Introducere în Shaolin Kung Fu

În acest articol o să încerc să prezint stilul Shaolin, stilul care a revoluţionat şi a pus bazele artelor marţiale. Cuvântul Shaolin în traducere înseamnă "Pădure tânără". Cu o vechime de peste 1500 de ani, Shaolin Kung Fu a fost şi este primul stil de arte marţiale bine sistematizat, stil ce se rezumă la o viaţă activă şi paşnică şi evitarea conflictelor şi a luptelor de competiţie.
Cum am prezentat şi în alte articole, călugărul Bodhidharma a fondat acest stil de luptă în mănăstirea Shaolin, din China, provincia Henan. Pe vremea aceea călugării puneau accent doar pe rugăciuni şi meditaţie, iar exerciţiile fizice erau lăsate la o parte. Inspirat de Yoga indiană, Bodhidharma a fondat un set de 18 exerciţii care cuprinde poziţiile şi mişcările de bază utilizate în practicarea formelor din Shaolin.

Stilul Shaolin este un stil mai neortodox, pentru că pune accent pe dezvoltarea tuturor calităţilor umane, şi dezvoltând chiar calităţi supraomeneşti după lungi ani de practică. Începând de la exerciţii simple, precum rostogoliri sau diverse poziţii de gardă de luptă, până la exerciţii dure de QiGong, cum ar fi spargerea bolovanilor şi a cărămizilor cu pumnii sau cu capul, stilul Shaolin studiază cam tot.


Din punct de vedere tehnic se studiază: poziţii (shi/bu xing), deplasări (bu fa), tehnici de blocare (peng deng fa), tehnici de pumn (quan fa), tehnici de palmă (zhang fa), tehnici de cot (zhou fa), tehnici de genunchi (xi fa), tehnici de picior (tui fa), tehnici de şold (kua fa), tehnici de cap (tou fa), tehnici de corp (shen fa), tehnici de umăr (jian fa), proiecţii (shuai fa), atacuri articulare (qinna), secerări (sou fa), tehnici de săritură (kong fan fa), tehnici la sol (die fa), forme cu mâinile goale (tao lou), tehnici de sacrificiu, forme imitative, exerciţii energetice (qigong), exerciţii de supleţe combinate cu exerciţii energetice (tong zigong) şi arme (bing qi). Prezentarea mai detaliată a acestor tehnici şi exerciţii o să urmeze în articolele următoare.


În mod tradiţional, practicarea şi studierea stilului Shaolin spre deosebire de alte arte marţiale se face fără grade. Doarece stilul Shaolin s-a răspândit şi înafara Chinei, a apărut necesitatea unui sistem de grade pentru a putea vedea nivelul atins de practicanţi.
Asemănător celorlalte stiluri de luptă şi în stilul Shaolin gradele se dau în funcţie de formele studiate (tao lou) şi aplicaţiile acestora. A apărut şi o perioadă orientativă de studiu a acestor forme, în funcţie de capacităţile fiecărui practicant. Astfel în funcţie de grade există următoarele 5 nivele de pregătire: începător, avansat, instructor, expert şi maestru.
De exemplu se studiază următoarele forme plus aplicaţiile şi principiile acestora:
- pentru nivelul de începător (eşarfa albastră) se studiază următoarele forme (aproximativ 2-4 luni fiecare): Wu Bu Quan, Hei Hu Quan (singur şi cu partener), Wu Hua Quan şi Qing Long Quan.
- pentru nivelul de avansat (eşarfa roşie) se studiază următoarele forme (aproximativ 2-6 luni fiecare): Tong Bei Zhang, Qi Chui, Shao Huo Gun, Louhan Shi Ba Shou (singur şi cu partener), Shi Sen Tui (singur şi cu partener) şi Mei Hua Dao.
- pentru nivelul de instructor (eşarfa neagră) se studiază următoarele forme (aproximativ 9-12 luni): Liu He Gun, Da Mo Jian, Wu Xing Ba Fa Quan.
- pentru nivelul de expert se studiază următoarele forme: Xiao Hong Quan, Da Hong Quan şi Tong Bei Quan.
- pentru nivelul mai avansat de expert (acest lucru urmăreşte facilitarea persoanelor talentate şi devotate stilului în avansarea în cunoştinţe) se studiază forme "extra": Lian Huan Quan, Shaolin Chang Quan, Shaolin Taizu Chang Quan, Jingang Quan.


Probabil ceea ce am prezentat până acuma la prima vedere este prea războinic sau pare violent, dar în realitate treaba stă altfel. Stilul Shaolin nu promovează violenţa sub nici o formă. Shaolin Kung Fu este Calea Păcii. Tehnicile studiate sunt pentru perfecţionare şi dezvoltare proprie nu pentru a distruge sau pentru a face rău altora. Viaţa unui practicant de Shaolin Kung Fu trebuie să fie echilibrată. Exerciţiile fizice sunt pentru dezvoltarea fizică în timp ce cele meditative sunt pentru dezvoltarea mentală şi spirituală a practicantului.

Autocontrolul

În zilele moderne, la fel ca şi în trecut, există oameni care exclamă des: "Nu mă pot controla!!!". Chiar şi noi facem asemenea exclamaţii. Autocontrolul sau stăpânirea de sine este un proces sau o metodă prin care omul îşi poate controla atât comportamentul cât şi limbajul, gândirea şi sentimentele.
Uneori e greu, ne enervăm pentru orice mărunţiş inutil care se uită peste două ore sau o zi, şi ne vine să spargem şi să rupem tot ce ne pică în cale atunci pe moment. Ca să nu ajungem în această situaţie în care dorinţa de descărcare este un act de violenţă soluţia este autocontrolul; controlarea emoţiilor. Stresul este probabil cel mai mare duşman al omului modern, dar dacă abordăm problema altfel şi privim lucrurile pozitiv, cu calm, fără să ne stresăm şi să ne batem capul pentru orice problemă, atunci putem trece peste obstacole cu uşurinţă mai mare. Totul e să fim calmi. Nu trebuie să avem pofta de a sparge ceva, de a da un pumn cuiva, ci din contra, să fim liniştiţi şi calmi.
O altă slăbiciune, sau o lipsă a stăpânirii de sine este pofta omului pentru aşa zisele plăceri ale vieţii. Aceste plăceri necontrolate cu timpul devin obsesii: drogurile, băuturile alcoolice, fumatul, viaţa sexuală necontrolată, ş.a.m.d. E trist să auzi de la adolescenţi care abia au împlinit 14-15 ani că "nu pot fără ţigară". Şi aceste exemple negative pot continua până la nesfârşit din păcate.


Ca să evităm aceste probleme de dependenţă sau slăbiciuni şi să trecem mai uşor peste stresul zilnic soluţia este să trăim o viaţă echilibrată, să fim noi stăpâni asupra sentimentelor şi plăcerilor noastre şi nu invers. Iarăşi trebuie să repet că o viaţă activă din punct de vedere sportiv este un avantaj. Totul depinde de noi, dar prin autocontrol spun eu că se poate face viaţa mai roz, altfel probabil ne lăsăm doborâţi şi totul o să pară mult prea cenuşiu.

Wing Chun: Tehnici de picior

Wing Chun este după părerea mea stilul de luptă care e cea mai bună metodă pentru autoapărare. Principalele avantaje ale stilului sunt îmbunătăţirea şi dezvoltarea tehnicilor cu mâinile şi dezvoltarea luptei de la distanţă mică. Dar pe lângă acestea dezvoltă şi tehnicile de picior cu mare uşurinţă.
Tehnicile de picior utilizate în Wing Chun diferă de celelalte stiluri de luptă. Aproape toate loviturile sunt date cu toată talpa piciorului.

Sunt 8 tipuri de tehnici sau metode de picior cunoscute în Wing Chun, acestea regăsindu-se în formele cu mâinile goale şi în forma manechinului de lemn.


1. Prima tehnică este lovitura dată la nivelul gleznei sau a tibiei.


2. Cea de a două tehnică este o secerare sau măturare a piciorului adversarului având ca rezultat dezechilibrarea sau căderea acestuia.


3. Tehnica a treia se foloseşte în timp ce adversarul atacă şi este o lovitură dată cu toată talpa în stomacul sau pieptul adversarului.


4. A patra tehnică se utilizează în timpul luptei şi este defapt călcarea piciorului adversarului.


5. Tehnica a cincea este lovitura dată la genunchiul adversarului în timpul luptei sau ca şi un contraatac.


6. Tehnica a şasea este o lovitură dată deasupra genunchiului adversarului având ca reyultat deyechilibrarea acestuia.


7. A şaptea tehnică este o lovitură dată cu capul piciorului în piciorul adversarului după care urmează încă o lovitură în zona genunchiului.


8. Ultima tehnică este o lovitură dată în spatele genunchiului sau deasupra gambei.

Minte şi Trup

Minte şi trup, două elemente ce nu pot fi separate; două elemente ce se completează reciproc, Yin şi Yang.
Mintea şi trupul sunt cele două unelte ale unui luptător, practicant de vreo disciplină, sau al oricărui alt om. După cum spuneam, cele două se completează reciproc. În timp ce mintea face planul pas cu pas, trupul este cel care execută totul după aceea.
După cum aţi observat mai sus am folosit termenul de luptător. Nu mă refeream la cine ştie ce războinic înarmat, sau la vreun practicant de arte marţiale, ci pur şi simplu la omul de rând care se luptă cu viaţa şi nu neaparat cu un oponent.
După părerea mea mintea trebuie să fie ascuţită (isteaţă, iute) şi rotundă (înţeleaptă). La orice eveniment sau situaţie mintea trebuie să acţioneze cu repede şi cu înţelepciune.
Trupul, sau corpul, este celălalt element important. În vremurile îndepărtate, înainte să fie fondat Templul Shaolin, călugării budişti puneau accent doar pe minte, iar trupul era lăsat pur şi simplu "să putrezească". După ce călugărul Bodhidharma a fondat templul, el a fost cel care a venit cu ideea de perfecţionare a corpului în paralel cu mintea.
Trupul poate fi antrenat şi perfecţionat prin mai multe metode, iar după o muncă lungă, acesta poate face ceea ce omul de rând numeşte imposibil. Au fost destule cazuri şi mai sunt şi acuma, când oameni foarte bătrâni puteau să facă sfoara sau să învingă un oponent cu mare uşurinţă.
Mintea şi trupul trebuie perfecţionate zilnic. Corpul nu trebuie să îşi piardă flexibilitatea, forţa, viteza şi toate celelalte îndemânări, la fel cum nici mintea nu trebuie să decadă. Soluţia pentru trup este antrenamentul regulat atât pentru dezvoltarea aspectului fizic cât şi pentru dezvoltarea calităţilor motrice caracteristice sporturilor şi artelor marţiale. Soluţia pentru minte este abandonarea fundamentalismului sau a fixismului, adică acele gânduri bătute prea tare în cap care nu vor să accepte alte idei sau idealuri şi astfel se creează bariere care pot împiedica contactul cu alte idei. O altă metodă pentru minte, mai importantă decât ce am zis mai sus, este abandonarea ego-ului, adică eliminarea dorinţelor şi a aşa ziselor plăceri fie ele carnale fie de altă natură. Acestea nu fac altceva decât să tragă omul în jos, pe o cărare de pe care cu greu este întoarcere.
Aceste idealuri, după părerea mea sunt esenţa în viaţă, calea pe care ar trebui să o urmăm. Dacă o să reuşim acest lucru o să fim nişte exemple pentru ceilalţi şi în acelaşi timp vom duce o viaţă paşnică şi fericită.