Pe măsură ce trece timpul, putem experimenta laturile cele mai stupide ale naturii umane, și anume răutatea și invidia. Oamenii nu au fost făcuți să fie răi sau buni, devin astfel datorită mediului în care trăiesc și datorită anturajului. Poți să urmezi un om bun, luându-l ca exemplu pentru bunătatea lui, sau poți urma un om rău. Toate acestea pornesc încă de pe vremea copilăriei, căci primele modele de urmat sunt membrii din familie, părinți, bunici, frați, ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, totul depinde de natura oamenilor cu care conviețuim, felul lor de a fi, caracterul lor, și nu în ultimul rând, modul nostru de a percepe toate aceste lucruri. Dintr-o familie de bârfitori și bețivani, slabe șanse sunt să iasă un urmaș avocat sau doctor, mai degrabă progenitura unor astfel de oameni le va urma exemplul, datorită mediului și educației primite.
E curios cum tu, ca om care-și vede de treaba lui, ești luat în vizor de oamenii invidioși, precum de niște lunetiști nemiloși. Această invidie este condusă de răutate, porniri egoiste și prostie. Dacă faci ceva, sunt curioși că de unde ai avut bani. Dacă nu faci ceva, ești judecat că ești nepăsător, și că de ce nu faci una sau alta. Dacă ești bogat, ești judecat, se spune că ai furat sau cine știe ce altă ilegalitate ai făcut. Dacă ești sărac, ești etichetat leneș care nu se străduiește să se ridice, și care mai bine așteaptă pomana. După cum spuneam, aceste prejudecăți sunt nutrite de o împletitură formată din invidie și răutate, pornite din ură, pură prostie, lipsă de educație și autocontrol.
Primii care aruncă piatra sunt de obicei oamenii care stau cel mai aproape de tine: vecinii. Vecinul e acea persoană care stă lângă tine, casă lângă casă, căruia de multe ori îi place să te spioneze și să te fileze, fără ca tu să-ți dai seama de aceasta, și care de cele mai multe ori știe totul mai bine despre tine decât oricine altcineva. În astfel de ipostaze sunt de obicei femeile în vârstă, bârfitoarele străzii. Dar mai nou există și excepții. Există și oameni mai tineri, atât bărbați cât și femei, atât cupluri cât și singuratici, care practică invidia și arta bârfitului. Având în vedere că e la modă progresismul, e clar că nu numai babele au dreptul să bârfească, ci și tineretul. Lumea se schimbă, și odată cu ea și oamenii.
Înafară de vecini, alții care devin invidioși sunt neamurile. De multe ori din cauza unor dispute, având la bază anumite moșteniri de exemplu, se ajunge la războaie între familii. Chiar și prietenii pot schimba taberele și să se întoarcă împotriva ta, devenind invidioși. E cel mai stupid lucru să crezi că o prietenie din copilărie, sau de nu știu când, va dura până la nesfârșite. Suntem prieteni atâta timp cât avem aceași viziune, împărțim același ideal, există interese, servicii, etc. Când intervine o eroare în matrice, legătura prieteniei se rupe. Din păcate așa funcționează treburile. Am fost în această situație. Am pierdut și eu prieteni de o viață. Prietenii vin și se duc, exact ca alianțele, unele se destramă după care se formează altele. Iar de neamuri și de rude, ce să mai zicem. Îi ai până îți merge bine. Cum îți apare o problemă în viață, sau în familie, cum se distanțează toți și o iau la fugă precum șobolanii care vor să părăsească vasul ce se scufundă.
O cauză primordială în cazul invidiei este curiozitatea. Oamenii invidioși sunt și curioși, pentru că dacă nu ar fi curioși, nu ar fi nici invidioși. Să nu-ți pese de propriile probleme, dar să-ți pese de ale altora, e caracteristica celei mai josnice și inferioare specimene din punct de vedere etic și moral de pe suprafața pământului.
De cele mai multe ori taci și înghiți jignirile, bârfele și vorbele invidioase ale vecinilor, neamurilor sau așa zișilor prieteni. Taci și înghiți până se umple paharul. Cu toții facem la fel, indiferent de etnie, religie, concepție, etc. După ce ne-am săturat să tot înghițim, putem reacționa prin două moduri. Fie ne luăm la cearta și ne țigănim, ne batem, ne omorâm, sau varianta a doua, ne distanțăm pur și simplu, refuzând chiar și să mai salutăm dușmanul.
O observație interesantă este faptul că de cele mai multe ori victimele bârfelor și ale pornirilor invidioase sunt acele persoane care se comportă diferit față de restul, care au o altă gândire, care trăiesc altfel, care nu fac ceea ce fac restul din jur. Atunci se nasc ideile invidioase în mințile curioșilor furioși și frustrați. Acesta este algoritmul prin care funcționează mecanismul invidiei. Putem compara întregul proces cu modul în care funcționează un motor electric. Sursa de energie, sau de alimentare, pentru motor este răutatea, sau pornirea răutăcioasă; combustibilul, sau uleiul de ungere, este invidia; iar rezultatul întregului proces este bârfa.
După cum spuneam, există două moduri prin care le putem face față invidioșilor. Ori îi invităm, ori îi evităm. Unde să-i invităm? La masă, la terasă, în dormitor, oriunde. Unde să-i evităm? Peste tot!
No comments:
Post a Comment