Putem observa cum întreaga viață e precum o furtună, ceea ce variază e doar intensitatea acesteia. În multele mele căutări, cercetări și observații, am constatat că apariția și intensitatea evenimentelor din timpul vieții se aseamănă foarte mult cu valurile. Valurile lovesc vapoarele uneori cu atâta forță încât reușesc să le răstoarnă fără niciun efort. La fel stă treaba și în cazul oamenilor. De cele mai multe ori suntem loviți de niște izbituri de drame încât ne trezim răsturnați complet. Valurile răstoarnă tot.
Există o vorbă din popor care spune că Dumnezeu când bate, nu cu bâta bate ci cu parul. Această afirmație din perspectivă filozofică poate fi comparată cu valurile. Ele apar de nicăieri, lovesc cu multă forță și brutalitate, după care dispar și reapar când nu se așteaptă nimeni. Să înoți contra curentului e greu, dacă nu chiar imposibil. Drumul cel mai scurt e drumul drept, iar valurile cumva "știu" foarte bine acest lucru. Ele reușesc să lovească individul exact acolo unde trebuie și exact atunci când nu trebuie. Valurile lovesc strategic.
Am fost lovit de atât de multe valuri de-a lungul vieții, încât stau și mă gândesc cum de nu m-am scufundat încă. Stau la suprafață, plutind doar, plutind în derivă, fără vreo direcție sau cu un scop bine prestabilit. Viața mea e ca o carte. Dacă vrei să o citești, trebuie doar să te uiți la mine. Dacă vrei să o și înțelegi, trebuie să-mi asculți cu atenție vorbele. Nu fac campanie pentru promovarea suferinței sau a dramelor vieții, la fel cum nu încerc să mă iau la întrecere cu valurile. Sunt precum o corabie ce plutește pe ape, purtat de vânturi, fără o destinație anume, lovită întruna de valuri. Sunt precum o insulă pustie, fără locuitori, fără nimic, fără speranță și fără bucurie, lovită întruna de valuri. Valurile distrug totul.
Era o vreme când credeam că dacă treci printr-o dramă, sau prin ceva eveniment foarte greu care te stoarce psihic, devii puternic, sau mai puternic decât erai. Total greșit! Nu devii mai puternic, ci devii un străin, rece ca gheața, cu sentimente moarte în tine, cu sufletul descompus și mintea căutând mereu ocupații inutile și fără rost, doar ca să poți supraviețui cumva ziua. Poftiți, acesta este omul! Se crede un tigru, după care devine o pisică plouată. Dacă nu puneam totul la suflet, azi era totul altfel. Dacă totul ar fi fost altfel pe vremuri, azi vorbeam alte limbi. Valurile nu cunosc mila.
Tragedia existenței nu e aceea că ești lovit de valuri, ci faptul că ești lovit mai mereu de valuri, fără să te scufunzi, rezistând în zadar, îndurând din ce în ce mai mult pe zi ce trece. Și ce e mai trist e că trebuie să te prefaci că totul merge bine, ca și cum valurile ar fi doar niște picături banale de ploaie. Trebuie să mimezi fericirea în văzul tuturor, fără ca ceilalți să știe ceva despre suferința ta. Iar partea și mai proastă e faptul că trebuie să ții totul în tine, tot ceea ce ai avea de spus, toate acele strigăte înghițite și transformate în tăcere, toate lacrimile care nu au curs și toate acele cuvinte înecate și nerostite. Nu ai cui să-i spui nimic, căci nimeni nu ar înțelege nimic din ceea ce ai spune. Ce poți să faci e doar să taci și să aștepți. Și să aștepți ce? Următorul val...
Am început să scriu din dorința de a mă elibera cumva de suferință și de a face față valurilor. Din cele enumerate nu s-a întâmplat niciuna până în prezent, iar din câte se pare nici în viitor nu se va întâmpla în grabă. Dar nu-i bai, căci am învățat să trăiesc astfel. Plinbâmdu-mă în furtună, lovit de valuri, iată astfel am reușit să-mi camuflez lacrimile. E singurul avantaj care-ți aduce toată această apă nenorocită vărsată de valuri. Și culmea că la capitolul evenimente plăcute sau pozitive nu există valuri. Valurile există doar în cazul problemelor. Dacă se nimerește cumva din greșeală o zi mai bună, după aceea zilele sunt precum infernul. Pentru o zi bună pedeapsa e de 5-10 zile grele. Valurile sunt calculate mereu.
Există un creator al valurilor sau vreo cauză care le produce? Dacă există Dumnezeu atunci înseamnă că El este un sadic, tiran și barbar. Doar o ființă cu porniri de psihopat poate regiza un teatru de groază. Măcelul e precum o orgie nebună, după care valurile spală tot sângele. Vrei o viață mai bună? Încearcă să fii prost! Vrei să scapi de suferințele vieții? Încearcă să fii ignorant și prost. Vrei să fii fericit? Dacă eram un pic mai prost, acum eram fericit. Atunci nu ar fi existat valuri și nici atâtea filozofii și dezbateri inutile pe tema valurilor.
No comments:
Post a Comment