Despre haosul din jur

"E înfiorător să ai chef s-o iei din loc, dar să nu ştii unde ai vrea să ajungi." - Sylvia Plath

Se spune că tot ce se întâmplă e cu un scop. De asemenea se mai spune că totul are o consecință, orice acțiune are o reacțiune, cauză și efect cum s-ar zice. Se spun multe, chiar foarte multe. Trăim în acele vremuri când avem aproape totul în fața noastră dar cu toate acestea suntem mai nefericiți decât oricând înainte de toate acestea. Ce e alarmant e faptul că pe plan psihic pe zi ce trece tot mai mult crește rata diagnosticului cu depresie și anxietate, iar pe plan fizic sunt din ce în ce mai mulți bolnavi de cancer. Trăim în acele vremuri când mai mulți oameni mor din cauza sinuciderilor decât pe vremea când mureau oamenii din cauza războaielor. O altă observație ciudată este faptul că mai mulți mor din cauza bolilor cauzate de obezitate și mâncare de calitate proastă decât pe vremea când domnea foametea. Mai are rost să enumăr?
Trăim în acele vremuri când avem acces la informație și cu toate acestea alegem în mod inconștient nepăsarea și ignoranța. Refuzăm să cercetăm, mai bine credem orbește tot ceea ce ne oferă alții pe tavă. În loc să acționăm noi, mai bine așteptăm salvarea din altă parte, de la străini, din ceruri, din galaxie, sau din altă parte.
Cel mai important ar fi să putem trăi cu adevărat momentul prezent. Totul în prezent se întâmplă, trecutul s-a dus de mult, iar viitorul încă nu a ajuns. Aici și acum, asta este totul. Putem privi fluxul mental ca pe un infinit șir de imagini, gânduri, senzații, etc. Unele dintre acestea sunt plăcute, altele mai puțin plăcute, unele crează bucurie, altele anxietate, ș.a.m.d. E un haos total ce se întâmplă la nivel mental, o adevărată nebunie. Acest haos are loc atât în exterior, în lumea în care trăim, cât și în interiorul nostru, în lumea noastră mentală. După cum spuneam, fluxul mental e un lung șir de gânduri, senzații și stări ce vin și pleacă, fără oprire. Dar ce este interesant este faptul că în acest șir de gânduri putem observa din când în când, chiar dacă pentru o mili-fracțiune de secundă, acel ceva minunat care oferă liniștea adevărată, acel moment în care putem înțelege cine și ce suntem, chiar dacă pentru jumătate de secundă sau mai puțin, după care uităm totul. E un adevărat miracol când experimentăm aceasta. Unii reușesc prin intermediul drogurilor, alții prin meditație, poate unii cu ajutorul rugăciunilor. Oricare ar fi metoda aleasă, ideea e că stările mentale pot fi influențate în mod conștient, iar conștiința poate urca la trepte superioare, sau din cauza nebuniei poate coborî la altele inferioare. E precum un cuțit cu două tăișuri. Ca exemplu de comparație aș putea spune că e ca și atunci când observați un imens banc de pești, înotând cu milioanele, iar la un moment dat observați în mulțime acel pește marcat cu un semn pe care l-ați ținut cândva în mână; îl vedeți pentru o secundă doar, poate chiar mai puțin, după care îi pierdeți urma. În acel timp scurt, dacă mă pot exprima așa, experimentați cele mai ciudate stări, dar în același timp și cele mai plăcute.
Viața ne învață multe, atât lucruri bune cât și rele. Mediul ne modelează într-una, la fel cum oamenii din jur ne influențează, atât pozitiv cât și negativ. Ceea ce rămâne de făcut sau de urmat e alegerea noastră, iar această alegere o facem atât în mod conștient cât și inconștient de cele mai multe ori. Important e să putem conștientiza din timp dacă calea pe care mergem e bună sau nu, să putem repara ce am stricat în trecut, stricăciune ce are efecte până în prezent ca un ecou. O veche zicală chinezească spune în felul următor: "calea este chiar sub picioarele tale".