Anxietate - un cuvânt cu un impact major și cu o semnificație foarte profundă. S-a scris despre ea foarte mult și se va mai scrie. Pe acest blog am scris și eu câteva articole pe această temă. Nu cred că mai e o noutate faptul că eu sunt cobaiul, aceasta însemnând că îmi voi descrie propriile mele stări de anxietate, felul în care se manifestă, felul în care le trăiesc și modurile prin care încerc să îi fac față.
Trebuie să menționez de la bun început, că stările de anxietate sunt foarte imprevizibile. În cazul meu, e uimitor cât de rapid se pot declanșa, după care cu aceeași viteză și dispar. E un fenomen ciudat. Nu reușesc să explic cum se întâmplă. Se poate declanșa foarte ușor. Până și din cauza unei simple discuții cu cineva, despre un anume subiect, pot ajunge să trăiesc stări puternice de anxietate. Am avut nenumărate astfel de experiențe. Mintea e precum un labirint. Acolo stau ascunse tot felul de stări, care așteaptă doar să fie invocate și activate, după care să se manifeste. E șocant și uluitor în același timp tot acest mecanism.
Când vorbim despre anxietate ne referim în general la o stare de frică. Dar iată că nu numai frica stă ascunsă în spatele anxietății, ci mai multe tipuri de stări. Eu am reușit să ajung la performanța de a reuși să îmi analizez propriile stări în timpul unei crize de anxietate. Și iată că nu e vorba doar despre frică. Principala stare caracteristică anxietății întradevăr că este frica, dar înafară de aceasta o altă stare prezentă este o continuă stare de neliniște. E o neliniște foarte accentuată, trăită cu o intensitate mult mai mare decât de obicei. Trebuie să menționez faptul că această stare de frică sau de teamă caracteristică anxietății, se referă strict la viitor doar. Nu are de a face cu prezentul. Anxietatea este activată atunci când ne temem puternic de ceva eveniment care urmează să se întâmple în viitor, iar acel eveniment nefiind pe placul nostru. Anxietatea ar putea fi descrisă în felul următor: frică de ceva ce urmează să se întâmple, trăită cu o maximă stare de neliniște/agitație, la o intensitate mult mai mare decât în mod obișnuit.
Anxietatea reușește să accentueze cumva toate stările negative, făcând astfel ca acestea să fie trăite cu intensitate mult mai mare. E ca și cum toate simțurile și percepțiile s-ar ascuți dintr-odată. Totul e trăit în astfel de clipe la un alt nivel, dar dintr-o perspectivă negativă. Foarte important de menționat e faptul că anxietatea mai aduce la pachet și diverse stări fizice. Acestea pot fi palpitații, amorțeli în diverse zone ale corpului, dureri de cap, dureri de stomac, stare de greață. Am trăit toate acestea pe propria piele și vorbesc deci din proprie experiență. Cea mai importantă observație pe care am făcut e faptul că la o criză de anxietate, în secunda doi se activează și stomacul. Mă refer aici la dureri, crampe, diaree sau vomitat. E interesant cum funcționează întregul proces, deoarece principalul organ care se activează în cazul stărilor de anxietate este stomacul. Și se poate observa și reciproca, din cauza crizelor de stomac pot apărea și stările de anxietate. O posibilă explicație pentru acest lucru ar putea fi sistemul nervos. Se știe că sistemul nervos nu doar cu creierul are de a face, ci și cu stomacul. În stomac sau în zona stomacului se găsesc multe centre nervoase și terminații nervoase. Așa că oarecum povestea are sens.
Cum fac față unei crize de anxietate? Nicicum! Pur și simplu o trăiesc și aștept să se termine, exact ca o furtună puternică. Nu ai cum să-i faci față. Cu cât încerci mai tare să te opui, cu atât agitația și frica devin tot mai intense și mai puternice. Aceste lucruri nu pot fi înțelese decât de cei care le trăiesc din plin. Un om normal care nu se confruntă cu astfel de probleme nu poate să înțeleagă cum e să te culci seara agitat și panicat pentru că mâine te așteaptă nu știu ce eveniment. Acele lucruri care pentru omul obișnuit sunt nesemnificative, pentru un om care suferă de anxietate sunt adevărate provocări. Mă pot consuma mult și bine pentru un oarecare lucru care pentru omul obișnuit e floare la ureche. Nu-mi place să vorbesc în public, nu-mi place să am de a face cu oameni, nu sunt un tip sociabil, și lista ar putea continua cu aceste caracteristici de care sunt conștient de când lumea că mă trag în jos. Dar asta e. Nu este nimic de făcut. Anxietatea nu e o boală de care să te vindeci. Nu e ca răceala de exemplu, că iei niște medicamente, pastile, și gata te-ai vindecat. Sufletul nu poate fi vindecat, iar un caracter înnăscut nu se mai poate schimba. Deci, în cazul în care anxietatea e prezentă în viața cuiva, nu este mare lucru de făcut decât să fie suportată cumva.
No comments:
Post a Comment