, nici măcar vremea nu mai e ca și cum era în urmă cu 20-30 de ani, din perspectivă climatică. Până eram copil era bine. Dar pe urmă treburile s-au schimbat radical. Tot ceea ce era cândva bucurie s-a transformat în tristețe și durere. Și nici Crăciunul și restul sărbătorilor nu au făcut excepție. Cândva aveam o familie numeroasă și unită. Aceasta dădea în esență tot farmecul sărbătorilor de iarnă dacă stau bine și mă gândesc înapoi. Doar că pe vremea respectivă, copil fiind, nu conștientizam aceasta. Dar familia mea numeroasă s-a redus drastic la număr pe parcurs. Din 5 am rămas doar 2, și e doar o chestiune de timp până rămân de unul singur fără să am pe nimeni alături.
Trebuie să menționez că din perspectivă religioasă, toată povestea din spatele Crăciunului nu înseamnă absolut nimic pentru mine. Nașterea mântuitorului! Eu nu am cerut nimănui să se nască pentru mine, sau să mă salveze. Și până la urmă să mă salveze de la ce? De la o moarte iminentă și sigură nu este nimeni și nimic ce mă poate salva. Resping orice poveste de natură religioasă. Pur și simplu nu cred în așa ceva. Treaba aceasta prinde la public, deoarece publicul e ușor de manipulat. Din cauza asta ne aflăm acolo unde ne aflăm...
Crăciunul, ca și oricare altă sărbătoare, funcționează cel mai bine acolo unde există o familie numeroasă, cu o situație materială sau financiară cât de cât bună și fără prea multe griji și bătăi de cap la bord. Și nu în ultimul rând acolo unde este copil mic, sau mai mulți copii. În cazul meu, situația e exact opusă. Eu trăiesc singur, izolat. Nu am relații strânse și foarte apropiate. Cu acel număr redus de persoane cu care pot spune că mă înțeleg bine țin legătura prin intermediul mijloacelor de comunicație, deoarece e destul de mare distanța dintre noi. Până și cu cei mai buni prieteni am ajuns să ne vedem din ce în ce mai rar.
Tot ceea ce face Crăciunul pentru mine, nu e altceva decât o presiune mare. Îmi accentuează starea de singurătare pe care o simt mereu, îmi încoardă frustrările, îmi scoate la lumină toate nerealizările și eșecurile. Dar partea bună e că toată această nebunie ține două zile doar, după care trece. Dar nu trece așa repede, căci mai vine și revelionul și anul nou. Mai e și nebunia aceasta din păcate. Pe lângă singurătate, frustrări și toate celelalte stări de căcat pe care le simt, mai trebuie să "mă bucur" și pentru faptul că planeta Pământ a făcut o rotație completă în jurul Soarelui într-o perioadă de 365 de zile. Asta da sărbătoare! După cum spuneam, pe lângă toate stările de căcat pe care le experimentez, de anul nou mai trebuie să îmi amintesc și de faptul că a trecut un an nasol, că poate vine unul și mai nasol, și cum tot mai mult mă apropiu de groapă. Chiar nu înțeleg ce e de sărbătorit la toate chestiile astea.
Ce nu mai pot pricepe iarăși e nebunia aceasta despre cumpărăturile exagerate. Toate magazinele și supermarketurile sunt aglomerate ca niște lagăre de concentrare. Toți sclavii de pe plantație consumă dublu, triplu chiar, în aceste 2-3 zile. Unii chiar atâta mănâncă și beau până ajung prin spitale. Ce teatru ieftin și sec... Penibil de-a dreptul! Un circ de 2 bani organizat de porci pentru maimuțoi. După cum spuneam, pentru mine toată această nebunie a sărbătorilor nu reprezintă nimic, e egală cu zero tot ce se petrece. Nu mă regăsesc în așa ceva. Încerc pe cât posibil să trăiesc aceste zile la modul cel mai normal și obișnuit. Încerc pe cât posibil să mă focusez pe ideea de a nu fi distras de la aceste gânduri. Nu vreau mai multă durere și tristețe ce simt din cauza amintirilor frumoase îngropate în trecut. Nu vreau, nu vreau, și tot nu vreau, dar degeaba, căci de cele mai multe ori tot nu îmi iasă așa cum vreau eu.
