Minte şi Trup

Minte şi trup, două elemente ce nu pot fi separate; două elemente ce se completează reciproc, Yin şi Yang.
Mintea şi trupul sunt cele două unelte ale unui luptător, practicant de vreo disciplină, sau al oricărui alt om. După cum spuneam, cele două se completează reciproc. În timp ce mintea face planul pas cu pas, trupul este cel care execută totul după aceea.
După cum aţi observat mai sus am folosit termenul de luptător. Nu mă refeream la cine ştie ce războinic înarmat, sau la vreun practicant de arte marţiale, ci pur şi simplu la omul de rând care se luptă cu viaţa şi nu neaparat cu un oponent.
După părerea mea mintea trebuie să fie ascuţită (isteaţă, iute) şi rotundă (înţeleaptă). La orice eveniment sau situaţie mintea trebuie să acţioneze cu repede şi cu înţelepciune.
Trupul, sau corpul, este celălalt element important. În vremurile îndepărtate, înainte să fie fondat Templul Shaolin, călugării budişti puneau accent doar pe minte, iar trupul era lăsat pur şi simplu "să putrezească". După ce călugărul Bodhidharma a fondat templul, el a fost cel care a venit cu ideea de perfecţionare a corpului în paralel cu mintea.
Trupul poate fi antrenat şi perfecţionat prin mai multe metode, iar după o muncă lungă, acesta poate face ceea ce omul de rând numeşte imposibil. Au fost destule cazuri şi mai sunt şi acuma, când oameni foarte bătrâni puteau să facă sfoara sau să învingă un oponent cu mare uşurinţă.
Mintea şi trupul trebuie perfecţionate zilnic. Corpul nu trebuie să îşi piardă flexibilitatea, forţa, viteza şi toate celelalte îndemânări, la fel cum nici mintea nu trebuie să decadă. Soluţia pentru trup este antrenamentul regulat atât pentru dezvoltarea aspectului fizic cât şi pentru dezvoltarea calităţilor motrice caracteristice sporturilor şi artelor marţiale. Soluţia pentru minte este abandonarea fundamentalismului sau a fixismului, adică acele gânduri bătute prea tare în cap care nu vor să accepte alte idei sau idealuri şi astfel se creează bariere care pot împiedica contactul cu alte idei. O altă metodă pentru minte, mai importantă decât ce am zis mai sus, este abandonarea ego-ului, adică eliminarea dorinţelor şi a aşa ziselor plăceri fie ele carnale fie de altă natură. Acestea nu fac altceva decât să tragă omul în jos, pe o cărare de pe care cu greu este întoarcere.
Aceste idealuri, după părerea mea sunt esenţa în viaţă, calea pe care ar trebui să o urmăm. Dacă o să reuşim acest lucru o să fim nişte exemple pentru ceilalţi şi în acelaşi timp vom duce o viaţă paşnică şi fericită.