Tot ce am putut experimenta până în momentul de față au fost niște dorințe, care de cele mai multe ori nu erau dorințe adevărate, ci doar niște idei mai degrabă influențate de societate și de mediu. Tindem după anumite lucruri, dar acele lucruri de cele mai multe ori nu ne caracterizează, sau nu au nici o treabă cu noi. Am pierdut ani din viață încercând să fiu ca alții, să fiu ceva sau cineva care nu puteam fi cu adevărat niciodată. Fericirea nu e pentru toată lumea. Nu suntem egali, nu am fost și nici nu vom fi vreodată.
Fericirea e pentru oamenii mediocri, cei pentru care nu contează dacă Pământul se învârte în jurul Soarelui, sau invers. Astfel de oameni au cale liberă, cu verde în față, spre tot ceea ce înseamnă fericire: căsnicie, copii, bani, etc. Și tot ei sunt primii care cad la pământ când toate acestea dispar, căci ei nu știu că totul este temporar și trecător. Majoritatea oamenilor se feresc de pesimism, negativitate și de tot ceea ce e întunecat. Dar acei oameni care sunt catalogați pesimiști sau negativiști au oare dreptul la fericire? Cu ei cum rămâne?
Sunt un om pesimist, poate chiar foarte pesimist, și nu îmi este rușine să recunosc asta. De-a lungul anilor am încercat tot felul de lucruri ca să captez cumva atenția celorlalți, începând de la stilul de a mă îmbrăca și până la comportament și practicarea diverselor activități. Dar toate acestea erau în zadar, căci tot în umbră rămâneam. Strălucirea mea era mult mai temporară decât temporalitatea însuși. Un om pesimist nu poate fi ca și un om obișnuit. Se spune că noi, pesimiștii, vedem totul în negru, suntem negativiști, că în orice oportunitate vedem doar un potențial risc, că nu acționăm din teamă sau din neputință, sau pur și simplu din cauză că nu vedem rostul. Anumite lucruri nu le facem, pentru că nu își au rostul. Pesimismul de cele mai multe ori atrage și singurătatea, iar după aceasta putem trage concluzia că un om pesimist mai greu se va căsători, sau mai greu își va construi o carieră strălucită.
Prima și cea mai importantă regulă pentru un om pesimist, ar trebui să fie faptul că trebuie să învețe să se accepte pe el însuși, așa cum este el de fapt, pesimist, negativist, întunecat, dark, ș.a.m.d. Cum ai vrea să te accepte alții, dacă tu nu te poți accepta? Următoarea regulă, la fel de importantă ca și prima, este faptul că pesimistul trebuie să-și țină mintea permanent ocupată. Dacă ne putem concentra sau focusa pe ceva anume, atunci nu avem atâta timp la dispoziție să stăm și să ne gândim la treburi profunde, cum ar fi sensul vieții, probleme și frământări personale, sau alte gânduri metafizice sau existențiale. O minte ocupată va ține pesimistul ocupat. Sunt perfect conștient că orice fel de gând mi-aș alege pentru ocupația minții mele, ele toate sunt niște iluzii, neavând niciun fel de sens. Astfel se naște ideea de "iluzie conștientă", care nu este altceva decât acceptarea cu bună știință al unui ideal de tip marionetă, de care suntem conștienți că nu reprezintă nimic, dar cu toate acestea avem nevoie de ea pentru a ne capta mintea cât mai atentă și ocupată. E dezastruos când se ajunge la asta, dar e o metodă foarte bună care ajută la supraviețuire, căci în final cam toată existența se rezumă la o continuă luptă pentru supraviețuire.
Nu mă încântă și nu mă motivează absolut deloc ideile religioase. Nu cred în Dumnezeu și nu urmez calei niciunei religii. De obicei, oamenii pesimiști sunt nereligioși. Unii au diverse înclinații spirituale, în timp ce alții nu au deloc. Religia este un bun factor care motivează oamenii și le dă un sens pentru viețile lor, oricât ar fi acestea de ruinate sau de grele. Pentru un creștin, orice fel de greutate din viață, nu este altceva decât o încercare peste care trebuie să treacă, sau o "voie al Domnului". Pentru mine, astfel de afirmații sunt vorbe goale, neavând farmecul sau puterea de a mă încânta. Pentru mințile mediocre funcționează idei mediocre.
Ceea ce este foarte important de amintit, este faptul că un pesimist foarte greu va reuși să-și construiască o relație, sau o căsnicie. Astfel de operațiuni, sau încercări, sunt adevărate misiuni imposibile. Cumva, sexul opus reușește să perceapă negativitatea interlocutorului, fără să aibe habar că are de-a face cu un pesimist. Norul negru de deasupra capului, oricât ar fi de invizibil, mereu va ieși la lumină. Cel mai bine pentru un pesimist e să încerce pe cât posibil să evite interacțiunile mult prea "fierbinți" cu sexul opus, deoarece în caz contrar riscă să cadă în vraja atașamentului, sau a seducției. Un pesimist mult mai repede se atașează de sexul opus decât un om obișnuit. Despre tot ceea ce vorbesc, pot confirma din proprie experiență. Căzut în vraja, sau capcana seducției, pesimistul se va atașa rapid, devenind în timp disperat, însetat după iubire. Dar din păcate, de cele mai multe ori, sentimentele interlocutorului nu sunt identice, iar aceasta conduce la acumularea unei cantități mari de frustrare. Frustrarea în timp va deveni suferință, iar suferința în timp va deveni din ce în ce mai chinuitoare. Deci, în concluzie, o persoană pesimistă, bărbat sau femeie, trebuie să evite interacțiunile mai palpitante cu sexul opus, pentru binele propriu și pentru a nu cădea în adâncurile suferinței.
Căsniciile se termină de cele mai multe ori dezastruos. Indiferent că vorbim de divorț, accidente, probleme de sănătate sau alte nenorociri, ideea e că nu există "până la adânci bătrâneți". Tot ceea ce e frumos dintr-o relație, sau dintr-o căsnicie, în timp va deveni doar o amintire. Am văzut nenumărați oameni rămași singuri, căzând în depresie, devorați de vii de suferința pierderii celui drag, decăzând în patima alcoolului, sau devenind sinucigași în cel mai rău caz. Nu există un "rămas bun" plăcut, doar cât se poate de dureros și chinuitor. Mi-am promis că nu vreau să ajung așa. Nu vreau să mă atașez de nimeni, nu vreau să sufăr din cauză că voi pierde pe cineva drag cândva în viitor, pentru că știu foarte bine cum este să iubești pe cineva din tot sufletul, să-ți sacrifici viața pentru acel cineva fără să-ți pese de urmări. Știu foarte bine cum funcționează aceste lucruri.
Pentru un pesimist, cel mai bine funcționează practicarea unor activități care îi trezesc curiozitatea, și care nu în ultimul rând îi țin mintea ocupată. Fie că vorbim de practicarea unui sport, activități gospodărești sau diverse activități în aer liber, scris, citit, chiar nu contează deloc, atâta timp cât stârnește curiozitate și creează un minim de plăcere și bucurie. Cu alte cuvinte, cu cât mai singur și fără obligații, responsabilități și stres, cu atât mai bine. Astfel funcționează treburile, iar prin aceste metode, pesimiștii reușesc un pic mai ușor să facă față presiunilor din partea vieții, suportând mai ușor groaza existențială. Aceasta este rețeta fericirii din perspectivă pesimistă.
No comments:
Post a Comment