Tot ce am în mine, atât calități (sau lucruri) bune cât și rele, se datorează suferințelor pe care le-am trăit de-a lungul vieții. Două observații importante am făcut în tot acest timp. Prima: după zile grele, sau zile negre, mereu vor urma nopți albe. Iar cea de-a doua: după câteva zile mai bune, e obligatoriu să urmeze ori zile negre, ori nopți albe. Nu știu cum sunt alții, dar mie personal întotdeauna aceste lucruri mi s-au întâmplat.
Intensitatea acestor zile și nopți se amplifică atât de mult încât e aproape imposibilă descrierea lor prin cuvinte. E ca și când am vorbi despre adâncimea foarte mare a unei gropi. Știm că e imensă și atât, iar dacă încercăm să intrăm în amănunte și detalii numai încurcăm lucrurile și mai mult. Într-o anumită măsură, această comparație seamănă cu modul de încercare de a descrie nopțile albe și zilele negre.
Ce este o zi neagră? O zi care începe prost, și se și termină prost. E o zi în care totul o ia razna în jur, când nimic nu iese. În astfel de zile stresul crește la un nivel insuportabil. E o adevărată agonizare. Eu mai numesc zilele negre și zile cu foc, deoarece ai impresia că totul arde în jur, și că de la atâta suferință parcă străbați iadul desculț. Cine a trecut prin așa ceva va înțelege ce vreau să spun.
Ce este o noapte albă? E noaptea în care toate gândurile grele și sentimentele prind viață și ajung să te bântuie în ultimul hal. În timpul unei nopți albe, tot ceea ce experimentezi nu e altceva decât o adevărată tortură, un chin de nedescris. Am avut nenumărate astfel de nopți, și încă voi avea...
Rar se întâmplă ca după o zi neagră să ai parte de o noapte liniștită. Sau cel puțin mie foarte rar mi se întâmplă. De obicei după zile grele urmează nopți grele. Din păcate lumea nu așa funcționează cum am vrea noi, ci după niște reguli foarte barbare și lipsite de sentimente. Afirmația lui Nietzsche "ce nu te omoară, te face mai puternic" aș putea să o reformulez astfel: "ce nu te omoară, te distruge phihic". Căci până la urmă, toate aceste trăiri, atât din timpul zilelor negre cât și din perioada nopților albe, nu fac altceva decât să afecteze psihic omul.
E un adevărat calvar când trebuie să suporți această tortură a existenței atât ziua cât și noaptea. De obicei, noaptea prin intermediul somnului omul mai evadează și pentru o perioadă de timp reușește să uite tot ceea ce îl apasă. Dar ce se întâmplă atunci când după o zi blestemată nu ai liniște nici măcar noaptea? Când nu ai dreptul să savurezi pentru câteva ore nici măcar unicul refugiu de tot ce e mai rău, când până și singura portiță de evadare temporară ți se închide în față? Atunci te poți considera un biet om uitat de Dumnezeu și bătut de soartă. Nu se pot descrie prin cuvinte cu exactitate aceste trăiri. Ele sunt înțelese doar de cine le trăiește din plin.
În astfel de zile depresia se dezvoltă precum mucegaiul, cuprinzând treptat tot mai mult teritoriu. Iar pe timpul nopții, stările de anxietate sunt cele care pândesc din întuneric precum niște demoni însetați după sânge. După evenimente neplăcute și foarte stresante, absolut nimic bun nu poate să apară. Din foc doar cenușă se poate naște. Nu există om care să își mai revină în totalitate la parametrii normalității după ce a fost încercat de soartă prin intermediul unor evenimente nemiloase și având parte de nenumărate zile negre și nopți albe. Tot ceea ce trăim și experimentăm ne schimbă.
Treaba e cât se poate de simplă: există ghinioniști care au parte de zile negre și nopți albe, și există norocoși care nu au parte de așa ceva. Pentru unii calvarul e doar o etapă din viață, în timp ce pentru alții durează toată viața lor.
No comments:
Post a Comment