Niciodată nu m-am gândit atât de mult la fragilitate ca și în ultima perioadă. Omul este precum o trestie gânditoare - spunea cândva Lucian Blaga. Adevărul e că se referea la fragilitatea omului cu acest citat. Trestia este fragilă, la fel și omul. Totul este trecător și schimbător, la fel este și cu viața omului. Drumuri întortocheate, urcușuri și coborâșuri, complicații nesfârșite - iată așa arată viața multora dintre noi. Și totul se poate schimba atât de repede, de la o zi la alta, sau de la o clipă la alta.
Toată viața mea m-am crezut invincibil, de neoprit, de nestăpânit. Toate acestea până n-am dat de prima boală. Atunci mi-am observat pentru prima dată fragilitatea - fragilitatea lumii, sau fragilitatea omenirii. Și munții pot fi dărâmați, dar apoi omul! E nevoie doar de o singură scânteie ca flacăra să se aprindă și să pornească focul. E nevoie doar de o simplă mișcare greșită ca omul să cadă. E nevoie doar de un singur gând rău sau nesănătos ca toată ziua să fie după aceea stricată. În toate pildele enumerate e vorba de fragilitate, de slăbiciunea omului. Slăbiciune biologică, fizică, sau slăbiciune față de el însuși.
Am văzut om devenind neom, boli necruțătoare care au devorat orice urmă de umanitate din ființă. Am văzut coloși devenind doar niște umbre, glorie de altădată transformată în amintire tristă și urlete puternice devenind doar niște voci subțiri. Am văzut oameni care erau cândva sănătoși, unii de la care am avut și ce învăța - dar care mai apoi datorită unor boli sau acte de slăbiciune au ajuns să sfârșească tragic.
Mă tem de boli. Mă tem să nu sfârșesc într-un mod tragic. Mă tem pentru că sunt atașat de viață. Orice creatură, oricât de mică ar fi, orice formă de viață, se zbate pentru propria viață. Atașamentul față de viață e mai mare decât dorința de a trăi. Nimeni și nimic nu vrea să moară. Toate ființele se tem de pierzanie, de nimicnicie.
Ești norocos cu adevărat atunci când dimineața te trezești fără ca ceva să te doară. Adevăratul lux în viață nu averea este, nici banii, nici casa, nici mașina și nici statutul social. Adevăratul lux este sănătatea proprie. Cu adevărat norocos și binecuvântat de natură este omul perfect sănătos. Când este sănătos, omul are tot felul de probleme, dar atunci când este bolnav are doar una singură.
Fragilitatea apare adesea atunci când omul își descoperă slăbiciunile, sau atunci când își pierde sănătatea. Cum am menționat mai sus, totul se poate schimba într-o fracțiune de secundă, de la o clipă la alta, de pe o zi pe alta. În viață nu trebuie să ai mari pretenții, dar să fii conștient de faptul că orice se poate întâmpla oricând. Și cea mai mare greșeală e să crezi că ție nu ți se poate întâmpla ceea ce se întâmplă altora. Nimeni nu îi scutit de nimic. Nu există liste cu favoriți și defavorizați. Orice este posibil oricui. Înotăm cu toții într-un ocean imens plin cu rechini. Ghinioniștii sunt prinși, iar norocoșii scapă. Asta e viața!
De exemplu un mit modern spune că dacă nu bei alcool, nu fumezi, eviți nu știu ce alimente, faci mișcare - atunci nu vei face cancer. Greșit! Total greșit! Cancer faci dacă celulele din corpul tău fac mutațiile specifice care favorizează apariția celulelor canceroase, care apoi să dezvolte tumorile canceroase. După cum spuneam, nu există favoriți și defavorizați. Există doar ghinioniști și norocoși. Atât! Am văzut oameni perfect sănătoși, care toată viața lor n-au consumat un gram de alcool, n-au fumat și totuși au sfârșit devorați de cancer. Mă întreb atunci unde e dreptatea!
Nu sunt revoltat și încerc să mă stăpânesc. Revolta nu rezolvă absolut nimic. Putem privi viața ca pe un imens abator din care nimeni nu scapă viu, sau ca pe o șansă unică în care să descoperim drumul către noi înșine. Așa fragili și sensibili cum suntem putem da dovadă de stăpânire de sine. Atunci când ți-e sete fericirea e un pahar cu apă. Cu alte cuvinte, putem găsi bucuria în lucruri mărunte, nu în extravaganțe.
