Una dintre problemele moderne, mai puţin acceptate sau neacceptate deloc de către practicanţii diverselor stiluri de arte marţiale, este legătura dintre arte marţiale şi spiritualitate.
În stilurile japoneze (Budo) predomină tot felul de idei aşa zis spirituale, pe care probabil că majoritatea practicanţilor din afara Japoniei probabil nici nu le înţeleg, motiv pentru care nici nu le aplică. În schimb în stilurile de kung fu chinezeşti mai puţin accent se pune pe aceste principii.
Partea tristă, după părerea mea, este faptul că la origini artele marţiale erau concenpute doar pentru autoapărare şi nu numai, iar în zilele noastre vedem cum vechile arte s-au transformat în nişte competiţii inutile în care se duce o luptă pentru o medalie sau pentru bani.
De vină pentru această decădere sunt într-o anumită măsură şi practicanţii care nu au înţeles adevărata valoare a artelor marţiale, şi totodată vina este şi a maeştriilor sau instructorilor care cel mai probabil nu au predat stilul respectiv aşa cum trebuia, punctând doar partea sportivă a respectivului stil de luptă, iar partea spirituală au lăsat-o la o parte.
Îmi aduc aminte şi acuma, când cu câţiva ani buni înainte din curiozitate am vizitat o locaţie unde se preda Karate. Discipolii, majoritatea copii sub 12 ani, exersau ceva kata-uri, iar aşa zisul instructor vorbea la telefon fără să privească cum execută copii diversele mişcări. Plus că antrenorul nici măcar nu avea o uniformă de karate sau măcar o haină potrivită pentru activitate sportivă, ci era pur şi simplu îmbrăcat în blugi. Când am văzut acest scenariu nu m-am mirat că se degradează artele marţiale şi sunt percepute doar ca simple sporturi asemănătoare cu boxul sau cu kick-boxul.
Totuşi să nu disperăm că sunt încă maeştrii care respectă tradiţia şi ştiu ce trebuie să predeie, şi totodată sunt şi elevi silitori care înţeleg ce sunt cu adevărat artele marţiale.
Sunt multe principii în arte marţiale, ele diferă de la un stil la altul, de la o şcoală la alta. Cea mai importantă dintre toate, principiul comun la toate stilurile, este principiul non-violenţei. Fără a înţelege acest principiu practicarea artelor marţiale e inutilă. Principiul non-violenţei, care apare şi în cultele religioase, se referă la faptul că artele marţiale nu trebuie folosite pentru a face rău, ci din contra, pentru autoapărare sau apărarea altora la nevoie.
Artele marţiale sunt un mod de viaţă. Practicarea unor poziţii specifice, sau a unor mişcări fortifică organismul iar exerciţiile clasice de dezvoltare a forţei cum ar fi loviturile date la sacul de box de exemplu călesc pumnii sau picioarele, ş.a.m.d.; dacă cea ce am enumerat până acuma dezvoltă organismul sau ajută la dezvoltarea ei oare ce poate ajuta mintea sau spiritul? Exerciţiile de QiGong, sau cele meditative sunt soluţia pentru minte şi spirit. Mulţi înţeleg din asta ceva mistic sau ocult, dar nu e aşa deloc. Omul are tendinţa să judece s-au să respingă cea ce nu înţelege, iar dacă vreţi să înţelegeţi cea ce am vorbit până acuma nu pot să vă spun altceva decât să vă apucaţi de treabă şi să experimentaţi pe propria piele şi o vă vedeţi rezultatele.
