A fost o perioadă din viața mea când nu înțelegeam tot ceea ce înțeleg acuma. Judecam oamenii după aparențe și mă grăbeam să arunc cu reproșuri și acuzații, fără să am habar de cele mai multe ori. Dar, odată cu trecerea anilor, pot spune că m-am mai dezvoltat și eu, și oarecum m-am mai și maturizat (cel puțin așa cred). Pe plan teoretic cel mai mult te ajută faptul că studiezi, te documentezi și citești. Cititul deschide multe porți și lărgește orizonturile. E bine ca mai multe subiecte să fie aprofundate și să nu te limitezi doar la o singură carte, sau la un singur subiect. Pe plan practic, interacțiunile umane și comunicarea cu alții sunt elementele care ajută cel mai mult. De asemenea implicarea în diverse activități contribuie la o bună dezvoltare. Ca să scriu acest articol, cel mai mult am fost inspirat de ceea ce se petrece în ultima perioadă. Trebuie să recunosc că ideea de a scrie acest articol a fost din cauza alegerilor parlamentare din România. Din păcate datorită acestor alegeri am avut prilejul să văd comportamentul oamenilor, societatea actuală și cam tot ce mă înconjoară. Au fost mulți oameni pe care îi admiram de la distanță, dar după aceea mi-am dat seama că sunt doar niște nulități care se pare că nu se vor dezvolta niciodată.
Sunt mulți oameni care la prima vedere par educați, dar după un timp îți dai seama cât de nedezvoltați sunt. Cei mai mulți oameni sunt conduși de ură, și partea cea mai tristă e că se lasă cumva consumați de această ură. Ura față de tot ceea ce nu pot înțelege, ura față de tot ceea ce nu pot accepta, ura față de societate, ura față de sistem, ura față de politicieni și nu în ultimul rând ura față de semeni. Cândva eram și eu un astfel de om și mi-am pierdut mulți ani din viață făcând parte din această categorie. Dar după cum spuneam, am început să pun accent pe dezvoltarea mea personală și pe autodisciplină, fiind inspirat de alții pe care îi vedeam că evoluează, plus că am simțit și eu nevoia să-mi înving o parte din frici, să trec peste niște bariere și limitări și să trec la un alt nivel. Cei mai mulți oameni îi învinovățesc pe alții pentru eșecurile și nerealizările lor. Dau vina pe vecinul, pe părinți, pe împrejurimi, pe sistem, pe conducători, pe oricine înafară de ei înșiși. Cel mai mare dușman de-al tău întotdeauna e personajul din oglindă și nu altcineva din exterior. Așa că dacă trebuie să învingi pe cineva, atunci știi cine e acel cineva. Depășindu-ți propriile limitări ajungi să renaști ca alt om, total schimbat, cu noi orizonturi și cu alte percepții. Și toate acestea într-un mod pozitiv.
Cei mai mulți oameni sunt nemulțumiți și nu le convine nimic. Indiferent cine ar ieși președinte, indiferent ce s-ar face sau ce nu s-ar face, ei tot frustrați și nemulțumiți vor fi. Când ajungi în punctul în care ajungi să fii mulțumit cu tot ceea ce ai și tot ce ai realizat, poți spune că ai pășit pe drumul călătoriei tale. Niciodată n-am dus lipsă de nimic pe plan material, chiar dacă în trecut aveam și eu de multe ori momente de furie și nemulțumiri din cauza unor frustrări. Oricât de sărac eram dar o pâine mereu mi-am permis să-mi cumpăr. Atâta timp cât voința și motivația nu dispar, nici eforturile pentru o viață bună și un trai decent n-au cum să dispară.
Cei mai mulți oameni nu sunt mulțumiți nici măcar de propria persoană. Nu se pot accepta pe ei înșiși, se judecă singuri, găsind tot felul de motive doar să se rănească singuri. Cei mai mulți oameni au vise nerealiste și vor să ajungă ceva ce nu pot fi. Sunt mulți care nu se pot suporta din cauza felului în care arată. Nu le convine că sunt grași, sau slabi, dar în același timp nici nu vor să facă ceva ca să schimbe situația. Mi-am pierdut mulți ani din viață neputând să mă accept din cauza faptului că eram slab. De mic copil aveam o constituție fizică firavă și eram slab de când mă știu. Am petrecut mulți ani trăgând de fiare, dar fără rezultatele dorite, din cauză că nu aveam atitudinea potrivită. Dar după ce am regândit totul, atât dieta cât și felul în care să mă antrenez, dar nu în ultimul rând și mentalitatea, situația a început să se schimbe și rezultatele nu au întârziat să apară. Morala poveștii e că atâta timp cât tu nu te poți accepta pe tine așa cum ești, nici pe cei din jurul tău nu ai cum să-i accepți. Te vei judeca mereu, atât pe tine cât și pe ceilalți.
Pe mine nu mă interesează cine pe cine iubește și nici nu mă deranjează aceste chestiuni. Atâta timp cât e vorba de un om cu bun simț chiar nu îmi pasă de naționalitate, etnie, rasă, religie sau orientare sexuală. Toate aceste lucruri sunt niște bariere mentale, limitări, care nu fac altceva decât hâră, ură și conflicte. Datorită acestor idei preconcepute, în spatele cărora stă ura și lipsa de cunoaștere, ajungem să uităm că de fapt cu toții suntem oameni.
Nu pot să spun că trăiesc viața perfectă și dacă familia mea ar fi întreagă poate că ar fi dezamăgită de mine din multe puncte de vedere, sau poate că nu! Toți foștii mei colegi de școală și facultate s-au realizat, ca să spun așa. Au mașini, jobb-uri bine plătite, familii, copii, etc. Eu nu am nimic din toate acestea. Uneori îmi pare rău, dar de cele mai multe ori nu. Nimic nu regret din ce am făcut, regret doar ceea ce n-am făcut, în special lucrurile pe care le puteam face! Dar, fapta e consumată și nu e timp pentru regrete din trecut. Viața merge înainte, iar eu tot ce pot face e să mă concentrez pe prezent, trăind clipa, savurând libertatea și să mă dezvolt în continuare. Nu am de gând să întemeiez familie și nici să fiu sclav în ceva corporație multinațională lucrând pe mai multe schimburi pe bani puțini. Am ajuns în punctul în care să mă pot accepta așa cum sunt, și după foarte mulți ani, să fiu mulțumit de mine într-un final. Am libertatea să fac ce vreau, când vreau, să realizez creații artistice, și mie mai mult de atât nu-mi trebuie. Cine nu înțelege aceste lucruri și nu mă poate accepta așa cum sunt, nu are decât să părăsească cărarea pe care merg eu. Ce nu merge nu trebuie forțat, iar eu pot înțelege acest lucru.
No comments:
Post a Comment