"Natura nu este niciodată înşelătoare, întotdeauna ne amăgim singuri." - Jean Jacques Rousseau
Odată cu înaintarea în vârstă trebuie să devenim atât mai deştepţi cât şi mai înţelepţi, cel puţin aşa ar trebui să se întâmple. Din păcate marea majoritate dintre noi nu realizăm asta, şi ca drept dovadă ne pierdem printre lucruri nesemnificative, printre iluzii. Aproape tot ceea ce ne înconjoară nu este altceva decât o mare iluzie, suferinţă şi chin. Ceea ce urmează să prezint în continuare este o parte a doctrinei de bază din budhism plus câteva idei personale.
Ne naştem, creştem, ne dezvoltăm, ne trăim viaţa, îmbătrânim iar în final murim. Oare care-i rostul acestor acţiuni? Se spune că omul cât trăieşte învaţă. Foarte adevărat! Dar în acelaşi timp omul se şi înseală pe el însuşi. De multe ori intelectualitatea excesivă sau spiritualitatea excesivă nu fac altceva decât să ne ţină pe loc. Cu alte cuvinte excesele sunt dăunătoare atât fizicului cât şi mentalului. Nu ştim cum a apărut viaţa, şi probabil nici nu o să ştim vreodată; un lucru e sigur: nu suntem rezultatul vreunei creaţii divine.
Cele mai importante şi de reţinut sunt următoarele:
- corpul este impur, odată ce se naşte trupul trebuie şi să moară;
- senzaţiile şi sentimentele provoacă durerea;
- mintea este nestatornică, este cel mai greu de controlat, iar cine reuşeşte aceasta se poate spune că este un adevărat învingător;
- toate lucrurile sunt dependente şi nu au o natură a lor proprie;
- ciclul naşterii şi al morţii;
- legea cauzei şi efectului;
- Nirvana - stadiul ultim al fericirii, sau cum se mai numea în antichitate - Iluminarea.
Totul în Univers este schimbător. Această lume supusă descompunerii este fragilă, dar şi de temut. Corpul uman cercetat în profunzime în realitate nu este altceva decât un robot biologic, tristeţe şi goliciune. Putem observa că toate lucrurile condiţionate apar, se dezvoltă iar în final dispar. În esenţă totul este o stare a transformării şi declinului. Nu există un "eu personal" sau "al meu" şi "al tău", toate acestea sunt nişte iluzii create de minţile noastre. În concluzie mintea este rădăcina tuturor relelor, iar ataşamentul faţă de lucruri este lăcaşul decăderii.
Privind astfel tot ceea ce se întâmplă vom reuşi încetul cu încetul să ne eliberăm noi înşine de suferinţa naşterii şi a morţii. Însuşi Buddha a spus:
"Dorinţele excesive nasc suferinţă. Suferinţa vieţii şi a morţii, viaţa plină de dezgust, toate îşi au rădăcinile în lăcomie. Puţine dorinţe sunt acelea nepătrunse de pofte şi doar ele îţi pot lăsa mintea şi trupul în pace".
Ambiţia pătimaşă caută doar să acumuleze, să posede, crescând astfel păcatul. Omul ar trebui să fie cu sufletul împăcat, cu mintea liniştită şi să ducă un trai decent, să caute doar înţelepciunea şi nu faima. Doar astfel se atinge fericirea şi longevitatea.
Conform lui Buddha există 8 trepte sau ramuri ce ar trebui urmate pentru o viaţă bună.
Cele 8 trepte sunt:
1.
Cunoaşterea corectă: - adevărata cunoaştere generală: compasiune, bunătate, egalitate şi iubire;
- adevărata cunoaştere în sens budhist:
i). înţelegerea a ceea ce este meritul şi care este rădăcina meritelor, precum şi ceea ce este lipsit de merit şi care este rădăcina lipsei de merit;
ii). perceperea combinaţiei celor 5 factori: forma, sentimentul, percepţia, tendinţa şi conştiinţa, ca fiind nestatornică şi mizerabilă;
iii). legea apariţiei condiţionate şi a încetării tuturor fenomenelor;
iv). înţelegerea suferinţei şi cauzei ei, curmarea suferinţei şi cunoaşterea Căii celor 8 trepte pentru o viaţă mai bună.
- adevărata cunoaştere sublimă: este înţelepciunea ce se obţine prin meditaţie.
2.
Gândirea corectă: renunţarea la orice idee de lăcomie sau ură, izvorâtă din ignoranţă.
3.
Vorbirea corectă: evitarea minciunilor, a vorbelor goale şi bârfelor.
4.
Acţiunea corectă: a nu ucide, a nu fura, exprimarea corectă, conduita adecvată şi abţinerea de la băutură.
5.
Preocuparea corectă: preocupările omului trebuie să fie de aşa natură încât să nu producă suferinţa niciunei alte fiinţe, el să-şi ducă existenţa prin mijloace curate şi cinstite.
6.
Efortul corect: - lupta pentru biruinţa asupra răului şi stărilor negative care au apărut în mental;
- lupta pentru a preveni răul şi stările negative ce ar putea să apară în mental;
- păstrarea stărilor pozitive care au apărut în mental;
- cultivarea stărilor pozitive ale mentalului.
7.
Atenţia corectă: - contemplarea trupului impur;
- contemplarea sentimentului de tristeţe;
- contemplarea diverselor stări ale mentalului ca fiind efemere;
- contemplarea fenomenelor în afara sinelui.
8.
Concentrarea corectă: singurul obiect de concentrare a minţii este liniştea care duce la limpezime, profunzime şi înţelepciune.
Studiate şi înţelese aşa cum trebuie, aceste doctrine şi în special cele 8 trepte, o să ducă spre eliberarea de griji şi de suferinţă, spre Iluminare (
Nirvana), stadiul suprem de fericire şi înţelepciune, starea care nu poate fi pătrunsă de puterea intelectului. Am hotărât ca despre Nirvana să vorbesc într-un alt articol pe viitor.
