Oare ce altceva aș putea descrie cu o mai mare precizie decât propriile mele trăiri și experiențe? De-a lungul anilor am fost un bun observator mereu. Am reușit să conștientizez și să-mi observ atât propriile mele sentimentele, iar într-o anumită măsură reușisem cumva să "ghicesc" și pe ale celor din jur. Încă de când eram copil aveam pasiunea de a "citi" expresiile celor din jurul meu, în special când eram într-un mijloc de transport în comun. Mi-am dat seama de mic cum fiecare om este ocupat cu propria sa viață, ceea ce în prezent se poate spune cu alte cuvinte că fiecare om își duce propria luptă. Nu mai e o noutate că oamenii sunt devorați de vii de probleme și griji. Cine nu are griji, gânduri sau dușmani, probabil că încă nu s-a născut.
Oamenii se ascund, iar ceea ce încearcă să ascundă de obicei cu cel mai mare efort nu e altceva decât ceea ce îi reprezintă, sau altfel spus ceea ce sunt cu adevărat. Acest lucru se poate observa cel mai ușor la un eveniment, în special la nunți, botezuri, majorate, sau la orice fel de adunare de acest gen. De exemplu la astfel de întruniri unii se simt bine, eliberând oarecum "spurcăciunea" din ei, consumând fără măsură, până se pierde noțiunea timpului. Mă refer aici în general la cei care încep să desfacă sticlele și să piardă numărătoarea. La polul opus sunt cei care nu se simt bine și mimează cumva faptul că sunt bine, încercând astfel să salveze aparențele. Pentru cine știe să joace bine teatru e floare la ureche, doar că în interior efortul depus pentru aceasta necesită un consum foarte mare de energie, devorând de multe ori persoana în cauză. În cazul meu, pot confirma faptul că la orice eveniment de acest gen la care am participat, fără să vreau, am reușit mereu să arăt "ciudatul" din mine. Participând la nunți de exemplu, prin felul meu de a fi respingător în comparație cu petrecăreții, mereu reușeam să ies cumva în anti-evidență. Îmi era (și încă îmi este) mult mai bine stând singur într-un conț, fără să fiu studiat de priviri suspecte, fără să trebuiască să interacționez prea mult cu nimeni, doar cât e necesar.
Și dacă tot am adus în discuție evenimentele de tip nunți sau botezuri, trebuie să afirm faptul că niciunde nu ne putem lovi de mai multă falsitate decât la astfel de evenimente. Cei care participă sunt costumați, machiați, extravaganți, cu aere de superstaruri pentru un timp scurt. Iar ceea ce se poate observa încă este faptul că toți așa-zișii participanți cumva au impresia că participă la un eveniment organizat de familia care vrea să întruchipeze perfecțiunea. Cândcolo și această familie e doar una oarecare. Nu vreau să spun că e ceva rău sau greșit că se fac nunți sau botezuri, ceea ce e ironic sau mediocru este felul în care sunt gestionate toate aceste evenimente.
Am vorbit atât de mult de superficialitate încât e imposibil să omit să vorbesc despre sărbătoarea catolică cunoscută sub numele de Ziua morților. Cum toată lumea bine știe, pe data calendaristică a sărbătorii ( 1 noiembrie) lumea iasă prin cimitire, își aranjează fiecare mormintele celor dragi, se aprind lumânări, se zic rugăciuni, ș.a.m.d. Pe vremuri așa se proceda, cu bun simț. Acum, în perioada modernă, lumea parcă face concurs, marketing. Oare cine își împodobește cu flori mai bine mormântul, eu sau vecina? Oare cine pune mai multe flori? Oare cine are flori mai frumoase? Și ceea ce este aiurea, e faptul că acei indivizi care tot anul ignoră mormintele străbunilor, pe data de 1 noiembrie reușesc să le împodobească precum un pom de crăciun. Dar ceea ce mulți au uitat e faptul că oricât de frumos ar arăta un mormânt, oricât de bine ar fi împosobită, acolo sub, la doi metri, nu e altceva decât goliciune și moarte.
Tot ceea ce omul ajunge cândva să înțeleagă îl va schimba, fie în bine, fie în rău. Cu cât poți îndura mai multe, cu atât vei avea și mai multe de îndurat. Cu cât înghiți mai mult, cu atât vei avea și mai mult de înghițit. Eu niciodată nu am avut mari idealuri. Am admirat cumva ideea de perfecțiune, dar niciodată nu am încercat să o ating, deoarece știam că nu va fi posibil. Viața poate lua întorsături ciudate, de pe o zi pe alta se pot schimba radical lucrurile. Depinde de noi cum facem față la presiuni și la schimbări, sau mai bine spus, depinde de felul în care ne-a modelat mediul, pe alții anturajul, iar pe ceilalți felul în care i-a dresat societatea.
Niciodată nu am crezut cu adevărat în Dumnezeu, sau în vreo religie. Mereu i-am considerat mediocri pe toți acei oameni care urmau orbește regulile impuse de religii, ascultau fără să judece vorbele rostite de preoți, pastori sau predicatori. Copil fiind am primit o educație cât de cât catolică, dar degeaba, în mine simțul rațiunii era mult mai mare decât atracția spre supersițiile spirituale ale religiilor. Mi-am trăit toată viața fără să urmez calendare, cărți sfinte sau dumnezei inventați de oameni primitivi de acum mii de ani. Crede și nu cerceta - rețeta sigură spre uciderea rațiunii și dresajul cel mai eficient pentru a deveni o oaie mediocră din turmă.
No comments:
Post a Comment