Sfoara este un exerciţiu deosebit de important pentru practicanţii artelor marţiale şi pentru cei care practică gimnastica. Rolul principal al exerciţiului este îmbunătăţirea flexibilităţii picioarelor, dezvoltarea echilibrului, stabilităţii, coordonării şi mobilităţii.
Pentru a putea face cu cât mai mare uşurinţă această poziţie e nevoie de foarte multă practică.
În rândurile de mai jos am să dau 5 sfaturi utile pentru practicarea acestui exerciţiu.
1. Încălzirea
Niciodată nu trebuie neglijată încălzirea. Este cel mai important lucru la orice antrenament. Pentru încâlzirea picioarelor cel mai indicat este să facem fandări, pentru început fandări obişnuite după care ne putem ridica piciorul pe ceva mai înalt şi putem face fandări mai "grele".
2. Întinderea suplimentară
La această parte a antrenamentului cel mai important este ridicarea piciorului pe un obiect înalt şi menţinerea poziţiei. Înălţimea obiectului creşte cu timpul. O altă variantă este aplecarea capului spre genunchi, atât din poziţia cu picioarele pe un obiect înalt cât şi din poziţia şezând. Poziţiile pot varia, la fel ca şi nivelul la care ridicăm piciorul şi nivelul până unde aplecăm capul, totul variază cu înaintarea în practică.
3. Întinderea treptată
Această etapă este atunci când începem să exersăm concret sfoara, şi anume pe zi ce trece tot mai mult să ne întindem cu picioarele îndepărtate. Se îndepărtează picioarele şi se menţine poziţia, şi în fiecare zi se întind picioarele tot mai mult.
4. Sfoara
La această etapă se realizează deja sfoara propiu zisă, până jos la podea.
5. Continuarea exersării
La această etapă, când deja stăpânim sfoara, totul e să continuăm să o practicăm şi să exersăm aproape zilnic pentru a nu ieşi din formă. O indicaţie ar fi utilizarea varietăţilor, şi anume să putem face sfoara în mai multe moduri, cu tălpile picioarelor în diverse poziţii.
Thursday, February 27, 2014
Tuesday, January 7, 2014
Stresul, o boală modernă
Stresul este o reacție psihologică și fizică normală la stilul de viațǎ modern, tot mai dezvoltat. Cȃnd creierul percepe o amenințare, semnalele se transmit corpului pentru ca acesta sǎ elibereze o explozie de hormoni, cu scopul de a alimenta capacitatea organismului de a rǎspunde la stres. Fără un management corect al stresului, de multe ori corpul rǎmȃne în alertă ceea ce, ȋn timp, afecteazǎ organismul ȋn numeroase moduri. Nu trebuie sǎ așteptați până când stresul are un impact negativ asupra sănătății dumneavoastră, asupra relațiilor sau asupra calitǎții vieții.
Corpul uman rǎspunde la stres prin activarea sistemului nervos și a hormonilor specifici. Hipotalamusul trimite semnale glandelor suprarenale pentru a produce adrenalinǎ și cortizol, iar aceștia sunt eliberați ȋn sȃnge. Acești hormoni accelereazǎ ritmul cardiac, respirația, tensiunea arterială și metabolismul. Vasele de sȃnge permit trimiterea unui flux de sȃnge mai mare cǎtre grupele musculare mari. De asemenea, ficatul elibereazǎ o parte din glucoza stocatǎ pentru a crește energia corpului iar transpirația este produsǎ pentru răcirea organismului. Toate aceste schimbări fizice pregăteasc persoana pentru ca aceasta sǎ acționeze rapid ȋn cazul unei situații ce necesitǎ o acțiune imediatǎ.
Rǎspunsul la stres este critic în situații de urgență, ȋnsǎ acesta poate fi, de asemenea, activat și într-o formă mai ușoară. Stresul ce afecteazǎ psihicul pe termen lung este mai greu de gestionat și produce mai multe probleme individului. Astfel, sistemul nervos este ȋntr-o continuǎ presiune iar organismul pompeazǎ hormoni de stres pe o perioadă îndelungată. Acest lucru poate uza rezervele organismului, amplificǎ senzația de epuizare, slăbesc sistemul imunitar al organismului și agraveazǎ și alte probleme de sǎnǎtate existente.
Simptomele stresului prelungit
Stresul poate afecta corpul, gȃndurile dar și comportamentul unui individ. Stresul prelungit poate contribui la probleme de sanatate, cum ar fi hipertensiunea arterială, boli de inimă, obezitatea sau diabetul. De asemenea, dacă aveți dureri în piept, mai ales în cazul în care acestea apar ȋn timpul activitǎții fizice sau este însoțită de dispnee, transpirații, amețeli, greață, sau dureri radiante în umăr și braț, trebuie sǎ primiți ajutor de urgențǎ deoarece acestea pot fi semnalele unui atac de cord.
Alte simptome:
• Probleme de memorie
• Anxietate
• Iritabilitate
• Depresie
• Diaree sau constipație
• Greață, amețeli
• Dureri în piept, bătăi rapide ale inimii
• Rǎceli frecvente
• Abuzul de alcool
• Insomnie
• Izolare
Managementul stresului
Stresul nu poate fi eliminat din viața unui individ ȋnsa acesta poate controla cât de mult este afectat de stres. Tehnicile de relaxare cum ar fi yoga, meditația și respirația profundă activǎ sunt o modalitate de relaxare a organismului. Practicate cu regularitate, aceste activități conduc la o reducere a nivelului de stres și aduc, de asemenea, capacitatea de a rămâne calm ȋn suituații mai stresante.
• Ȋncercați sǎ vǎ odihniți ȋn perioadele de stres
• Exercițiile regulate ajutǎ oamenii sǎ gestioneze stresul
• Doză sănătoasă de optimism poate ajuta ca perioada sǎ parǎ mai puțin stresantǎ
• Rezolvați mai ȋntȃi problemele mici, pentru cǎ acestea dau un sentiment de control iar pe măsură ce cǎpǎtați mai multǎ ȋncredere puteți dezvolta anumite abilitǎți ȋn ceea ce privește gestionarea stresului.
Corpul uman rǎspunde la stres prin activarea sistemului nervos și a hormonilor specifici. Hipotalamusul trimite semnale glandelor suprarenale pentru a produce adrenalinǎ și cortizol, iar aceștia sunt eliberați ȋn sȃnge. Acești hormoni accelereazǎ ritmul cardiac, respirația, tensiunea arterială și metabolismul. Vasele de sȃnge permit trimiterea unui flux de sȃnge mai mare cǎtre grupele musculare mari. De asemenea, ficatul elibereazǎ o parte din glucoza stocatǎ pentru a crește energia corpului iar transpirația este produsǎ pentru răcirea organismului. Toate aceste schimbări fizice pregăteasc persoana pentru ca aceasta sǎ acționeze rapid ȋn cazul unei situații ce necesitǎ o acțiune imediatǎ.
Rǎspunsul la stres este critic în situații de urgență, ȋnsǎ acesta poate fi, de asemenea, activat și într-o formă mai ușoară. Stresul ce afecteazǎ psihicul pe termen lung este mai greu de gestionat și produce mai multe probleme individului. Astfel, sistemul nervos este ȋntr-o continuǎ presiune iar organismul pompeazǎ hormoni de stres pe o perioadă îndelungată. Acest lucru poate uza rezervele organismului, amplificǎ senzația de epuizare, slăbesc sistemul imunitar al organismului și agraveazǎ și alte probleme de sǎnǎtate existente.
Simptomele stresului prelungit
Stresul poate afecta corpul, gȃndurile dar și comportamentul unui individ. Stresul prelungit poate contribui la probleme de sanatate, cum ar fi hipertensiunea arterială, boli de inimă, obezitatea sau diabetul. De asemenea, dacă aveți dureri în piept, mai ales în cazul în care acestea apar ȋn timpul activitǎții fizice sau este însoțită de dispnee, transpirații, amețeli, greață, sau dureri radiante în umăr și braț, trebuie sǎ primiți ajutor de urgențǎ deoarece acestea pot fi semnalele unui atac de cord.
Alte simptome:
• Probleme de memorie
• Anxietate
• Iritabilitate
• Depresie
• Diaree sau constipație
• Greață, amețeli
• Dureri în piept, bătăi rapide ale inimii
• Rǎceli frecvente
• Abuzul de alcool
• Insomnie
• Izolare
Managementul stresului
Stresul nu poate fi eliminat din viața unui individ ȋnsa acesta poate controla cât de mult este afectat de stres. Tehnicile de relaxare cum ar fi yoga, meditația și respirația profundă activǎ sunt o modalitate de relaxare a organismului. Practicate cu regularitate, aceste activități conduc la o reducere a nivelului de stres și aduc, de asemenea, capacitatea de a rămâne calm ȋn suituații mai stresante.
• Ȋncercați sǎ vǎ odihniți ȋn perioadele de stres
• Exercițiile regulate ajutǎ oamenii sǎ gestioneze stresul
• Doză sănătoasă de optimism poate ajuta ca perioada sǎ parǎ mai puțin stresantǎ
• Rezolvați mai ȋntȃi problemele mici, pentru cǎ acestea dau un sentiment de control iar pe măsură ce cǎpǎtați mai multǎ ȋncredere puteți dezvolta anumite abilitǎți ȋn ceea ce privește gestionarea stresului.
Sunday, January 5, 2014
Cele 4 adevăruri nobile
Cele patru adevăruri nobile (în sanscrită catvāri āryasatyāni) sunt învățăturile centrale ale budismului. Sunt calificate drept nobile (ariya) pentru că exprimă ansamblul adevărurilor universale și duc la eliberarea individului.
1. Primul adevăr nobil: Dukkha
Potrivit primului adevăr nobil, existența condiționată, așa cum este cunoscută de oameni, este suferință: nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință, a fi unit cu ceea ce nu iți place este suferință, a fi separat de ceea ce iți place este suferință. Termenul suferință este de asemenea folosit pentru a exprima insatisfacția, pentru că merge dincolo de durerea fizică.
Dukkha este primul adevăr nobil învățat de Buddha. Cuvantul din limba pali (Dukkha) desemnează suferința sau durerea în sensul său curent. Relevă totuși semnificații mai filozofice și mai extinse în învățăturile lui Buddha: cea de imperfecțiune, de impermanență, de conflict, de vid și de insubstanționalitate. Termenul de dukkha este deci folosit în mod curent, în absența unei traduceri adecvate.
Suferința relevă trei aspecte: suferința fizică și mentală, suferința cauzată de schimbare și suferința cauzată de condiționări. Suferința atinge toate nivelurile existenței, de la cele mai joase la cele mai înalte, cuprinzând chiar ceea ce în mod normal considerăm ca fiind agreabil: "ceea ce omul normal numește fericire, cel luminat numește dukkha" (Samzutta Nikâya).
2. Al doilea adevăr nobil (Samudaya): originea suferinţei
Cel de-al doilea adevăr nobil este originea suferinței (Dukkhasamudaya-ariyasacca). Acest adevăr este definit astfel:
"Este această "sete" (tanhā) cea care determină re-existența și re-devenirea (ponobhavikā), care este aviditatea pasională (nandirāgasahagatā) și care găsește fără încetare o nouă posesiune (tatratatrābhinandini), fiind vorba de setea plăcerilor fără sens (kāma-tanhā), setea existenței și a devenirii (bhava-tanhā) și setea non-existenței (vibhava-tanhā)."
Apariția (samudaya) setei (tanhā) depinde de senzație (vedanā), care depinde ea însăși de contact (phassa). Astfel, setea nu este cauza primară a suferinței, ci ea constituie cauza cea mai palpabilă și cea mai apropopiată. Setea desemneaza atașamentul de lucruri si de idei (dhamma-tanhā) care produce re-existența și re-devenirea (ponobhavikā).
3. Al treilei adevăr nobil: Nirodha
Al treilea adevăr este cel al opririi suferinței (în sanscrită nirodha). El anunță că există o încetare a setei. Acest sfârșit al durerii este denumit "eliberare finală" sau nirvana (nirvāna).
4. Al patrulea adevăr nobil: Magga
Al patrulea adevăr este cel al drumului ce duce către încetarea suferinței (magga). Acest drum este Calea Nobila cu 8 brațe: opinii corecte, intenții corecte, vorbire corectă, mijloace de existență corecte, efort corect, acțiune corectă, atenție corectă și concentrare a minții corectă. Acest drum duce la atingerea nirvanei.
Cele patru adevăruri nobile sunt adesea comparate cu activitățile unui medic (bhiṣagvara sau bhaiṣajya-guru): Persoana conștientă, luminată (buddha) are ca sarcină să vindece umanitatea cu propriile măini. Va pune mai întâi un diagnostic, va căuta cauza bolii, va vedea dacă tratarea este posibilă și preascie un remediu.
Cele 16 caracteristici ale Celor 4 Adevăruri Nobile
Fiecare din cele patru adevăruri are câte patru caracteristici.
Primul adevăr nobil:
Impermanența
Suferința propriu zisă
Vacuitatea
Absența de sine (impersonalitate).
Al doilea adevăr nobil:
Cauza
Originea
Producerea
Condiția
Al treilea adevăr nobil:
Oprirea
Pacea
Excelența
Renunțarea
Al patrulea adevăr nobil:
Calea
Cunoașterea
Facerea
Reuşita
1. Primul adevăr nobil: Dukkha
Potrivit primului adevăr nobil, existența condiționată, așa cum este cunoscută de oameni, este suferință: nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință, a fi unit cu ceea ce nu iți place este suferință, a fi separat de ceea ce iți place este suferință. Termenul suferință este de asemenea folosit pentru a exprima insatisfacția, pentru că merge dincolo de durerea fizică.
Dukkha este primul adevăr nobil învățat de Buddha. Cuvantul din limba pali (Dukkha) desemnează suferința sau durerea în sensul său curent. Relevă totuși semnificații mai filozofice și mai extinse în învățăturile lui Buddha: cea de imperfecțiune, de impermanență, de conflict, de vid și de insubstanționalitate. Termenul de dukkha este deci folosit în mod curent, în absența unei traduceri adecvate.
Suferința relevă trei aspecte: suferința fizică și mentală, suferința cauzată de schimbare și suferința cauzată de condiționări. Suferința atinge toate nivelurile existenței, de la cele mai joase la cele mai înalte, cuprinzând chiar ceea ce în mod normal considerăm ca fiind agreabil: "ceea ce omul normal numește fericire, cel luminat numește dukkha" (Samzutta Nikâya).
2. Al doilea adevăr nobil (Samudaya): originea suferinţei
Cel de-al doilea adevăr nobil este originea suferinței (Dukkhasamudaya-ariyasacca). Acest adevăr este definit astfel:
"Este această "sete" (tanhā) cea care determină re-existența și re-devenirea (ponobhavikā), care este aviditatea pasională (nandirāgasahagatā) și care găsește fără încetare o nouă posesiune (tatratatrābhinandini), fiind vorba de setea plăcerilor fără sens (kāma-tanhā), setea existenței și a devenirii (bhava-tanhā) și setea non-existenței (vibhava-tanhā)."
Apariția (samudaya) setei (tanhā) depinde de senzație (vedanā), care depinde ea însăși de contact (phassa). Astfel, setea nu este cauza primară a suferinței, ci ea constituie cauza cea mai palpabilă și cea mai apropopiată. Setea desemneaza atașamentul de lucruri si de idei (dhamma-tanhā) care produce re-existența și re-devenirea (ponobhavikā).
3. Al treilei adevăr nobil: Nirodha
Al treilea adevăr este cel al opririi suferinței (în sanscrită nirodha). El anunță că există o încetare a setei. Acest sfârșit al durerii este denumit "eliberare finală" sau nirvana (nirvāna).
4. Al patrulea adevăr nobil: Magga
Al patrulea adevăr este cel al drumului ce duce către încetarea suferinței (magga). Acest drum este Calea Nobila cu 8 brațe: opinii corecte, intenții corecte, vorbire corectă, mijloace de existență corecte, efort corect, acțiune corectă, atenție corectă și concentrare a minții corectă. Acest drum duce la atingerea nirvanei.
Cele patru adevăruri nobile sunt adesea comparate cu activitățile unui medic (bhiṣagvara sau bhaiṣajya-guru): Persoana conștientă, luminată (buddha) are ca sarcină să vindece umanitatea cu propriile măini. Va pune mai întâi un diagnostic, va căuta cauza bolii, va vedea dacă tratarea este posibilă și preascie un remediu.
Cele 16 caracteristici ale Celor 4 Adevăruri Nobile
Fiecare din cele patru adevăruri are câte patru caracteristici.
Primul adevăr nobil:
Impermanența
Suferința propriu zisă
Vacuitatea
Absența de sine (impersonalitate).
Al doilea adevăr nobil:
Cauza
Originea
Producerea
Condiția
Al treilea adevăr nobil:
Oprirea
Pacea
Excelența
Renunțarea
Al patrulea adevăr nobil:
Calea
Cunoașterea
Facerea
Reuşita
Sunday, December 29, 2013
Nirvana
"Constituţia doar dă oamenilor dreptul la fericire. Trebuie însă să o gaseşti singur." - Benjamin Franklin
Nirvana sau nibhana în sanscrită este stadiul suprem al fericirii conform budhismului, punctul în care s-a atins Iluminarea. Site-ul wikipedia dă următoarele definiţii pentru Nirvana:
"Nirvana este starea supremă în budism și jainism, stare care încheie șirul reîncarnărilor. Nirvana este eternitatea, inexistența, adică antipodul lumii imediate a lucrurilor schimbătoare. Nirvana este în afara oricărei posibilități de reprezentare mentală.
Nirvana este o stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieții, de suferințe și prin contopirea sufletului individual cu esența divină, cu ajutorul contemplației și al ascezei.
Dată fiind natura limitată a creierului uman care fiind doar un instrument al naturii nu poate exprima în concepte ceea ce este mai presus de a fi exprimat în cuvinte (proprie naturii) nirvana poate fi definită doar prin negaţii, adică nirvana nu este asta, nu este aia...... Este o stare care poate fi doar trăită."
Budhiştii şi mulţi alţii consideră că suferinţa în această lume este din cauza plăcerilor lumeşti, a lăcomiei şi ignoranţei. Pentru a distruge această suferinţă omul trebuie să renunţe la dorinţele egoiste şi prin contemplare şi meditaţie să aspire spre Nirvana.
Nirvana mai poate avea următoarele semnificaţii:
- poate fi vorba despre stingerea focului lăcomiei, urii şi iluziei, sau a altor elemente ale depravării şi josniciei;
- poate implica sfârşitul ciclurilor reîncarnărilor, suprimând astfel orice suferinţă;
- poate fi interpretată ca intrarea pe tărâmul statorniciei, al liniştii, al adevărului şi purităţii;
- poate însemna reţinerea de a întreţine focul poftelor trupeşti, căruia nu trebuie să-i mai pui vreascuri şi se va stinge;
- mai poate însemna şi atingerea stării de bucurie supremă, a Iluminării, care depăşeşte puterea de pătrundere a intelectului.
Nirvana sau nibhana în sanscrită este stadiul suprem al fericirii conform budhismului, punctul în care s-a atins Iluminarea. Site-ul wikipedia dă următoarele definiţii pentru Nirvana:
"Nirvana este starea supremă în budism și jainism, stare care încheie șirul reîncarnărilor. Nirvana este eternitatea, inexistența, adică antipodul lumii imediate a lucrurilor schimbătoare. Nirvana este în afara oricărei posibilități de reprezentare mentală.
Nirvana este o stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieții, de suferințe și prin contopirea sufletului individual cu esența divină, cu ajutorul contemplației și al ascezei.
Dată fiind natura limitată a creierului uman care fiind doar un instrument al naturii nu poate exprima în concepte ceea ce este mai presus de a fi exprimat în cuvinte (proprie naturii) nirvana poate fi definită doar prin negaţii, adică nirvana nu este asta, nu este aia...... Este o stare care poate fi doar trăită."
Budhiştii şi mulţi alţii consideră că suferinţa în această lume este din cauza plăcerilor lumeşti, a lăcomiei şi ignoranţei. Pentru a distruge această suferinţă omul trebuie să renunţe la dorinţele egoiste şi prin contemplare şi meditaţie să aspire spre Nirvana.
Nirvana mai poate avea următoarele semnificaţii:
- poate fi vorba despre stingerea focului lăcomiei, urii şi iluziei, sau a altor elemente ale depravării şi josniciei;
- poate implica sfârşitul ciclurilor reîncarnărilor, suprimând astfel orice suferinţă;
- poate fi interpretată ca intrarea pe tărâmul statorniciei, al liniştii, al adevărului şi purităţii;
- poate însemna reţinerea de a întreţine focul poftelor trupeşti, căruia nu trebuie să-i mai pui vreascuri şi se va stinge;
- mai poate însemna şi atingerea stării de bucurie supremă, a Iluminării, care depăşeşte puterea de pătrundere a intelectului.
Wednesday, December 25, 2013
Calea celor 8 etape
"Natura nu este niciodată înşelătoare, întotdeauna ne amăgim singuri." - Jean Jacques Rousseau
Odată cu înaintarea în vârstă trebuie să devenim atât mai deştepţi cât şi mai înţelepţi, cel puţin aşa ar trebui să se întâmple. Din păcate marea majoritate dintre noi nu realizăm asta, şi ca drept dovadă ne pierdem printre lucruri nesemnificative, printre iluzii. Aproape tot ceea ce ne înconjoară nu este altceva decât o mare iluzie, suferinţă şi chin. Ceea ce urmează să prezint în continuare este o parte a doctrinei de bază din budhism plus câteva idei personale.
Ne naştem, creştem, ne dezvoltăm, ne trăim viaţa, îmbătrânim iar în final murim. Oare care-i rostul acestor acţiuni? Se spune că omul cât trăieşte învaţă. Foarte adevărat! Dar în acelaşi timp omul se şi înseală pe el însuşi. De multe ori intelectualitatea excesivă sau spiritualitatea excesivă nu fac altceva decât să ne ţină pe loc. Cu alte cuvinte excesele sunt dăunătoare atât fizicului cât şi mentalului. Nu ştim cum a apărut viaţa, şi probabil nici nu o să ştim vreodată; un lucru e sigur: nu suntem rezultatul vreunei creaţii divine.
Cele mai importante şi de reţinut sunt următoarele:
- corpul este impur, odată ce se naşte trupul trebuie şi să moară;
- senzaţiile şi sentimentele provoacă durerea;
- mintea este nestatornică, este cel mai greu de controlat, iar cine reuşeşte aceasta se poate spune că este un adevărat învingător;
- toate lucrurile sunt dependente şi nu au o natură a lor proprie;
- ciclul naşterii şi al morţii;
- legea cauzei şi efectului;
- Nirvana - stadiul ultim al fericirii, sau cum se mai numea în antichitate - Iluminarea.
Totul în Univers este schimbător. Această lume supusă descompunerii este fragilă, dar şi de temut. Corpul uman cercetat în profunzime în realitate nu este altceva decât un robot biologic, tristeţe şi goliciune. Putem observa că toate lucrurile condiţionate apar, se dezvoltă iar în final dispar. În esenţă totul este o stare a transformării şi declinului. Nu există un "eu personal" sau "al meu" şi "al tău", toate acestea sunt nişte iluzii create de minţile noastre. În concluzie mintea este rădăcina tuturor relelor, iar ataşamentul faţă de lucruri este lăcaşul decăderii.
Privind astfel tot ceea ce se întâmplă vom reuşi încetul cu încetul să ne eliberăm noi înşine de suferinţa naşterii şi a morţii. Însuşi Buddha a spus: "Dorinţele excesive nasc suferinţă. Suferinţa vieţii şi a morţii, viaţa plină de dezgust, toate îşi au rădăcinile în lăcomie. Puţine dorinţe sunt acelea nepătrunse de pofte şi doar ele îţi pot lăsa mintea şi trupul în pace".
Ambiţia pătimaşă caută doar să acumuleze, să posede, crescând astfel păcatul. Omul ar trebui să fie cu sufletul împăcat, cu mintea liniştită şi să ducă un trai decent, să caute doar înţelepciunea şi nu faima. Doar astfel se atinge fericirea şi longevitatea.
Conform lui Buddha există 8 trepte sau ramuri ce ar trebui urmate pentru o viaţă bună.
Cele 8 trepte sunt:
1. Cunoaşterea corectă: - adevărata cunoaştere generală: compasiune, bunătate, egalitate şi iubire;
- adevărata cunoaştere în sens budhist:
i). înţelegerea a ceea ce este meritul şi care este rădăcina meritelor, precum şi ceea ce este lipsit de merit şi care este rădăcina lipsei de merit;
ii). perceperea combinaţiei celor 5 factori: forma, sentimentul, percepţia, tendinţa şi conştiinţa, ca fiind nestatornică şi mizerabilă;
iii). legea apariţiei condiţionate şi a încetării tuturor fenomenelor;
iv). înţelegerea suferinţei şi cauzei ei, curmarea suferinţei şi cunoaşterea Căii celor 8 trepte pentru o viaţă mai bună.
- adevărata cunoaştere sublimă: este înţelepciunea ce se obţine prin meditaţie.
2. Gândirea corectă: renunţarea la orice idee de lăcomie sau ură, izvorâtă din ignoranţă.
3. Vorbirea corectă: evitarea minciunilor, a vorbelor goale şi bârfelor.
4. Acţiunea corectă: a nu ucide, a nu fura, exprimarea corectă, conduita adecvată şi abţinerea de la băutură.
5. Preocuparea corectă: preocupările omului trebuie să fie de aşa natură încât să nu producă suferinţa niciunei alte fiinţe, el să-şi ducă existenţa prin mijloace curate şi cinstite.
6. Efortul corect: - lupta pentru biruinţa asupra răului şi stărilor negative care au apărut în mental;
- lupta pentru a preveni răul şi stările negative ce ar putea să apară în mental;
- păstrarea stărilor pozitive care au apărut în mental;
- cultivarea stărilor pozitive ale mentalului.
7. Atenţia corectă: - contemplarea trupului impur;
- contemplarea sentimentului de tristeţe;
- contemplarea diverselor stări ale mentalului ca fiind efemere;
- contemplarea fenomenelor în afara sinelui.
8. Concentrarea corectă: singurul obiect de concentrare a minţii este liniştea care duce la limpezime, profunzime şi înţelepciune.
Studiate şi înţelese aşa cum trebuie, aceste doctrine şi în special cele 8 trepte, o să ducă spre eliberarea de griji şi de suferinţă, spre Iluminare (Nirvana), stadiul suprem de fericire şi înţelepciune, starea care nu poate fi pătrunsă de puterea intelectului. Am hotărât ca despre Nirvana să vorbesc într-un alt articol pe viitor.
Odată cu înaintarea în vârstă trebuie să devenim atât mai deştepţi cât şi mai înţelepţi, cel puţin aşa ar trebui să se întâmple. Din păcate marea majoritate dintre noi nu realizăm asta, şi ca drept dovadă ne pierdem printre lucruri nesemnificative, printre iluzii. Aproape tot ceea ce ne înconjoară nu este altceva decât o mare iluzie, suferinţă şi chin. Ceea ce urmează să prezint în continuare este o parte a doctrinei de bază din budhism plus câteva idei personale.
Ne naştem, creştem, ne dezvoltăm, ne trăim viaţa, îmbătrânim iar în final murim. Oare care-i rostul acestor acţiuni? Se spune că omul cât trăieşte învaţă. Foarte adevărat! Dar în acelaşi timp omul se şi înseală pe el însuşi. De multe ori intelectualitatea excesivă sau spiritualitatea excesivă nu fac altceva decât să ne ţină pe loc. Cu alte cuvinte excesele sunt dăunătoare atât fizicului cât şi mentalului. Nu ştim cum a apărut viaţa, şi probabil nici nu o să ştim vreodată; un lucru e sigur: nu suntem rezultatul vreunei creaţii divine.
Cele mai importante şi de reţinut sunt următoarele:
- corpul este impur, odată ce se naşte trupul trebuie şi să moară;
- senzaţiile şi sentimentele provoacă durerea;
- mintea este nestatornică, este cel mai greu de controlat, iar cine reuşeşte aceasta se poate spune că este un adevărat învingător;
- toate lucrurile sunt dependente şi nu au o natură a lor proprie;
- ciclul naşterii şi al morţii;
- legea cauzei şi efectului;
- Nirvana - stadiul ultim al fericirii, sau cum se mai numea în antichitate - Iluminarea.
Totul în Univers este schimbător. Această lume supusă descompunerii este fragilă, dar şi de temut. Corpul uman cercetat în profunzime în realitate nu este altceva decât un robot biologic, tristeţe şi goliciune. Putem observa că toate lucrurile condiţionate apar, se dezvoltă iar în final dispar. În esenţă totul este o stare a transformării şi declinului. Nu există un "eu personal" sau "al meu" şi "al tău", toate acestea sunt nişte iluzii create de minţile noastre. În concluzie mintea este rădăcina tuturor relelor, iar ataşamentul faţă de lucruri este lăcaşul decăderii.
Privind astfel tot ceea ce se întâmplă vom reuşi încetul cu încetul să ne eliberăm noi înşine de suferinţa naşterii şi a morţii. Însuşi Buddha a spus: "Dorinţele excesive nasc suferinţă. Suferinţa vieţii şi a morţii, viaţa plină de dezgust, toate îşi au rădăcinile în lăcomie. Puţine dorinţe sunt acelea nepătrunse de pofte şi doar ele îţi pot lăsa mintea şi trupul în pace".
Ambiţia pătimaşă caută doar să acumuleze, să posede, crescând astfel păcatul. Omul ar trebui să fie cu sufletul împăcat, cu mintea liniştită şi să ducă un trai decent, să caute doar înţelepciunea şi nu faima. Doar astfel se atinge fericirea şi longevitatea.
Conform lui Buddha există 8 trepte sau ramuri ce ar trebui urmate pentru o viaţă bună.
Cele 8 trepte sunt:
1. Cunoaşterea corectă: - adevărata cunoaştere generală: compasiune, bunătate, egalitate şi iubire;
- adevărata cunoaştere în sens budhist:
i). înţelegerea a ceea ce este meritul şi care este rădăcina meritelor, precum şi ceea ce este lipsit de merit şi care este rădăcina lipsei de merit;
ii). perceperea combinaţiei celor 5 factori: forma, sentimentul, percepţia, tendinţa şi conştiinţa, ca fiind nestatornică şi mizerabilă;
iii). legea apariţiei condiţionate şi a încetării tuturor fenomenelor;
iv). înţelegerea suferinţei şi cauzei ei, curmarea suferinţei şi cunoaşterea Căii celor 8 trepte pentru o viaţă mai bună.
- adevărata cunoaştere sublimă: este înţelepciunea ce se obţine prin meditaţie.
2. Gândirea corectă: renunţarea la orice idee de lăcomie sau ură, izvorâtă din ignoranţă.
3. Vorbirea corectă: evitarea minciunilor, a vorbelor goale şi bârfelor.
4. Acţiunea corectă: a nu ucide, a nu fura, exprimarea corectă, conduita adecvată şi abţinerea de la băutură.
5. Preocuparea corectă: preocupările omului trebuie să fie de aşa natură încât să nu producă suferinţa niciunei alte fiinţe, el să-şi ducă existenţa prin mijloace curate şi cinstite.
6. Efortul corect: - lupta pentru biruinţa asupra răului şi stărilor negative care au apărut în mental;
- lupta pentru a preveni răul şi stările negative ce ar putea să apară în mental;
- păstrarea stărilor pozitive care au apărut în mental;
- cultivarea stărilor pozitive ale mentalului.
7. Atenţia corectă: - contemplarea trupului impur;
- contemplarea sentimentului de tristeţe;
- contemplarea diverselor stări ale mentalului ca fiind efemere;
- contemplarea fenomenelor în afara sinelui.
8. Concentrarea corectă: singurul obiect de concentrare a minţii este liniştea care duce la limpezime, profunzime şi înţelepciune.
Studiate şi înţelese aşa cum trebuie, aceste doctrine şi în special cele 8 trepte, o să ducă spre eliberarea de griji şi de suferinţă, spre Iluminare (Nirvana), stadiul suprem de fericire şi înţelepciune, starea care nu poate fi pătrunsă de puterea intelectului. Am hotărât ca despre Nirvana să vorbesc într-un alt articol pe viitor.
Sunday, November 3, 2013
Cele 3 cercuri
"Fii energic şi plin de râvnă ca un cal de rasă atins de bici. Prin credinţă şi puritate morală, prin efort şi meditaţie, prin cercetarea Adevarului (Doctrina), prin bogăţia cunoaşterii şi a virtuţii şi prin atenţie, distruge această nesfârşită suferinţă." - Buddha
Când am citit pentru prima dată citatul de mai sus, am simţit că practic un mecanism se activează în mine, ca şi cum aş fi descoperit care este defapt esenţa vieţii. Am pierdut mulţi ani cercetând, citind şi studiind fel de fel de doctrine, cărţi şi biografii. În toţi aceşti ani am fost precum un rătăcitor care nu îşi găsea casa; şi iată că într-o zi am dat de acest citat al lui Buddha şi am ajuns la o concluzie. E simplu: nu contează cine eşti, de unde provi sau încotro te îndrepţi, nici ce funcţie ai, câtă avere ai, ce şcoli ai absolvit, ş.a.m.d., contează doar să fi tu însuţi în fiecare zi, în orice acţiuni ai face, în orice înprejurări. Citind şi recitind de x ori citatul mi-am format o ideea: cele 3 cercuri. O să explic despre ce este vorba.
Din păcate trăim într-o lume foarte agitată, toată lumea se grăbeşte, unii pentru a obţine bani, alţii pentru reputaţie, etc. Dăm importanţă lucrurilor complicate şi fără rost, însă lucrurile mărunte care chiar ar conta le dăm la o parte. Teoria celor 3 cercuri, teoria mea, este că în realitate există, sau cel puţin ar trebui să existe, 3 lucruri foarte importante de care ar trebui să ţinem cont. Dacă le respectăm şi trăim în funcţie de ele se formează echilibrul şi cele 3 cercuri o să formeze doar un singur cer, adică rezultatul muncii depuse: echilibrul şi fericirea.
Iată care sunt cele 3 cercuri:
1. Perfecţionarea
E important şi esenţial să te perfecţionezi permanent. E stupid şi ridicol să crezi că dacă ai absolvit o şcoală nu mai ai nimic de învăţat şi că şti totul. Trebuie să te intereseze un domeniu sau mai multe şi să te perfecţionezi în acel ceva.
2. Activitatea
Oare ce e mai ok? Să ajungi acasă de la muncă sau şcoală şi să te trânteşti în faţa televizorului sau să faci un pic de activitate fizică sau sport? Oare care dintre variante e mai sănătoasă? Cel mai sănătos e să fi o persoană activă, dinamică. Fă sport, atletism, gimnastică, yoga, sau arte marţiale, orice îţi place ţie, şi continuă să te perfecţionezi sau cel puţin să te simţi bine în timp ce te mişti.
3. Echilibrul mental
Fii mereu o persoană optimistă, şi nu te lăsa învins de greutăţi şi de gânduri negative. Optimismul conduce la succes, iar succesul la fericire. Prin îmbogăţirea cunoştinţelor şi dezvoltarea virtuţii spargem barierele suferinţei.
Aşadar acestea sunt cele 3 cercuri, şi cum am spus, dacă le fuzionăm va reulta un singur lucru: fericirea.
Când am citit pentru prima dată citatul de mai sus, am simţit că practic un mecanism se activează în mine, ca şi cum aş fi descoperit care este defapt esenţa vieţii. Am pierdut mulţi ani cercetând, citind şi studiind fel de fel de doctrine, cărţi şi biografii. În toţi aceşti ani am fost precum un rătăcitor care nu îşi găsea casa; şi iată că într-o zi am dat de acest citat al lui Buddha şi am ajuns la o concluzie. E simplu: nu contează cine eşti, de unde provi sau încotro te îndrepţi, nici ce funcţie ai, câtă avere ai, ce şcoli ai absolvit, ş.a.m.d., contează doar să fi tu însuţi în fiecare zi, în orice acţiuni ai face, în orice înprejurări. Citind şi recitind de x ori citatul mi-am format o ideea: cele 3 cercuri. O să explic despre ce este vorba.
Din păcate trăim într-o lume foarte agitată, toată lumea se grăbeşte, unii pentru a obţine bani, alţii pentru reputaţie, etc. Dăm importanţă lucrurilor complicate şi fără rost, însă lucrurile mărunte care chiar ar conta le dăm la o parte. Teoria celor 3 cercuri, teoria mea, este că în realitate există, sau cel puţin ar trebui să existe, 3 lucruri foarte importante de care ar trebui să ţinem cont. Dacă le respectăm şi trăim în funcţie de ele se formează echilibrul şi cele 3 cercuri o să formeze doar un singur cer, adică rezultatul muncii depuse: echilibrul şi fericirea.
Iată care sunt cele 3 cercuri:
1. Perfecţionarea
E important şi esenţial să te perfecţionezi permanent. E stupid şi ridicol să crezi că dacă ai absolvit o şcoală nu mai ai nimic de învăţat şi că şti totul. Trebuie să te intereseze un domeniu sau mai multe şi să te perfecţionezi în acel ceva.
2. Activitatea
Oare ce e mai ok? Să ajungi acasă de la muncă sau şcoală şi să te trânteşti în faţa televizorului sau să faci un pic de activitate fizică sau sport? Oare care dintre variante e mai sănătoasă? Cel mai sănătos e să fi o persoană activă, dinamică. Fă sport, atletism, gimnastică, yoga, sau arte marţiale, orice îţi place ţie, şi continuă să te perfecţionezi sau cel puţin să te simţi bine în timp ce te mişti.
3. Echilibrul mental
Fii mereu o persoană optimistă, şi nu te lăsa învins de greutăţi şi de gânduri negative. Optimismul conduce la succes, iar succesul la fericire. Prin îmbogăţirea cunoştinţelor şi dezvoltarea virtuţii spargem barierele suferinţei.
Aşadar acestea sunt cele 3 cercuri, şi cum am spus, dacă le fuzionăm va reulta un singur lucru: fericirea.
Sunday, October 27, 2013
Epuizare
"Cel mai greu lucru de păstrat e echilibrul." - Jean Grenier
Recent am citit un articol despre o nouă formă de boală, nerecunoscută încă la nivel oficial. Sindromul de epuizare profesională cunoscut sub numele de "burnout" este probabil boala secolului, datorată de stres şi conducând la epuizare.
Din păcate trăim într-o lume în care toată lumea e pusă rău pe fugă, lumea munceşte din greu fără să îşi pună întrebări sau să aibe păreri.
Sindromul de epuizare profesională este o maladie caracterizată printr-o serie de semne, simptome şi modificări ale comportamentului nostru în mediul profesional, pe scurt la locul de muncă. Această maladie este o consecinţă directă a stresului prelungit şi permanent. Efervescenţă continuă, comunicare 24 de ore din 24, presiuni sociale constante pentru a reuşi: tot acest coktail duce la o creştere costisitoare a cheltuielilor de sănătate legate de stres. Spre exemplu, în ultimii 5 ani, în Germania vânzările de medicamente antidepresive au crescut cu 40 de procente.
Probabil că şi criza financiară mondială a contribuit din plin la mărirea stresului. Tot mai mulţi salariaţi au refuzat să-si ia zile libere, chiar si când erau bolnavi, de teamă să nu fie daţi afară. Condiţii în care unii specialişti vorbesc deja despre un fenomen nou: de la absenteism s-a căzut în extrema opusă, la "prezenteism". Te duci la servici, ai n-ai treabă, şi chiar dacă în ziua respectivă mai bine ai fi stat acasă că erai bolnav. Veşnic nesatisfăcuţi de ceea ce fac, salariaţii de azi încearcă în permanenţă să facă mai repede, mai bine şi mai mult.
Recent am citit un articol despre o nouă formă de boală, nerecunoscută încă la nivel oficial. Sindromul de epuizare profesională cunoscut sub numele de "burnout" este probabil boala secolului, datorată de stres şi conducând la epuizare.
Din păcate trăim într-o lume în care toată lumea e pusă rău pe fugă, lumea munceşte din greu fără să îşi pună întrebări sau să aibe păreri.
Sindromul de epuizare profesională este o maladie caracterizată printr-o serie de semne, simptome şi modificări ale comportamentului nostru în mediul profesional, pe scurt la locul de muncă. Această maladie este o consecinţă directă a stresului prelungit şi permanent. Efervescenţă continuă, comunicare 24 de ore din 24, presiuni sociale constante pentru a reuşi: tot acest coktail duce la o creştere costisitoare a cheltuielilor de sănătate legate de stres. Spre exemplu, în ultimii 5 ani, în Germania vânzările de medicamente antidepresive au crescut cu 40 de procente.
Probabil că şi criza financiară mondială a contribuit din plin la mărirea stresului. Tot mai mulţi salariaţi au refuzat să-si ia zile libere, chiar si când erau bolnavi, de teamă să nu fie daţi afară. Condiţii în care unii specialişti vorbesc deja despre un fenomen nou: de la absenteism s-a căzut în extrema opusă, la "prezenteism". Te duci la servici, ai n-ai treabă, şi chiar dacă în ziua respectivă mai bine ai fi stat acasă că erai bolnav. Veşnic nesatisfăcuţi de ceea ce fac, salariaţii de azi încearcă în permanenţă să facă mai repede, mai bine şi mai mult.
Subscribe to:
Posts (Atom)




















