Ca în oricare alt domeniu, pentru performaţă în Wing Chun e nevoie de multă muncă. Munca însemnând 3 lucruri inseparabile: durere, transpiraţie şi răbdare. Un mare înţelept chinez, Lao Tsu, spunea: "Omul puternic nu este cel care îi învinge pe alţii, ci cel care se învinge pe sine". Bineînţeles că această afirmaţie are multe interpretări, iar una dintre ele ar fi faptul că în loc să pierdem timpul cu lucruri mărunte şi inutile avem în noi ambiţia să ne antrenăm şi să inaintăm spre succes şi performanţă. Mulţi sunt plini de ambiţie la început, dar dupa 2-3 şedinţe de antrenament renunţă pentru că constată că nu sunt "apţi", febra musculară face ravagii, pumnii încep să doară după prea multe lovituri date la sacul de box, ş.a.m.d. Bineînţeles că dacă avem o astfel de gândire nu o să realizăm succesul sub nici o formă. Antrenamentul trebuie luat la modul cel mai serios, şi practicantul trebuie să înceapă de la foarte puţin la puţin, după care să treacă la mai mult. Pentru toate acestea e nevoie de răbdare şi de perseverenţă. Practicantul nu trebuie să se arunce din start în antrenamente complexe şi suprasolicitante; chiar şi un mini-antrenament de minin 30 de minute pe zi e bine pentru început.
După părerea mea practicantul prima dată ar trebui să îţi facă o condoţie fizică acceptabilă înainte să se apuce de antrenamentele mai hardcore. Asta înseamnă că pentru început trebuie să învăţăm anumite exerciţii de bază din gimnastica clasică (rostogoliri, stat în cap-mâini, etc.), însuşirea corectă a exerciţiilor de forţă în care se utilizează controlul greutăţii corpului (gen flotări, tracţiuni la bară).
Dacă stăpânim aceste chestiuni atunci după părerea mea se poate trece la antrenamente mai serioase.
Un antrenament mai complex de Wing Chun trebuie să înceapă ca orice altă activitate ce implică mişcare cu încălzirea generală. Nu neglijaţi niciodată încălzirea! Din lipsa încălzirii pot avea loc accidentări serioase, cum ar fi întinderile musculare. Încălzirea poate fi alcătuită din exerciţii uşoare de gimnastică statică, cum ar fi rotări de braţe, aplecări înainte, fandări, alergare uşoară, etc.
După încălzire ar trebui exersate unele exerciţii din cadrul gimnasticii, de exemplu exerciţii pentru dezvoltarea flexibilităţii picioarelor şi exersarea şpagatului. Deasemenea, se pot exersa şi sărituri acrobatice (roata laterală, flick-flack-uri), sau poziţii cum ar fi statul în cap sau în mâini.
După aceste exerciţii ar trebui exersate cele 3 forme cu mâinile goale: Siu Lim Tao, Chum Kiu şi Biu Tze. Dacă sunteţi avansaţi atunci se pot exersa şi formele cu arme (Lok Dim Boon Kwan şi Bart Cham Dao) şi forma manechinului de lemn (Muk Yan Chong).
După exersarea formelor puteţi exersa cu un partener diverse aplicaţii ale formelor studiate sau puteţi exersa Chi Sao.
Mai puteţi face antrenamente speciale de întărire a diverselor părţi ale corpului. Pentru asta puteţi aplica diverse lovituri de pumn la sacul de box, sau să vă lăsaţi loviţi de un partener cu pumnul în stomac de exemplu (lovituri date cu limită bineînţeles).
Se pot face diverse antrenamente clasice de forţă, cum ar fi ridicarea unei găleţi cu un baston lung, sau aplicarea unor lovituri ţinând în mâini cărămizi sau alte obiecte grele (gantere de exemplu); sau mai simplu puteţi exersa cu greutăţi, exerciţii inspirate din culturism, care pe lângă că măresc forţa dar contribuie şi la dezvoltarea masei musculare.
Se mai pot executa şi diverse exerciţii din gimnastică, de exemplu săritura la capră, sau flotări din stat în mâini.
La sfârşitul antrenamentului puteţi să faceţi uşoare exerciţii de respiraţie sau QiGong chiar, acestea având roluri de relaxare, întărire şi de înbunătăţire asupra practicantului.
Oricum ar arăta antrenamentul vostru, un lucru este important, defapt e un vechi motto chinezesc care sună cam aşa: Ca o tehnică să fie cât mai bună ea trebuie exersată de sute de ori, iar ca tehnica să fie naturală trebuie exersată de sute de mii de ori. Reflectaţi asupra acestor vorbe şi stabiliţi-vă un plan de antrenament pe măsură. Succes!
No comments:
Post a Comment