Niciodată nu mă gândeam la faptul că o să ajung cândva să scriu. De mic copil priveam scrisul ca pe ceva lipsit de rost. Mai ales scriitorii de romane și nuvele mi se păreau oamenii cei mai plictisitori. Așa vedeam treburile când eram copil. Dar iată că vremurile s-au schimbat. În zilele noastre am ajuns să fiu și eu unul dintre acei oameni plictisitori. Mulți din cercul meu de cunoscuți probabil că nu văd faptele mele cu ochi buni, în special cei însetați după carieră și succes. Nu știu dacă mă pot considera un scriitor pe bună dreptate, pentru că nu am scris nimic concret, o carte sau ceva de genul, doar niște articole într-un jurnal virtual (pe acest blog) cu ideile mele filozofice. Financiar vorbind nu-mi permit să public o carte în format fizic, deși mi-ar place, iar pe de altă parte când mă gândesc la toate umblăturile și treburile de rezolvat și la toată birocrația, mă iau durerile de cap. În acele momente îmi amintesc cât de limitat sunt din cauza anxietății. Așa că mă mulțumesc cu această platformă online, unde pot scrie ce vreau eu, gratuit bineînțeles.
Primul meu articol pe acest blog am scris în 2011. Ce vremuri erau... Eram vioi pe vremea respectivă, și oarecum optimist. Nicidecum nu vroiam să scriu chestii, fantezii și nu știu minuni. Scopul blogului de la bun început era promovarea artelor marțiale chinezești. În același timp vroiam cumva sub o formă să mă promovez și pe mine ca practicant de Kung-Fu, din cauza asta am hotărât să dau numele blogului Modern Shaolin Warrior. Și iată că asta am și făcut, mai exact până în 2015 am scris doar despre arte marțiale, metode de antrenament, tehnici, ș.a.m.d., după care brusc a apărut o eroare pe pagină și blogul nu a mai funcționat. A trecut timpul astfel până în 2018 când am văzut că eroarea a fost remediată și totul funcționa normal. Treburile reveniseră la normal așa că puteam continua cu scrisul de articole. Doar că ceva s-a schimbat în acești ani de pauză. Schimbări radicale au avut loc. Interesul meu față de arte marțiale a început oarecum să scadă, în același timp am început din ce în ce mai tare să mă aprofundez în filozofie și cugetări. Tot în acele vremuri de inactivitate în scris mi s-au accentuat și depresiile și stările de anxietate, datorită unor probleme personale. Am ajuns să mă interiorizez din ce în ce mai mult pe zi ce trecea, iar scrierea a început să devină principala metodă de dezlănțuire ca să mă exprim astfel.
După cum am spus, am început din nou să scriu din 2018, doar că temele abordate nu mai prea aveau legătură cu artele marțiale sau chiar deloc. Am început să scriu tot mai multe despre ideile mele filozofice. Mai nou scriu despre stările mele mentale, influențate în același timp tot de viziunile mele filozofice. Cu alte cuvinte, la origini acest blog era cartea virtuală al unui tânăr practicant de arte marțiale, iar pe parcurs a ajuns să fie un fel de jurnal al unui filozof melancolic și depresiv. Am uitat să precizez că în ultimul timp scriu și poezii, ceea ce nu credeam niciodată că voi face.
După toate schimbările de pe acest blog, temele abordate, schimbate sau date uitării, tot ce pot spune e faptul că am ajuns să mă regăsesc cumva în arta scrisului. Găsesc o oarecare formă de liniște, ca să spun așa, în momentul în care încep să-mi scriu gândurile, chiar dacă de cele mai multe ori aceste gânduri sunt întunecate. În viața personală mi destul de greu să comunic cu oamenii. Sunt o fire foarte închisă și retrasă. Am puțini prieteni, poate chiar din ce în ce mai puțini. Sincer să fiu nici nu simt nevoia de mulți oameni în jurul meu, ajung două sau trei persoane.
Scrisul pentru mine e ca o terapie. Prin faptul că scriu, atât în activitatea scrisului cât și prin articolele pe care le scriu, simt și conștientizez că sunt cu adevărat ceea ce sunt. Oarecum locul meu nu e în acest secol ciudat. Trebuia să trăiesc în urmă cu 150-200 de ani. Mereu am fost fascinat de anii 1700-1800. Mult mai mult mi-ar fi plăcut să pot trăi atunci decât în modernismul actual. Aceste vremuri pe care le trăim cu toții nu sunt pentru oamenii ca mine. Cei ca mine sunt melancolici, nostalgici, singuratici. Trăim în trecutul de mult apus și nicidecum nu suntem vizionarii unui viitor incert. Nu suntem capabili să construim relații care să ducă spre căsnicie, avem probleme și cu treburile intime. Nu suntem făcuți să fim parteneri sau părinți. Cei ca mine sunt făcuți să se gândească la toate acele lucruri pe care alții le refuză sau nu le văd rostul, după care cu toate cunoștințele acumulate rămâne să recunoaștem faptul că nu avem nici un fel de viitor sau carieră. După toate acestea încercăm să realizăm totuși ceva frumos, și anume, toată suferința acumulată de-a lungul anilor încercăm să o transpunem în artă. În cazul de față e vorba de scris. Eu scriu ca să mă eliberez de toată tensiunea acumulată și oarecum și de suferință, alții pictează, alții sculptează, alții compun muzică, ș.a.m.d. După cum am mai spus de mai multe ori, arta e singura salvare din groaza existenței.
Existența înseamnă suferință, doar pentru oamenii mediucrii e fericire și plăcere. Pentru un om cu spiritul evoluat sau cu un intelect mult prea peste medie, existența nu e altceva decât îndurarea unui ger cumplit, așteptarea unei primăveri de mult promise dar care se tot amână. Scrisul pentru mine e forma prin care comunic, atât cu mine însumi cât și cu lumea întreagă. Sunt conștient de faptul că foarte puțină lume îmi citește articolele, și în același timp sunt conștient și de faptul că foarte puțină lume e de acord cu ideile mele. Dacă toți te adoră și te iubesc atunci e o problemă. Mai bine criticat. Mereu m-am considerat realist, iar scrierile mele, care de cele mai multe ori sunt întunecate, nu fac altceva decât să descrie realitatea, așa cum eu o percep. Sunt conștient că nu voi deveni celebru datorită faptului că scriu filozofie pe un blog. Nu urmăresc faima și succesul. Ceea ce urmăresc e doar transmiterea ideilor mele. Sunt un filozof modern, un liber cugetător melancolic, care nu-și găsește locul și rostul în această lume și în aceste timpuri, dar care totuși își expune arta pentru public, chiar dacă aceasta pare morbidă.
No comments:
Post a Comment