A venit toamne și mi-a adus aminte iar de tine
Inima cu bătăile sale din suflet iarăși predică îmi ține
Rătăcesc pe drumuri cu fum de frunze arse
Iar umbra ta în brațele mele iarăși face farse
În casă focul arde, dar în suflet e tot rece
Gânduri în cap vin cu miliardele, iar frigul tot nu trece
Doar chipul tău iubito mai lasă-mă să-l privesc
Port poza ta cu mine, dar tot nu vreau s-o strivesc
Te mâzgălesc din amintiri și las creionul să-și facă treaba
Dar frunzele au căzut, a început și ploaia și totul e degeaba.
A venit toamna și era să-ți uit trupul
Dar apoi a reapărut iarăși în cap gândul
Cu amintiri dintr-o vară minunată cu soare și căldură
Sufletul meu cu răni cicatrizate încă tot îndură
Și foaia mă cheamă insistent să te descriu
Cuvinte reînviate prind viață parcă eliberate din sicriu
Stoluri de păsări călătoare pleacă în văzduh în grabă
Oare ce se întâmplă cu mine? - lumea se tot întreabă
Te mâzgălesc din amintiri, las mintea să-și amintească
Căci am încercat, dar nu pot să uit cât ești de frumoasă.
A venit toamna acoperă-mi inima cu o pătură sau cu ceva
Frigul memoriilor de astă vară vrea să-mi șoptească altceva
Sub clar de Lună umbrele noastre încet se adună
Iar amintiri purtare în depărtări încep să apună
Dar vara a trecut, toamna a venit și te-a luat de lângă mine
Neliniștit în această liniște amară, mă întreb ce mai e cu tine
Stau treaz până târziu de parcă sunt blestemat
Chinuit de nevroza de toamnă, nu am de cine să fiu îndrumat
Te mai mâzgălesc o dată din amintiri, poate pentru ultima dată
Și chiar dacă-mi fac singur rău, tot nu pot uita cât ești de frumoasă.
No comments:
Post a Comment