Introducere în Shaolin Kung Fu

În acest articol o să încerc să prezint stilul Shaolin, stilul care a revoluţionat şi a pus bazele artelor marţiale. Cuvântul Shaolin în traducere înseamnă "Pădure tânără". Cu o vechime de peste 1500 de ani, Shaolin Kung Fu a fost şi este primul stil de arte marţiale bine sistematizat, stil ce se rezumă la o viaţă activă şi paşnică şi evitarea conflictelor şi a luptelor de competiţie.
Cum am prezentat şi în alte articole, călugărul Bodhidharma a fondat acest stil de luptă în mănăstirea Shaolin, din China, provincia Henan. Pe vremea aceea călugării puneau accent doar pe rugăciuni şi meditaţie, iar exerciţiile fizice erau lăsate la o parte. Inspirat de Yoga indiană, Bodhidharma a fondat un set de 18 exerciţii care cuprinde poziţiile şi mişcările de bază utilizate în practicarea formelor din Shaolin.

Stilul Shaolin este un stil mai neortodox, pentru că pune accent pe dezvoltarea tuturor calităţilor umane, şi dezvoltând chiar calităţi supraomeneşti după lungi ani de practică. Începând de la exerciţii simple, precum rostogoliri sau diverse poziţii de gardă de luptă, până la exerciţii dure de QiGong, cum ar fi spargerea bolovanilor şi a cărămizilor cu pumnii sau cu capul, stilul Shaolin studiază cam tot.


Din punct de vedere tehnic se studiază: poziţii (shi/bu xing), deplasări (bu fa), tehnici de blocare (peng deng fa), tehnici de pumn (quan fa), tehnici de palmă (zhang fa), tehnici de cot (zhou fa), tehnici de genunchi (xi fa), tehnici de picior (tui fa), tehnici de şold (kua fa), tehnici de cap (tou fa), tehnici de corp (shen fa), tehnici de umăr (jian fa), proiecţii (shuai fa), atacuri articulare (qinna), secerări (sou fa), tehnici de săritură (kong fan fa), tehnici la sol (die fa), forme cu mâinile goale (tao lou), tehnici de sacrificiu, forme imitative, exerciţii energetice (qigong), exerciţii de supleţe combinate cu exerciţii energetice (tong zigong) şi arme (bing qi). Prezentarea mai detaliată a acestor tehnici şi exerciţii o să urmeze în articolele următoare.


În mod tradiţional, practicarea şi studierea stilului Shaolin spre deosebire de alte arte marţiale se face fără grade. Doarece stilul Shaolin s-a răspândit şi înafara Chinei, a apărut necesitatea unui sistem de grade pentru a putea vedea nivelul atins de practicanţi.
Asemănător celorlalte stiluri de luptă şi în stilul Shaolin gradele se dau în funcţie de formele studiate (tao lou) şi aplicaţiile acestora. A apărut şi o perioadă orientativă de studiu a acestor forme, în funcţie de capacităţile fiecărui practicant. Astfel în funcţie de grade există următoarele 5 nivele de pregătire: începător, avansat, instructor, expert şi maestru.
De exemplu se studiază următoarele forme plus aplicaţiile şi principiile acestora:
- pentru nivelul de începător (eşarfa albastră) se studiază următoarele forme (aproximativ 2-4 luni fiecare): Wu Bu Quan, Hei Hu Quan (singur şi cu partener), Wu Hua Quan şi Qing Long Quan.
- pentru nivelul de avansat (eşarfa roşie) se studiază următoarele forme (aproximativ 2-6 luni fiecare): Tong Bei Zhang, Qi Chui, Shao Huo Gun, Louhan Shi Ba Shou (singur şi cu partener), Shi Sen Tui (singur şi cu partener) şi Mei Hua Dao.
- pentru nivelul de instructor (eşarfa neagră) se studiază următoarele forme (aproximativ 9-12 luni): Liu He Gun, Da Mo Jian, Wu Xing Ba Fa Quan.
- pentru nivelul de expert se studiază următoarele forme: Xiao Hong Quan, Da Hong Quan şi Tong Bei Quan.
- pentru nivelul mai avansat de expert (acest lucru urmăreşte facilitarea persoanelor talentate şi devotate stilului în avansarea în cunoştinţe) se studiază forme "extra": Lian Huan Quan, Shaolin Chang Quan, Shaolin Taizu Chang Quan, Jingang Quan.


Probabil ceea ce am prezentat până acuma la prima vedere este prea războinic sau pare violent, dar în realitate treaba stă altfel. Stilul Shaolin nu promovează violenţa sub nici o formă. Shaolin Kung Fu este Calea Păcii. Tehnicile studiate sunt pentru perfecţionare şi dezvoltare proprie nu pentru a distruge sau pentru a face rău altora. Viaţa unui practicant de Shaolin Kung Fu trebuie să fie echilibrată. Exerciţiile fizice sunt pentru dezvoltarea fizică în timp ce cele meditative sunt pentru dezvoltarea mentală şi spirituală a practicantului.