De secole, poate chiar de milenii, omenirea s-a obișnuit să celebreze diverse evenimente ale anului. Crăciunul, Paștele, Anul Nou, Rusaliile, diverse date calendaristice cu tematică religioasă, zile de comemorare, zile onomastice, zile de naștere, ș.a.m.d., sunt doar câteva dintre sărbătorile oamenilor. Suntem în decembrie, iar în această perioadă a anului lumea e agitată la maxim, pentru că vine Crăciunul, revelionul, anul nou, mâncare și băutură multă, zile libere, etc. E multă fericire în spatele acestor sărbători, sau mai bine zis multă ipocrizie. Crăciunul de exemplu, înainte de apariția creștinismului, era o sărbătoare păgână de iarnă. Atât și nimic mai mult. Creștinii au preluat doar o tradiție străveche, făcându-i o îmbunătățire din perspectiva lor. Anul nou ce este până la urmă? Fiecare planetă face o rotație completă în jurul unei stele, durata acestei rotații variază în funcție de distanța dintre planetă și stea. Astfel acționează forța gravitațională, ceea ce influențează viteza rotației. Acest lucru este valabil și în cazul planetei noastre, Terra sau Pământul, care la fel ca și restul planetelor face o rotație completă în jurul stelei care este epicentrul sistemului nostru solar. În cazul nostru această stea este Soarele. Rotația pământului este de 365 de zile calendaristice. Atunci ce sărbătorim totuși?
Stau și mă gândesc la toți acești oameni care în astfel de momente se simt bine, se distrează, mănâncă și beau pe rupte, fac sex până rămân fără strop de energie, după care ori dorm ca epuizații, fie sfârșesc pe la spitale din cauza toxiinfecției alimentare, sau pe la dezalcoolizare. Eu nu pot să fiu fericit în astfel de momente. Pentru mine nu înseamnă nimic aceste sărbători. Deja de ani de zile nu le mai simt farmecul, iar pe an ce trece mă simt tot mai scârbit de ele. Oamenii parcă sunt hipnotizați, nu doar acuma, ci în tot restul anului. Întregul sistem și întreaga existență în sine nu se poate compara cu altceva decât cu o imensă hologramă sintetică și iluzorie, iar oamenii fiind captivi în aceasta. Pe de o parte aceste sărbători au și un oarecare avantaj. Ele reușesc cumva să țină mintea omului obișnuit și mediocru într-o stare de semi-hipnoză, oferind acestuia bucurie și senzație de libertate. Dar să nu uităm că toate acestea sunt iluzorii.
Din ce scriu nu vreau să pară că sunt un fel de Grinch care a declarat război nu doar Crăciunului, ci întregului arsenal de sărbători. Nu, nu sunt astfel. Ceea ce lumea nu știe și nici nu poate înțelege, e faptul că tot ceea ce reprezintă bucurie sau sărbătoare, pentru un om inteligent sau nefericit nu e altceva decât o doză de depresie în plus. Urăsc aceste zile. Le urăsc din tot sufletul meu, tot ceea ce vreau e să se sfârșească. Copil fiind, nu m-am gândit niciodată că voi ajunge astfel. Dar iată că situațiile se schimbă, la fel și oamenii. Evenimentele, cursul vieții, dramele care ne lovesc, experiențele, toate se adună și cu timpul ne transformă în ceea ce trebuie să devenim de fapt. Fiecare om are o latură pozitivă și una negativă. Sunt zile în care latura pozitivă domină și alte zile în care cea negativă. Ține totul de personalitatea fiecăruia.
Sunt conștient de faptul că noaptea la ora 12 nimic nu se va schimba. Nu mă voi trezi mâine într-o lume mai bună, la fel cum nici împrejurimile în care mă aflu nu se vor schimba. Lumea va fi la fel mâine, la fel de rea cum era și ieri, doar că astăzi cumva se uită de aceasta. Nu am cum, nu pot și nici nu o să pot vreodată să mă bucur de aceste sărbători. Mă bucuram în copilărie, când eram copil și nu aveam nici un fel de gând, nu aveam griji, familia mea era întreagă, sănătoasă și trăiam în armonie. Toate acestea au dispărut de mult. De sărbători obișnuiesc să merg la biserică, așa ateu și liber cugetător cum sunt. Nu pentru slujbă, nu pentru ritual și nu pentru popă. Nu dau doi bani pe toate acestea. Fac doar dintr-un singur motiv. Reușesc cumva să dezgrop amintiri de mult uitate, mai bine zis stări și percepții din copilărie. Reușesc cumva să-mi aduc aminte de acel farmec al inocenței și bucuriei din copilărie, stări și senzații pe care le simțeam când eram mic și mergeam toată familia la biserică. E unicul loc din lume unde reușesc acest miracol. Tatăl meu obișnuia să spună o vorbă: "când careva din familie iasă din horă, totul se schimbă și nimic nu va mai fi ca și înainte". Pe vremea aceea, cu mintea mea de copil nu înțelegeam aceste vorbe. Dar acum, ca și adult, le înțeleg și le simt din plin. Ceea ce vroiam să descriu aici, nu e despre urâțenia acestor sărbători. Adevărat e și faptul că nu se mai simte nimic ca și pe vremuri. Acum aproape totul se reduce la marketing, consumatorism și profit. Și bineînțeles, cu toate aceste schimbări climatice, faptul că de Crăciun de exemplu nu este zăpadă, ci plouă, sau că e vreme aproape ca și primăvara, e clar că nu se mai simte acel farmec de altădată. Aceste sărbători nu sunt rele, sunt bune, sunt frumoase, doar că nu toată lumea se poate bucura de ele.
No comments:
Post a Comment