Cândva în trecut, am privit cu atenție în jur și am observat ceva bizar. Am observat străzile goale, case parcă părăsite și fără vreo urmă de viață, grădini nelucrate, oameni absenți și o liniște asurzitoare. Nu e scenariul vreunui film postapocaliptic, sau vreun vis, ci este purul adevăr. Am străbătut localitatea mea natală într-o zi, acum nu de mult, din pură curiozitate. Tot ceea ce puteam vedea era această pustietate ciudată și tăcută.
În toate acele case unde cândva era viață bună, acum nu e altceva decât liniște, pustietate. Oamenii de altădată, harnici, gospodari, veseli și plini de viață azi nu mai sunt. Aceștia fie au murit de mult, fie azi au ajuns niște bătrâni ruinați și spre final de drum. Lumea s-a schimbat, la fel și oamenii și mentalitățile. Ceea ce era sfânt cândva azi e scuipat. Ceea ce mai de mult era curat și îngrijit, azi e murdar și stricat. În trecut oamenii erau mult mai vioi și făceau cu mult mai mare drag tot ceea ce făceau. În schimb, astăzi, aproape toți oamenii sunt plictisiți și obosiți, sătui parcă de tot, necunoscând altceva decât programul monoton de "dute la muncă" și "hai acasă". Ce s-a întâmplat cu lumea aceasta? Tind să cred că ceva s-a stricat pe parcurs.
În ziua de azi circulă mult prea multe informații și cam toată lumea are acces la toate acestea. Sub regimurile dictatoriale, oamenii trăiau conform unor reguli stabilite de guvern sau de dictator. Informațiile erau cenzurate, iar lumea nu prea avea acces la mare lucru. Se adeverește cumva vorba că "ceea ce nu știi nu te omoară". Cred că din această cauză erau oamenii mai fericiți decât în prezent. Plus că lumea nu era infectată cu toată această tehnologie modernă, internet, telefoane inteligente, Facebook, etc. Toate aceste tehnologii nu sunt altceva decât niște distrageri, care cu timpul se transformă în vicii, alimentând stările negative în oameni. Bineînțeles că aceste tehnologii pot fi utilizate și într-un mod constructiv, dar puțini fac asta din păcate. Acesta este adevăratul motiv pentru care oamenii sunt mult mai nefericiți astăzi decât în urmă cu 50 de ani de exemplu.
Între oameni s-a produs o ruptură. Relațiile interumane nu mai funcționează ca pe vremuri. Astăzi tot ceea ce avem e artificial, sintetic și sec. Acesta este principalul motiv care cultivă în subconștientul oamenilor starea de nefericire. Oamenii petrec mult mai mult timp cu telefoanele mobile decât cu semenii lor. Lumea parcă e hipnotizată. Și tind să cred că toată această hipnoză colectivă a fost creată intenționat, pentru a putea ține mințile oamenilor ocupate cu chestii total nesemnificative, sau bombardându-le cu o groază de informații, multe din ele nesemnificative și total inutile. Aplicații precum Facebook, Instagram sau TikTok nu fac altceva decât să otrăvească mințile oamenilor. Oamenii de astăzi sunt precum niște zombie, somnambuli, visători pierduți în spațiu. Multă lume nu știe să scrie corect, dar în schimb urmăresc pe rețelele de socializare diverse dive și așa zise celebrități din lumea mondenă. Trist, dar adevărat...
Cum tot am mai spus, lumea s-a schimbat și din păcate nu spre bine se îndreaptă lucrurile. Toată lumea se plânge. Fiecare om are ceva pe suflet, fie probleme personale, fie de sănătate, fie la locul de muncă, fie din cauza banilor, fie probleme de familie. Tocmai din această cauză mulți se refugiază în droguri și vicii. Oamenii ajung să fumeze pe rupte, să se obișnuiască cu băuturile alcoolice, să-și înșele partenerul sau partenera de viață, să cadă în viciul jocurilor de noroc, ș.a.m.d. Din această cauză, mulți spun că era mai bine înainte de 1989. Lumea visa la democrație, iar tot ceea ce am primit în schimb e capitalism, exploatare la alt nivel și sub altă formă, diferențe sociale majore și multă nefericire. Asta am vrut, asta avem.
Uitându-mă la oameni, pot observa pe expresiile fețelor goliciunea interioară, frustrările, suferințele, neajunsurile și stările întunecate. Cei mai mulți oameni sunt astfel. Nu are rost să ascund că așa sunt și eu. Și dacă aș încerca să ascund aceasta, scrierile mele oricum mă dau de gol. Folosesc măști pentru a-mi camufla stările, iar această metodă funcționează încă, momentan. Totul e doar o chestiune de timp, până se va strica și tehnica măștilor. E doar o chestiune de timp până când pustietatea îmi va transforma sufletul într-o deșertăciune întunecată și rece. Și până la urmă cam așa ajunge fiecare om chinuit de viață, măcinat de probleme și griji, devorat de boli sau supus unei existențe fără farmec și fără sens. Doar cei îndoctrinați de diverse ideologii spirituale sau religioase reușesc cumva să fac față chinurilor vieții, însă nici în cazul lor nu funcționeaza tot timpul.
Sunt o persoană slabă, sensibilă și sentimentală, știu asta. Când va veni momentul pustietății, știu că nu o să am puterea să mă opun, deoarece aproape nimeni nu o are. Acel moment se aseamănă cu o ploaie rece și torențială care înainte să te prindă îți dai seama că nu ai scăpare și zici în sinea ta "asta e și gata". Așa e și pustietatea la nivel de suflet, conștientizezi că va veni și te va cuprinde. Din moment ce a reușit să acapareze cam totul din jur, e logic că va infecta și oamenii. Pustietatea se mai poate defini și cu un alt termen: nefericire! Căci până la urmă cam despre asta e pustietatea, despre o stare de nefericire totală. În trecut, în general această stare se instaura la bătrânețe, sau în cazul tineretului la acei ghinioniști care aveau parte de vreo soartă crudă. Din păcate în zilele noastre cam toate tind să scape de sub control, iar pustietatea sau nefericirea pun din ce în ce mai multă stăpânire pe tineret, neiertând în același timp nici pe cei vârstnici sau pe cei de vârstă mijlocie. Am ajuns la concluzia că pentru toate acestea, cea mai mare vină o au guvernele și sistemul, deoarece acestea încurajează doctrinele precum capitalismul sau corporatismul, sisteme care nu au absolut nici un fel de sentimente, având la bază doar lăcomia și dorința de control.
No comments:
Post a Comment