Privesc cum soarele apune așa încet
Cum razele dispar făcând loc întunericului
Și treptat apar forme de disperare și scâncet
Pentru că urmează să vină noaptea psihicului.
Fiecare își duce crucea
Unii la gât, alții pe spate
Mulți captivi în propriile lor gropi săpate
Așteaptă să-și audă din interior vocea.
Beau ca să nu doară
Dar numai când beau doare
Un sunet trist din vioară
Așteaptă cu nerăbdare un răsătit de soare.
Dacă trebuie să doară, lasă să doară
Căci te face mai puternic ceea ce nu te omoară
Pentru omul neștiutor ignoranța e comoară
Dar pentru cel inițiat, cunoașterea e pedeapsă.
No comments:
Post a Comment