A fost odată o casă
Unde stătea o familie care acum e moartă
Pe rafturi erau cărți citite
Iar acum stau acolo prăfuite.
Printre geamuri sparte bântuie fantome
Pe pereți e mucegai și tot felul de arome
Asta e casa mea unde am crescut
Și stau aici de când m-am născut.
Vorbesc cu mine căci nu e nimeni în zonă
Prins între pereți goi ca într-un labirint
Tot ce a fost cândva aici reprezint
Sunt și eu ca familia mea, o fantomă.
Eu mă țin ocupat că așa e bine
Un suflet care multe a experimentat
Dezorientat și depersonalizat
Și sunt așa că așa mi-e bine.
Adorm în vise din care nu vreau să mă trezesc
Ziua e grăbită și așteaptă noaptea
Căci doar noaptea alungă realitatea
Iar casa asta e sicriul meu în care putrezesc.
No comments:
Post a Comment