În urmă cu doi ani dacă cineva îmi spunea că și mie în această viață mi se vor întâmpla lucruri bune, nu l-aș fi crezut pentru nimic în lume. În orice am crezut pe atunci, doar în miracole și în lucruri bune nu. Viața poate lua direcții total neașteptate. Aceste direcții de multe ori sunt rele, dar de multe ori pot fi și bune. Contează foarte mult și calitatea gândurilor noastre. Dar uneori se mai întâmplă ca impulsul declanșator pentru o schimbare pozitivă să vină din exterior, dintr-un eveniment, din partea unei persoane, sau din alte cauze.
Am trăit o viață foarte haotică, plină de stres și griji, o viață inundată de râurile problemelor ce nu mai păreau să se termine. Cea mai mare parte a vieții mele așa a trecut. Simțeam că îmbătrânesc prematur, că necazurile și problemele mă vor doborî și în final mă vor ucide fără milă. De multe ori tot ceea ce mi-am dorit era pur și simplu să mor și să se termine toată tortura psihică și suferința sufletească. Mă simțeam atât de izolat, atât de singur și atât de pedepsit de soartă pentru tot ceea ce trebuia să îndur. Dar miracolul avea să se întâmple exact atunci când am decis să vizitez un loc sacru. În acel loc mi-am dat toate bătăliile interne într-o zi de duminică în vara anului 2023. Și schimbarea de acolo a început, în acel loc maiestuos, în acea zi de vară. Acolo am renăscut, purificat de suferințele trecutului, cunoscând acei oameni care pe parcurs au devenit cei mai buni prieteni de-ai mei, ba chiar mai mult de atât - o familie chiar.
Era o vreme când eram supărat pe soartă, pe viață, pentru toate cele îndurate de-a lungul tinereții. Dar am ajuns să privesc problema altfel. Sunt recunoscător tuturor suferințelor îndurate, tuturor acelor zile negre și nopți albe de care am avut parte, fără ele nu eram azi omul care sunt. Spun mulțumesc tuturor acelor oameni cu care am avut de-a face pe parcursul vieții, toți cei care m-au rănit într-un fel sau altul, toți cei care au profitat de bunătatea și naivitatea mea și tuturor celor de la care am avut câte ceva de învățat. Am făcut pace cu trecutul, cu toate că uneori mă mai lovește precum un bumerang aruncat de foarte mulți ani.
Un om se poate schimba. Depinde totul de voința lui și de împrejurimi. Nu știi pe unde o să ajungi și cu ce fel de oameni vei interacționa. Nu știi ce-ți rezervă viața. Totul depinde de calitatea gândurilor tale. Atragi ceea ce gândești, pe scurt spus. Dacă îți dorești o schimbare, spre ceva mai bun, atunci acea schimbare va veni la momentul potrivit. Tot secretul e să ai răbdare. Nu încerca să calmezi furtuna, căci furtuna va trece și soarele va răsări - în schimb încearcă să te calmezi pe tine. Lumina din interior vine, iar strălucirea ei va atrage în jurul tău persoanele potrivite.
Alături de persoane minunate poți avea parte de zile frumoase, cum niciodată nu ți-ai putut imagina. Frumosul se ascunde în gesturi simple. Miracolul poate fi iubirea sinceră transmisă de un copil mic, sau o fetiță mică, prin faptul că-ți zâmbește și te îmbrățișează atunci când te vede. Ești o binecuvântare în viața cuiva atunci când prezența ta îi dă o stare de bine. Nu uita că vorbele tale pot vindeca sufletul rănit al celui cu care vorbești - acesta este adevăratul medicament, adevărata terapie. Petrecând timp cu persoane dragi, vorbind, sau pur și simplu ascultând doar - habar n-ai cât de mult poate vindeca sufletul.
Zile frumoase poți oferi și tu altora, iar la rândul lor și ei îți pot oferi ție. Nu e nevoie de cadouri scumpe și alte extravaganțe moderne. Simplitatea a fost mereu cheia care a deschis lacătul cu care a fost ascunsă fericirea. Atunci când suferi și plângi când alții nu te văd, dar cu toate acestea totuși alegi să ajuți pe alții - asta nu se cheamă ajutor, ci dragoste adevărată, sub cea mai pură și sinceră formă. Pentru astfel de fapte, soarta te răsplătește cu zile frumoase, alături de oameni frumoși - care pe urmă vor deveni amintiri frumoase. Dar după cum am mai spus, secretul e să ai răbdare. Nu trata oamenii rău, așa cum sunt ei de multe ori cu tine; ci tratează-i frumos, așa cum ești tu în adâncul tău cu adevărat. Tot ce pierzi va face loc pentru ceea ce ai nevoie. Astfel se învârte roata vieții - iar cei ce aduc soarele în viața altora, la rândul lor vor trăi și ei în lumină.
Eu niciodată nu am urmat o cale, ci mereu am încercat să arăt o cale. Nu vreau să mă laud și nici să ies în evidență. Mi-am trăit mereu viața în modestie, fără să aspir la marile vise lumești. Cu cât ai mai puține așteptări, cu atât vei avea mai puține dezamăgiri. Ca să ai parte de zile frumoase cu adevărat, nu lăsa urâțenia altora să distrugă frumusețea din tine. Cea mai mare greșeală pe care o comit cei mai mulți oameni e că încearcă să localizeze fericirea într-un cu totul alt timp, sau moment, decât cel prezent. Se gândesc cu nostalgie și tristețe la trecut, sau își imaginează tot felul de scenarii din viitor, scenarii în care vor fi sau nu fericiți. Dar de foarte puține ori omul reușește să conștientizeze momentul prezent și importanța ei. Ești aici și acum. Indiferent cine sau ce ești, indiferent cum arăți - ești perfect/ă, exact așa cum ești, altfel n-ar fi oameni care să te aprecieze și să te iubească. Indiferent că ești o persoană grasă sau slabă, bărbat sau femeie, indiferent de vârstă, religie, orientare sexuală, apartenență politică, constituție atletică sau nu - ești perfectă așa cum ești, prin felul tău. Ești o ființă conștientă, ești o ființă vie, aici și acum - și aceasta e tot ce contează!
Când avem parte de zile frumoase, ne mai aducem aminte și de cei plecați dintre noi. Ne amintim de persoanele dragi care din păcate nu mai sunt aici cu noi și cu care nu putem împărtăși bucuria zilelor frumoase. Dar atâta timp cât le păstrăm amintirea vie și ne uităm spre cer cu un zâmbet pe buze, ei nu sunt morți, căci nu i-am uitat. Astfel ei devin nemuritori. Când mi-am pierdut bunica - persoana pe care am iubit-o cel mai mult pe lumea aceasta - am crezut că și pentru mine se va sfârși viața. Eram sfâșiat de durere, rupt în bucăți. Umblam pe străzi precum un zombie. Nu aveam poftă de mâncare, nu aveam chef de nimic, nu eram motivat de nimic, nu mă mai regăseam în absolut nimic din ceea ce înainte îmi făcea plăcere. Credeam că în halul acesta o să-mi trăiesc restul vieții, până când din cauza tristeții voi muri cândva. Dar schimbarea s-a produs atunci când momentul a sosit, când am decis să fac vizita la Mănăstirea Maria Radna, când m-am simțit pregătit pentru aceasta, și nu în ultimul rând când mi-am dorit toate acestea. Iar dorința a declanșat și ajutorul indirect și invizibil din exterior, de care nu eram conștient în acel moment, doar mai târziu am reușit să pun cap la cap tot puzzle-ul. Dacă nu făceam vizita în acea duminică, poate că nu declanșam întregul proces de vindecare, sau poate că o amânam la nesfârșite, sau o anulam complet. Și astfel nu aș fi cunoscut nici acei oameni minunați care pe parcurs au devenit prietenii mei cei mai buni, și nici nu aș fi avut parte de zile frumoase și de neuitat, atât alături de ei cât și petrecute doar cu mine însumi. Rămâneam în depresie și în starea de descompunere sufletească până când m-aș fi îmbolnăvit și fizic. Lumea simțea milă față de mine, ceea ce niciodată nu mi-aș fi dorit. O vorbă spusă mereu de bunica mea m-a motivat profund în această călătorie a vindecării:"decât să le fie milă de tine, mai bine să te invidieze". Totul a început să prindă contur treptat și să aibe sens.
Am expus toată această poveste, dându-mă pe mine uneori ca personaj principal, cu scopul de a motiva și pe alții, nu din alte motive. După cum am mai spus, nu încerc să câștig nimic prin asta, nici să atrag ceva anume asupra mea. Mereu am avut înclinații spre filozofie și de când mă știu mă consider un liber cugetător și căutător spiritual. Într-o astfel de călătorie, suferința e inevitabilă. Te lovești de tot felul de bariere care mai de care și care doresc să-ți pună nervii la încercare. Ideea e să nu renunți, să mergi înainte, căci zilele frumoase nu s-au terminat. Din contra, vor avea loc exact atunci când nici nu te-ai aștepta!
<< Dedic acest articol pentru familia Bodroghi, alături de care am avut parte de atât de multe clipe frumoase și de neuitat, și alături de care am învățat să trăiesc din nou și să mă bucur de viață. Nu în ultimul rând, dedicația merge în mod special către Andreea, care a fost sursă de lumină pentru mine atunci când rătăceam în întuneric. >>
No comments:
Post a Comment