The big question

The big question sau marea întrebare reprezintă acest scurt articol de sfârşit de an în care pe lângă faptul că vreau să mulţumesc celor care îmi citesc articolele am şi o problemă, adică o dilemă.

În primul rând aş dori să mulţumesc celor care îmi vizitează blogul şi citesc articolele mele, un an nou fericit plin de bucurii şi împliniri să aveţi.

În al doilea rând, dilema la care mă tot gândeam este în legătură cu finalul de an. După cum bine ştiţi oameni în această perioadă de an obişnuiesc să arunce unul către celălalt tradiţionalul "La mulţi ani!!!". Oare atunci când cineva spune această replică tradiţională o spune din inimă? Oare chiar asta doreşte celui căruia îi spune? Înţelege el oare semnificaţia expresiei sau o spune numai aşa de dragul tradiţiei?
Multă lume spune în zilele noastre că nimic nu mai are farmec. Probabil că aşa şi este, dar noi suntem cei care trebuie să facem ca lucrurile să aibe farmec. Noi trebuie să fim cei care pornesc mecanismul schimbării, noi trebuie să punem fundaţia pentru casa viitorului, pentru viitorul nostru.

Sper că aţi înţeles mesajul acestui articol. Să ne auzim cu bine în noul an. La mulţi ani!

Călugărul războinic Shi Yan Ming

Cu aproape 1500 de ani în urmă, renumitul călugăr indian Bodhidharma, cunoscut sub numele de DaMo în China, a sosit în această ţară într-un moment când naţiunea era divizată între dinastiile Wei de Nord şi Liu Sung. Deşi budismul exista demult în China la momentul sosirii lui Bodhidharma, acesta a adus cu sine o formă mult mai populară de budism, Mahayana care a ajuns să fie numită budism Chan în China. Acesta a devenit cunoscut în Occident sub forma japoneză numită Zen budism. Pe lângă importanta contribuţie religioasă, Bodhidharma este recunsocut şi pentru fondarea artelor marţiale Shaolin din templul Shaolin aflat pe muntele Song, în provincia Henan dn nordul Chinei.

Călugărul Shaolin Shi Yan-Ming a început studiul budismului Chan şi a artelor marţiale Shaolin între zidurile cunoscutului templu Shaolin la vârsta de 5 ani. În 1985 el câştiga Turneul Naţional de Arte Marţiale Xian la categoria 65 kg. Desemenea, Shi Yan-Ming a mai câştigat trei ani la rând (1988 – 1990) Competiţia Discipolilor Shaolin care se desfăşoară anual şi s-a ocupat de pregătirea călugărilor luptători din templul Shaolin. Pe lângă faptul că poartă hainele de culoare galbenă şi roşie specifice unui călugăr Shaolin de rang foarte înalt, Shi Yan-Ming a fost unul dintre membrii unui grup select de călugări luptători Shaolin recunoscuţi în lucrarea “Adevărata Măiestrie Shaolin a Chinei” care a comemorat 1 500 de ani de existenţă a templului Shaolin din provincia Henan. Fiecare membru al acestui grup este denumit “erou Shaolin”, termen folosit doar pentru cei mai de seamă călugări luptători din istoria templului. În 1992, Shi Yan-Ming a sosit în SUA ca membru al unui grup de călugări luptători invitaţi să promoveze cunoştinţele autentice despre artele marţiale Shaolin. La fel ca şi Bodhidharma ajuns în China, Shi Yan-Ming a simţit că trebuie să rămână în America la finalul turneului de promovare pentru a răspândi şi aici cultura chineză, artele marţiale Shaolin şi budismul.

Întrebat dacă qigong-ul Shaolin a fost primul care a apărut în China, Shi Yan-Ming a răspuns că ideea că Bodhidharma ar fi inventat qigong-ul este o concepţie greşită a celor care practică artele marţiale chineze (mai ales a occidentalilor). Forma de qigong pe care a inventat-o DaMo în timpul celor 9 ani de meditaţie într-o peşteră aflată în spatele templului Shaolin se numeşte Yi Jin Jing (Tehnica transformarii tendoanelor). Deşi DaMo s-a inspirat cu siguranţă din yoga indiană atunci când a inventat Yi Jin Jing, el nu a făcut decât să combine propria sa măiestrie interioară cu teoria chinezăqigong care exista deja, ţinând cont bineînţeles de diferenţele fiziologice chineze şi de mediul înconjurător. Călugărul Shi Yan-Ming mai spune că qigong-ul chinezesc a fost inventat acum mai bine de 3 000 de ani, tot de către un lider religios, Lao Zi, fondatorul daoismului.

Vorbind despre Yi Jin Jing, Shi Yan-Ming spune că acest set de exerciţii este o parte importantă dinqigong dar că există şi alte forme de Shaolin qigong. Yi Jin Jing este un exerciţiu intern care face corpul indestructibil, capabil să suporte lovituri foarte puternice sau chiar lovituri cu obiecte ascuţite (un cuţit, de exemplu). Pe lângă Yi Jin Jing, DaMo a inventat şi Xi Shui Jing (Tehnica Spălării Măduvei) un exerciţiu intern menit să cureţe corpul. Mai târziu, un călugăr Shaolin, numit Fu Yu Chan Shi, a inventat alte două forme de qigong Shaolin: Ba Duan Jin (Brocardul de Aur în Opt Secţiuni), un set de exerciţii menit să transforme corpul omenesc obişnuit într-un corp la fel de flexibil şi de uşor precum bumbacul şi Shi Da Gong Fa (Cele 10 Măiestrii Extraordinare) un exerciţiu intern care întăreşte corpul făcându-l precum fierul. Ceea ce Yi Jin Jing şi celelalte forme de qigong au în comun însă este Qi. Qi se traduce de obicei prin respiraţie, principiu vital sau putere şi deşi toţi aceşti termeni sunt parţial corecţi, niciunul din ei nu transmite esenţa adevărată a cuvântului Qi.

Qigong este o parte foarte importantă a antrenamentelor în templul Shaolin fără de care un practicant al artelor marţiale nu poate atinge măiestria. Un maestru Shaolin real trebuie să stăpânească foarte bine tehnicile de qigong intern cât şi extern căci altfel măiestria sa va fi una superficială asemănătoare celei unui actor care joacă rolul unui călugăr Shaolin dar care a învăţat doar câteva mişcări pentru a crea iluzia autenticităţii. Nu există scurtături în obţinerea măiestriei adevărate.

Când Lao Zi a inventat qigong-ul a făcut-o pentru a-şi îmbunătăţi starea de sănătate şi implicit starea mentală şi cea spirituală. Abia mai târziu oamenii au folosit qigong-ul în artele marţiale şi în război căci forţa dezvoltată de antrenamentul qigong era clar un avantaj în pregătirea luptătorilor şi a militarilor. Shi Yan-Ming spune că există 6 combinaţii cheie în qigong-ul Shaolin: trei combinaţii externe şi trei interne. Cele trei combinaţii externe sunt: mâinile cu picioarele, coatele cu genunchii şi umerii cu şoldurile. Cele trei combinaţii interioare sunt: inimă şi minte, minte cu respiraţie şi respiraţie cu putere/forţă. Toate aceste combinaţii trebuie folosite în practica qigong pentru a obţine o înaltă măiestrie.

Întrebat despre aplicaţiile qigong-ului în vindecarea bolilor, Shi Yan-Ming face deosebirea între qigong-ul dur şiqigong-ul “uşor”. Qigong-ul dur este folosit de cei care vor să spargă obiecte (scânduri, cărămizi, etc) şi de către practicanţii de arte marţiale pentru tăria loviturilor cu mâna sau piciorul. Qigong-ul “uşor” este o formă de qigong cu ajutorul căreia practicantul ajută la vindecarea problemelor de sănătate ale altor persoane transferând qi-ul său persoanei bolnave şi reglându-şi apoi curgerea energiei în propriul corp prin cele şase combinaţii menţionate mai sus. Această formă de qigong poate fi însă şi foarte periculoasă căci, aşa cum poate fi folosită pentru vindecare, ea poate fi folosită şi pentru a distruge organele interne ale unui adversar fără a lăsa niciun semn la suprafaţa corpului iar uneori chiar fără a atinge victima. Din această cauză, această formă de qigong este predată doar câtorva persoane alese de către călugării din templul Shaolin.

Wen Se era paralizat de la vârsta de trei ani. Picioarele lui subţiri şi atacate de poliomielită nu-i puteau susţine greutatea corpului. Singura senzaţie pe care Wen Se o simţea mai jos de talie înainte de sosirea lui Shi Yan-Ming în America era o răceală acentuată care indica probabil o slabă circulaţie a qi-ului în picioare. Călugărul Shaolin Shi Yan-Ming a adaptat mişcările din Yi Jin Jing pentru ca exerciţiile să poată fi practicate şi de Wen Se. “Există mai multe feluri de meditaţie”, spune Shi Yan-Ming. “Dacă nu poţi sta într-o postură dublă de meditaţie, atunci stai într-o postură simplă. Dacă nu poţi medita nici în această postură, atunci stai aşezat în mod natural sau stai chiar în picioare. Nu trebuie să laşi limitările să te… limiteze.” După 6 luni de practică qigong, picioarele lui Wen Se au început să capete greutate iar el a început să simtă căldură în membrele inferioare. Acum el poate să stea în picioare pentru scurte perioade de timp fără ajutorul bastoanelor. Întrebat dacă Wen Se se poate vindeca în cele din urmă de poliomielită dacă va continua practica qigong, Shi Yan Ming a spus că e optimist dar că procesul va dura mult timp deoarece boala e veche de peste 30 de ani. Deasemenea, deoarece qigong-ul combină forţele interne cu cele externe, vindecarea completă e de multe ori încetinită sau chiar oprită dn cauza folosirii limitate a forţei externe asupra celei interne. Practica qigong a produs deseori îmbunătăţiri ale stării de sănătate sau chiar vindecări aşa-zis miraculoase dar acestea necesită multă practică şi răbdare.

Dacă un practicant de arte marţiale foloseşte qigong-ul în antrenamentul său, el poate să îşi dezvolte o energie internă atât de puternică încât corpul său va deveni tare ca fierul dar va fi la fel de flexibil precum bumbacul. Desemenea, îşi va îmbunătăţi foarte mult capacitatea de a reacţiona rapid şi natural pentru a se apăra. Întrebat dacă qigong-ul trebuie practicat în fiecare zi, Shi Yan-Ming a răspuns că aşa cum un cântăreţ exersează în fiecare zi şi practicantul de qigong trebuie să se antreneze în fiecare zi. Dacă se ratează o zi de practică, se pierde tot ce s-a acumulat în ultimele trei zile de practică. Dacă nu exersează timp de trei zile, practicantul se simte slăbit. După 10 zile, practicanul se simte gol pe dinăuntru.

Shi Yan-Ming spune că “e foarte important ca cel ce doreşte să practice qigong să caute un învăţător/Maestru adevărat căci e foarte uşor să îţi distrugi organele interne dacă nu practici cum trebuie. Qigong-ul nu se învaţă din cărţi. Nu există înlocuitor pentru un bun Maestru care să ghideze în siguranţă elevul pe calea dezvoltării măiestriei adevărate. Feriţi-vă de “maeştrii” care pretind că ştiuqigong sau alte arte marţiale Shaolin dar nu vă arată decât suprafaţa acestei arte!”

Marele Maestru Shi Hai Deng

În era globalizării şi a tehnologiei digitale, a super atleţilor care beneficiază de programe de antrenament concepute pe computer, isprăvile şi conduita unui mărunt om din China atrăgeau atenţia lumii asupra valorilor autentice ale artelor marţiale tradiţionale. Numele sau era Shi Hai Deng. Timp de peste 50 de ani a fost nimeni altul decat abatele faimosului Templu Shaolin.
Viaţa şi isprăvile sale au fost subiect de filme, de piese de teatru, dezbateri televizate, obiect de studiu în universităţi şi institute de investigare ale capacităţilor umane. La un moment dat, a fost solicitat să predea chiar şi temutelor unităţi de elită ale seviciilor secrete chinezeşti. Spre apusul trecerii sale prin această lume, Hai Deng a câştigat respectul şi admiratia tuturor. Până şi liderul Chinei comuniste, Deng Ziaoping, i se adresa cu titlul respectuos de Da Shi – Mare Maestru, fapt unic pentru liderul unei ţări în care religia, artele marţiale şi practicile ezoterice tradiţionale au fost, în bună parte, interzise şi catalogate drept retrograde şi incompatibile cu preceptele ateiste din faimoasa cărticică roşie a lui Mao.
Hai Deng a fost personificarea idealizată a marilor luptători sacri din China antică. În plus, acest luptător spiritual, cu statură mică şi aparenţă ştearsă, a fost un Bodhisattva, fiinţă din panteonul budist despre care se crede că a ajuns în pragul desăvârşirii spirituale, fiind aproape de eliberarea karmică, în pragul stării de Buddha. Considerat, după preceptele canonice budiste, drept un Bodhisattva desăvârşit, Hai Deng s-a ridicat la înălţimea profeţiei prin destinul său. Cei care i-au stat în preajmă se considerau norocoşi ai sorţii pentru şansa de a fi intrat, măcar o dată, în contact cu el.
Hai Deng întruchipa perfect dictonul marţial chinezesc, “pumni de oţel şi inimă de aur”. În ciuda abilităţilor sale neîntrecute în luptă, micuţul călugăr se detaşa printr-o blândeţe sufleteascş de care nimeni nu ar bănui-o, în mod normal, la un om capabil să ucidă un urs cu o singură lovitură de palmă. De fapt, puterea inexplicabilă pe care o declansa în timpul luptelor sau demonstraţiilor nu era depăşită decât de umilinţa şi bunătatea de care dădea dovadă în preajma unei fiinţe vii, fie ea pasăre, insectă sau om. Mintea sa cuprinzătoare memorase tot Canonul Budist, o culegere oficială ale preceptelor şi sfaturilor lui Buddha, care insumează peste 8000 de volume. Ca o încununare a realizărilor sale, forul conducător al Templului Shaolin îl numea conducător al acestui lăcaş de luptă şi cunoaştere. La insistenţele călugărilor, umilul maestru acceptă, devenind astfel al 32-lea abate din istoria seculară a Templului.

Între răzbunare şi iluminare
În anul 1902, undeva în satul Jiangyoushen din provincia chineză Sichuan, se năştea un copil obişnuit în cadrul unei familii sărace. Destinul părea că-i rezervă o viaţă de pescar, fermier pe plantaţiile de orez sau, în cel mai bun caz, de negustor de mărunţişuri în piaţa centrală a satului. Dar karma micuţului aveau să curgă spre alte direcţii. Numit de părinţii săi Fang Qinghe, băiatul are parte de o copilărie scurtă şi dură, mama sa îmbolnăvindu-se şi murind chiar în ziua în care Fang împlinea cinci ani. Alături de tatăl său munceşte ca zilier pe câmpurile de orez. La scurt timp după împlinirea vârstei de 12 ani, tatăl său este ucis de un grup de bandiţi care îl confundase cu un bogătaş local. Zdrobit de durere, Fang este insensibil la sfaturile bunicului care se temea pentru viaţa sa, şi hotărăşte să-şi răzbune tatăl. Înarmat cu o secure, el a urmărit grupul de bandiţi pentru ca, după aproape două săptămâni, profitând de faptul că liderul grupului se oprise pentru a bea apă, Feng îl ucide, dispărând înainte ca strigătele muribundului să-i alerteze pe ceilalaţi nelegiuiţi.
Nu se cunosc date despre activitatea sa înainte de împlinirea vârstei de 19 ani, moment în care Feng devine student al Universităţii din Sichuan, instituîie de învăţământ pe care este nevoit să o abandoneze în scurt timp datorită dificultăţilor financiare. Tânărul se refugiază, în schimb, în studiul Kung Fu-ului, pasiunea sa pentru artele marţiale chinezeşti fiind de-a dreptul incredibilă. Datorită acestui fapt, intra în atentia fortelor de poliţie din Sichuan, fiind deseori solicitat să intervină pentru aplanarea conflictelor din barurile şi cluburile locale. Conform memoriilor sale, Feng a fost nevoit să renunţe la slujba de poliţist dintr-un fapt bizar, munca îl împiedica să-şi dedice suficient timp antrenamentelor.
Paşii neştiuţi ai karmei sale îl aduc din nou în satul natal, acolo unde decide să se călugărească în Templul Budist din Jiangyshou, moment în care numele său este schimbat. Călugărul superior alege pentru Feng numele de Hai Deng – Lumina Oceanului, în traducere aproximativă, cu trimitere directă către lumina cunoaşterii budiste care, în concepţia adepţilor acestei religii, este atotcuprinzătoare precum Oceanul cel nesfârşit! Karma-i zâmbeşte din nou, maeştrii săi fiind doi călugări deosebiţi, refugiaţi în urma incendierii Templului Shaolin de către căpetenia războinică Shi Yousan, eveniment produs în anul 1928.
Sub îndrumarea acestor maeştri, Hai Deng este iniţiat în studiul Tongzigong, o formă particulară de QiGong, exerciţii care odată ce sunt practicate, duc nu doar la trezirea capacităţilor latente ale trupului omenesc, ci şi la menţinerea tinereţii până la vârste incredibile. Unul dintre stilurile sale favorite era Meihuazhang – Stilul Posturii Florilor de Prun, o formă de luptă particulară ale cărei aplicaţii sunt pe deplin înţelese după cel puţin 10 ani de antrenamente zilnice. Tot aici, Hai Deng deprinde secretele Degetului Chan, cea mai dificilă dintre cele 72 de Abilităţi ale unui Shaolin, o serie de tehnici specifice care, odată stăpânite, duc la realizarea de fapte aparent paranormale.
Hai Deng era un budist practicant convins, motiv pentru care a evitat întotdeauna să dea curs provocărilor la luptă care veneau din partea numerosilor practicanţi de Kung Fu din întreaga China. Când unii dintre aceşti luptători deveneau agresivi şi căutau să-l provoace în fel şi chip, Hai Deng obişnuia să-i umilească sfărâmând în faţa acestora, cu mâinile goale, pietre enorme, buşteni sau chiar ziduri de clădire. Provocatorilor stupefiaţi le propunea, privindu-i fix, să-l provoace la luptă atunci când, la rândul lor, vor fi capabili de performanţe asemănătoare.
Hai Deng nu şi-a folosit forţa incredibilă decât o singură dată în viaţă, atunci când un taur turbat atacase un grup de ţărani adunaţi pentru o petrecere estivală. În faţa bestiei dezlănţuite, Hai Deng a eschivat scurt şi a lovit o singură dată în toracele acesteia. Taurul a căzut ca secerat. Sătenii care au autopsiat ulterior animalul au fost uluiţi când au descoperit că inima, plămânii şi ficatul acestuia arătau precum o pastă de carne amorfă, în ciuda faptului că pe corpul său nu se vedea niciun hematom sau urme de oase rupte. Organele animalului arătau ca după o implozie. Aceasta era dovada stăpânirii renumitei Palme de Diamant, sau “lovitura care vibrează”, dupa cum era cunoscută în filmele comerciale de Kung Fu din Hong Kong.

America într-o pungă de plastic…
Omenirea a aflat recent de universul Shaolin , cu tot ce reprezintă acest nume: templu, stil, şcoală, tradiţie, demonstraţii publice, budism, meditaţie, arme, Kung Fu şi QiGong. Pentru prima dată, Occidentul a intrat în contact cu măiestria călugărilor Shaolin cu ocazia turneului efectuat de către delegaţia oficială a Templului Shaolin în Statele Unite la începutul anului 1985. Cu acestă ocazie, călugării Shi Deqian şi Shi Yanming au primit acceptul conducerii templului de a deschide primele şcoli de Shaolin Quan din America. Puţini îşi mai aduc, însă, aminte de vizita întreprinsă de Hai Deng în Statele Unite, cu ocazia invitaţiei făcute de către Venerabilul Maestru Hsuan Hua, unul dintre pionierii budismului pe pământ american.
Hai Deng trăia preceptul budist al non acumulării de bunuri în fiecare moment al vieţii sale. La sosirea pe aeroportul din San Francisco, membrii delegaţiei au observat cu stupoare că maestrul venise în America doar cu roba portocalie de călugăr budist şi cu o pungă de plastic goală pe care şi-o luase cu el pentru a se adăposti în caz de ploaie. Surpriza membrilor delegaţiei americane a fost încă mai mare, atunci când s-au dus spre zona destinată recepţiei bagajelor pentru a lua valiza lui Hai Deng. Ajunşi la secţiunea bagaje, aceştia au primit o cutie mică de care era prins un bilet cu numele maestrului Shaolin. Înăuntru era doar o periuţă de dinţi!
Pentru a-i face o surpriză maestrului Deng, gazdele sale l-au invitat pentru prima oară în viaţa sa la cinema, acolo unde rula o peliculă din Hong Kong care avea ca subiect artele marţiale. Întrebat la sfârşitul filmului ce părere i-au făcut salturile spectaculoase, luptele acrobatice, cascadoriile pe muchie de cuţit şi tehnicile actorilor, Hai Deng a răspuns sobru: “Acesta nu este Kung Fu. Adevăratul Kung Fu nu este spectaculos, este chiar urât de privit. O luptă reală nu durează mai mult de un minut. Este vorba de multă durere, sânge şi oase rupte. Filmele acestea aduc mai mult rău artelor marţiale. Lupta este o chestiune de secunde, de viaţă şi moarte. Lupta trebuie evitată cu orice preţ.”
Stagiile susţinute de maestru în cadrul scurtei sale vizite în America, au prilejuit încă mai multă uimire gazdelor sale, care nu se aşteptau ca un călugăr Shaolin autentic să se comporte într-un mod atât de straniu.
În timpul antrenamentelor, Hai Deng punea accentul pe tehnicile de QiGong în detrimentul celor de luptă. “Aceste exerciţii sunt pentru cultivarea energiei Qi, fluxul vital din orice fiinţă vie. QiGongul este o artă împărţită în două mari direcţii, exerciţii pentru creşterea longevităţii şi tehnici de menţinere a sănătăţii. Puneţi sănătatea pe primul loc. Cum vă puteti închipui că, fără o sănătate de fier, veţi avea vreo şansă sa câştigaţi o luptă?”, declara maestrul la sfârşitul unei sesiuni de antrenament din San Francisco.
În urma insistenţelor gazdelor sale, Hai Deng a demonstrat unele tehnici de luptă în faţa lor. Auditoriul a rămas perplex. Mişcările maestrului păreau stângace, forţate şi nenaturale. Cei care au încercat însă să lupte în joacă cu el au avut un şoc. În faţa ilustrului spirit Shaolin întruchipat de bătrânul de 1,50 metri, luptătorii declarau că au simţit o groază inexplicabilă, concomitent cu senzaţia fizică a unui câmp magnetic invizibil. O altă abilitate stăpânită de Hai Deng era controlul perfect al absorbţiei loviturilor adversarului. În cadrul demonstraţiilor sale publice din China natală, Hong Kong sau Statele Unite, abatele Shaolin fusese lovit de nenumarate ori, cu toată puterea, de pumnii şi picioarele a nenumaraţi sceptici. Bătrânul zâmbea sub ploaia de lovituri în timp ce martorii neconvinşi iniţial de forţa maestrului, erau cuprinşi de stupoarea inexplicabilului. Bătrânul maestru părea un diamant încrustat într-o carcasă de otel, tot acest ansamblu fiind învelit într-un val delicat de mătase.

Cel ce stătea într-un singur deget

Hai Deng a fost singurul om care a trăit în secolul trecut, capabil să stăpânească la perfecţie abilitatea Degetului Chan. În cadrul acestei tehnici, practicantul trebuie să-şi susţină iniţial toată greutatea corporală în mâini asemenea unui atlet de circ sau a unui gimnast. Dupa acest nivel, practicantul trebuie să stea în pumni, apoi în degete, după care trebuie să reducă numarul de degete în care stă, literalmente, până când reuşeşte să stea într-un singur deget al unei singure mâini! Călugărul care stăpâneşte abilitatea Degetului Chan, posedă o adevărată armă albă. Degetele sale sunt atât de puternice încât poate înjunghia cu ele abdomenul sau cutia toracică a adversarului. Maestrul Hai Deng obişnuia să demonstreze abilităţile Degetului Chan străpungând, în faţa numeroşilor martori oculari, pielea crudă, groasă şi deosebit de tare a unei vaci sau a unui cal.
Hai Deng a fost hirotonisit abate al Templului Shaolin în urma unei retrageri într-una dintre peşterile Muntelui Songshan, acolo unde, sub supravegherea maeştrilor examinatori, a intrat într-o meditaţie profundă care a durat patru zile şi patru nopti. Atunci a primit numele complet de Shi Hai Deng. Heng Sure, maestrul care l-a cunoscut pe Hai Deng şi s-a ocupat de întocmirea biografiei acestuia, ne transmite un fapt interesant.
Hai Deng a fost un adept complet şi dedicat al ordinului budist monastic de la Shaolin. Conform maestrului Sure, lumina stranie care înconjura corpul lui Shi Hai Deng în momentul în care medita, era o dovadă, în planul vizibil, a virtuţii maestrului.
Abatele de la Shaolin nu a avut contact sexual cu nici o femeie de-a lungul întregii sale vieţi. A fost fidel jurământului de castitate depus de orice călugăr budist care îşi dedica viaţa autoperfecţionării şi iluminării spiritului. Spre sfârşitul vieţii sale, maestrul Deng începuse deja să arate semnele unei boli care, într-un final, a dus la moartea sa. Deloc tulburat de nemiloasa sa afecţiune, Hai Deng declara că boala nu este altceva decât rezultatul păcatului făcut în tinereţe, atunci când l-a omorât pe ucigaşul tatălui său. Karma negativă, declanşată în acel moment, s-a evidenţiat abia la sfârşitul vieţii sale.

În dimineaţa zilei de 11 ianuarie 1989, Hai Deng aduna toţi călugării din templu în curtea centrală după care, izbucnind într-un hohot de râs putenic, a exclamat: “Vedeţi? Acesta este cel mai mare secret al vieţii!“ Câteva minute mai târziu, maestrul părăsea această lume.

Antrenamentul pe timp de iarnă

După cum bine ştim cu toţii iarna este un anotimp cu temperaturi scăzute în care fiecare dintre noi tinde să rămână la căldură. Unii îşi scot concedii şi pleacă în excursii, alţii lenevesc, dar sunt alţii care preferă să se antreneze şi nu ţin cont de vreme. Iarna, organismul nu este la fel de activ ca şi vara. Din cauza temperaturilor scăzute pur şi simplu nu te poţi mişca la fel ca şi atunci când e soare afară şi e plăcut. Ce se poate face atunci?

În mod normal cei care merg la o sală de fitness se pot antrena la fel de bine şi iarna ca şi înainte. Unii mai "fanatici" aleg să se antreneze şi iarna pe aer liber, la fel ca vara, doar că metodele de antrenament sau intensitatea diferă. Pentru culturişti se recomandă mai puţine antrenamente, practicanţii de arte marţiale pot face iarna antrenamente mai dificile decât vara, de exemplu flotări în zăpadă sau exersarea unor forme purtând îmbrăcăminte lejeră sau la bustul gol. Ideea e să fi motivat şi să ai o mare poftă de antrenamente serioase.

De asemenea, şi joggingul sau alergarea uşoară este o variantă bună de antrenament. Se poate practica prin parcuri sau pe diverse drumuri, sau dacă vrem ca fuga să fie mai dificilă alegem să alergăm pe drumuri înzăpezite.

După cum spuneam mai sus, totul e să avem ambiţie şi să nu ţinem cont de ce vreme e afară, să fim motivaţi şi să vrem să ne dedicăm cu totul antrenamentului.

Stretching

Stretchingul este cea mai sănătoasă disciplină sportivă din zilele noastre. De regulă se realizează după încălzirea întregului organism prin alergare uşoară sau exerciţii uşoare de aerobic. Mai exact spus, stretchingul presupune realizarea unor exerciţii (poziţii mai exact) prin care se creează întinderea unor grupe musculare implicate în realizarea mişcării. Probabil cel mai cunoscut exerciţiu de stretching este sfoara, care presupune întinderea picioarelor la maxim.

În mod normal stretchingul este de folos nu numai sportivilor dar şi "oamenilor obişnuiţi", celor care de exemplu petrec ore în şir la birou. Stretchingul este leacul pentru prevenirea atrofiei musculare. De recomandat este ca stretchingul să se realizeze zilnic, sau dacă nu atunci de minim 3 ori pe săptămână. Sportivilor se recomandă să execute exerciţii de stretching atât la începutul antrenamentelor cât şi la sfârşit. De regulă în stretching o poziţie trebuie menţinută în jur de 20-30 de secunde. Ca un beneficiu, stretchingul asigură încălzirea completă al organismului înainte de începerea activităţilor sportive mai grele, întinde musculatura şi asigură o circulaţie mai bună a sângelui în organism, şi nu în ultimul rând un stil de viaţă sănătos şi echilibrat.
În imaginile de mai jos sunt prezentate cele mai populare exerciţii de stretching.