Muk Yan Chong

Muk Yan Chong (mai apare şi sub denumirea de Muk Yan Jong) în traducere înseamnă "forma manechinului de lemn". Această formă, care într-un fel este cea de-a patra formă cu mâinile goale din Wing Chun, se practică pe un manechin de lemn, care nu este altceva decât un stâlp gros de lemn cu 3 braţe şi un picior montată pe un cadru cu amortizoare şi reprezentând un oponent uman. Deși acesta este o reprezentare a unui oponent uman, ea nu reprezintă întruchiparea unui inamic fizic, dar mai degrabă a unuia energetic. Practica pe manechinul de lemn țintește către rafinarea înțelegerii practicantului a unghiurilor, pozițiilor, și a pașilor precum și a tehnicii de dezvoltare maximă a forței corporale. În această fază are loc înțelegerea completă a formelor precedente și aplicația acestora ca un tot indestructibil.



Din punct de vedere tehnic, Muk Yan Chong conţine 108 tehnici de braţ şi 8 metode de a lovi cu picioarele, structurat în 10 seturi, dar divizat conceptual în 2 jumătăţi de la 1 la 60 şi de la 60 la 116. Prima jumătate conţine tehnici şi combinaţii din Siu Lim Tau şi Chum Kiu, iar a doua parte conţine tehnici din Biu Tze.
Lucrul la manechinul de lemn dezvoltă folosirea corectă a forţei, corectează şi ajută la obţinerea corectă a liniei de centru, dezvoltă coordonarea braţelor cu picioarele, întăreşte braţele şi dezvoltă fluiditatea şi continuitatea în mişcări.


Şi într-un final în clipul de mai jos puteţi urmări demonstraţia completă a formei.


Pentru a înţelege mai bine ordinea mişcărilor şi poziţiile urmăriţi clipul de mai jos.


În clipul de mai jos puteţi urmări demonstraţia completă a Marelui Maestru Yip Man:

Biu Tze

Biu Tze sau Bue Gee este cea de-a treia şi ultima formă cu mâinile goale din Wing Chun. Biu Tze în traducere înseamnă "Degetele care străpung". Forma a primit această denumire deoarece dezvoltă diverse tehnici în cure nu pumnii sunt utilizaţi ci degetele, şi de aceea aplicaţiile acestei forme trebuie, sau ar trebui, utilizate doar în momentele de autoapărare în care miza este viaţa sau când nu mai este altă scăpare. Multă vreme, Biu Tze era o formă considerată periculoasă din cauza aplicaţiilor practice, motiv pentru care forma era cunosctuă în totalitate doar de maeştri; iar studenţii care ajungeau să studieze Biu Tze, maeştrii le predau o formă modificată, care avea ca scop derutarea practicantului de la forma originală, astfel încât să nu aplice greşit aplicaţiile acesteia.
Din punct de vedere tehnic, Biu Tze este o îmbinare a celorlalte două forme. Dacă Siu Lim Tau dezvoltă forma statică şi echilibrul, iar Chum Kiu dezvoltă controlul forţei statice în mişcare , Biu Tze combină cele două concepte astfel încât atunci când pierzi linia de centru, să fi capabil să te aperi eficient în continuare şi să recâştigi linia de centru.
Spre deosebire de celelalte forme, Biu Tze introduce tehnici ca degetele care străpung (Bue Gee), ochiul phoenix-ului şi laba de leopard, urmărind antrenarea şi dezvoltarea forţei degetelor. Aceste chestiuni au fost inspirate din stilul Shaolin, care are ca scop antrenarea şi dezvoltarea tuturor părţilor corpului, astfel încât fiecare regiune devine o armă naturală, dar despre asta o să vorbim mai târziu când o să prezint stilul Shaolin.
Deasemenea, Biu Tze introduce pasul rotit (Huen Ma), ca formă de deplasare dar şi ca tehnică de secerare. Pe lângă asta mai învaţă şi cum trebuie folosit cotul pentru a controla adversarul, dezvoltă capacitatea de a atata continuu şi divers, introduce lupta la sol şi conţine mişcări capcană.
Mai pe scurt spus, Biu Tze dă un nou înţeles Wing Chun-ului. Studierea acestei forme cu seriozitate face ca celelalte, Siu Lim Tau şi Chum Kiu, să fie înţelese în totalitate. În clipul de mai jos puteţi urmări cum arată forma completă, demonstraţie făcută de Marele Maestru Yip Chun.

Chum Kiu

A doua formă din Wing Chun este Chum Kiu, cea ce în traducere înseamnă "Căutarea podului".
Defapt, această căutare a podului are două semnificaţii: una spirituală şi una tehnică. Semnificaţia spirituală constă în faptul că practicantul care ajunge să studieze şi să perfecţioneze această formă trebuie să aibă o înaltă ţinută morală, să nu fie o persoană decăzută şi să nu reprezinte un pericol pentru cei din jurul lui. Semnificaţia a doua se referă la obţinerea distanţei de luptă şi realizarea contactului cu adversarul.
Din punct de vedere tehnic, Chum Kiu are ca scop antrenarea unităţii corpului. Forma introduce 3 tehnici de paşi noi: pivotarea (chor ma), pasul de urmărire (tor ma) şi pasul în spate (toi ma). Totodată dezvoltă concentrarea pe mişcările executate şi introduce primele tehnici de picior (lovitură frontală şi lovitură laterală).
Chum Kiu cuprinde 108 forme împărţite în 3 părţi. Mai jos puteţi urmări forma completă demonstrată de Marele Maestru Yip Chun.

Siu Lim Tao

Siu Lim Tao, în traducere "Micile gânduri" este prima formă cu mâinile goale din Wing Chun. Se mai poate întâlni şi sub denumirile de Sil Lim Tao, Siu Lim Tau, Sil Lum Tao, etc; indiferent de denumire, forma este în general aceeaşi, eventual pot apărea mici modificări la execuţie în funcţie de maestrul care predă. Denumire formei este semnificativă şi are ca scop ghidarea practicantului pe calea corectă de practică.
Din punct de vedere tehnic, Siu Lim Tao reprezintă "alfabetul" Wing Chun-ului, conţinând tehnici de braţ elementare, principii fundamentale de luptă şi îndemânări de bază. Comparativ, putem spune că Wing Chun este un copac mare, iar Siu Lim Tau e rădăcina copacului.

Principiile care se regăsesc în această formă sunt:
- principiul fluidităţii în mişcare;
- economia de forţă şi energie;
- principiul liniei de centru;
- principiul coborârii coatelor pentru a proteja coastele.

Siu Lim Tau cuprinde 3 părţi, toate executate static şi din poziţia neutră. Tehnicile executate sunt doar de braţ, atât ofensive cât şi defensive. Ca observaţie, forma de execuţie este simetrică, asta înseamnă că execuţia începe întotdeauna cu mâna stângă/sau pe partea stângă, iar apoi se continuă cu mâna dreaptă; la fel se execută şi celelalte forme. Rolul poziţiei neutre este acela de a fortifica şi de a întării picioarele.
Prima parte a mişcării se execută lent, asemănător cu exerciţiile de QiGong. Rolul acestei forme de execuţie este acela de a calma mintea şi trupul din punct de vedere mental şi să pregătească practicantul pentru următoarele execuţii ale mişcărilor, iar din punct de vedere tehnic executarea lentă a mişcărilor ajută practicantul să însuşească şi să înveţe execuţia corectă a tehnicilor de braţ.
În continuare, partea a doua şi a treia se execută cu viteză mărită, obişnuid astfel practicantul cum să reacţioneze în situaţie de luptă, câtă forţă în executarea tehnicilor să folosească.

Mai jos, am introdus o imagine unde puteţi observa cum arată Siu Lim Tao, iar sub imagine este un clip unde Marele Maestru Yip Chun demonstrează forma completă Siu Lim Tao.

Marele Maestru Yip Man

Marele Maestru Yip Man s-a născut în data de 14 octombrie 1893 într-o familie înstărită de negustori din Foshan.
El şi-a început studiul în Wing Chun Kung Fu în anul 1899, în casa familiei sale, cu Maestrul Chan Wah Shun.
După moartea acestuia, a continuat studiul cu Ng Chung So ( 1905-1907). În timpul studiilor pe care la face la Colegiul Sf. Stefan din Hong Kong îl cunoaşte pe Leung Bik, al doilea fiu al Marelui maestru Leung Jon împreună cu care studiază încă 4 ani de zile.
Între anii 1914-1937 Yip Man a lucrat în armată şi în forţele de poliţie. S-a căsătorit cu Cheung Wing Sing, şi a avut 4 copii: doi fii, Yip Chun şi Yip Ching şi două fice, Yip Ar Sum şi Yip Ar Woon. În această perioadă faima lui de expert în Kung Fu a crescut în provincie dar totuşi el nu a acceptat nici un elev.
În urma invadării Chinei de către Japonia (1937) este instaurat la conducere un guvern marionetă. În această perioadă Yip Man a devenit foarte sărac din cauza refuzului său de a colabora cu noile autorităţi. În această conjunctură între anii 1941 şi 1943 el începe să predea stilul Wing Chun.
Între anii 1945-1949 după capitularea Japoniei începe o perioadă foarte plină din punct de vedere profesional astfel încât Yip Man renunţă a preda Wing Chun.
La venirea puterii comuniste în China el se refugiază împreună cu familia sa la Hong Kong pierzând toate bunurile sale din China. Aici la vârsta de 56 de ani este nevoit să înceapă o nouă viaţă. Cu ajutorul lui Lee Man începe predarea Wing Chun Kung fu. În această perioadă are foarte mulţi elevi devenind unul din cei mai respectaţi maeştri din acea zonă. Provocări şi lupte de stradă la care au participat el şi elevii săi au adus o reputaţie deosebită pentru stilul Wing Chun în acea perioadă. Elevii săi participau deseori la lupte desfăşurate în semilegalitate, fără reguli, fără protecţii, pentru a-şi verifica abilităţile. După cum spunea Yip Man adeseori, "Adevăratul Kung Fu se vede în lupta liberă".
Aceste întreceri se desfăşurau deseori pe alei lăturalnice iar învingătorul era cel ce părăsea ringul improvizat pe propriile-i picioare. În această atmosferă a reuşit stilul să-şi dobândească renumele de care se bucura şi astăzi.
Yip Man moare în casa sa din strada Tong Choi în data de 1 Decembrie 1972. Avea 79 de ani.


În clipul de mai jos puteţi urmări cum executa Yip Man formele Siu Lim Tao şi Chum Kiu.


Pe lângă aceste date vă aduc la cunoştinţă că sunt şi filme despre viaţa lui Yip Man. Despre cel mai de succes film puteţi citi mai multe informaţii aici.


Unul dintre cei mai buni studenţi ai lui Yip Man a fost celebrul Bruce Lee. Acesta a reuşit atât de bine să perfecţioneze stilul încât şi-a creat propriul stil de luptă, pe nume Jeet-Kune-Do. Ultimul student al lui Yip Man a fost marele Leung Ting, actualul Mare Maestru al Wing Chun-ului. Pe lângă Leung Ting, unul dintre cei care poartă titlul de mare maestru este fiul lui Yip Man, pe nume Yip Chun.

Wing Chun Kung Fu

Un stil de Kung Fu foarte cunoscut în zilele noastre este Wing Chun. Înainte de a prezenta această metodă de luptă, aş vrea să precizez că după părerea mea Wing Chun-ul este cea mai bună modalitate pentru autoapărare, şi o să înţegeţi dacă citiţi mai departe.
Originile Wing Chun-ului nu sunt destul de clare. Teoria oficială spune că cea care a inventat stilul a fost o călugăriţă pe nume Ng Mui, care apoi şi-a transmis mai departe învăţăturile unei discipole pe nume Yim Wing Chun. Aceasta, mai târziu a predat mai departe stilul soţului ei, Leung Bok Cho. Ca semn de recunoştinţă, Leung Bok Cho după ce a perfecţionat stilul, i-a dat numele soţiei şi anume Wing Chun Kuen, care în traducere înseamnă Boxul frumoasei primăveri.
Aceasta este doar una dintre multele legende despre originile Wing Chun-ului. O altă legende susţine că stilul a fost defapt perfecţionat în templul Shaolin.
Despre perioada ce a urmat după Yim Wing Chun şi Leung Bok Cho nu se ştie aproape nimic. Acum în jur de 100 de ani în urmă a fost semnalat un maestru din oraşul Foshan, provincia Canton, pe nume Leung Jun. El împreună cu cei doi fii, Leung Bak şi Leung Chuen. Un rival al familiei, pe nume Chan Wah vroia cu orice preţ să înveţe stilul şi mereu spiona maestrul în timp ce îşi preda tehnicile fiilor lui. După o vreme, Leung Jun s-a răzgândit şi l-a acceptat pe Chan Wah ca discipol, însă i-a predat o versiune modificată a Wing Chun-ului pentru a nu putea concura cu fii lui. După moartea maestrului şi a lui Leung Chuen, Chan Wah l-a alungat din oraş pe Leung Bak şi astfel a devenit marele maestru. Se spune că Chan Wah a avut 11 discipoli, ultimul dintre aceştia a fost renumitul Yip Man (despre el o să vorbesc mai detaliat în următoarea postare). Se spune că Yip Man a studiat 4 ani cu Chan Wah, iar după moartea acestuia a plecat în Hong Kong, unde l-a întâlnit pe Leung Bak de la care a învăţat stilul original. Întors inapoi în Foshan, Yip Man şi-a învins toţi superiorii şi astfel a devenit Marele Maestru al Wing Chun-ului.

Ca aspect Wing Chun-ul se caracterizează prin mişcări rapide, distanţă mică între combatanţi, şi nu în final scoaterea acestui din luptă cât mai repede. Accentul se pune pe rapiditatea şi mobilitatea cât mai bună a braţelor, bineînţeles că şi picioarele îşi au rolul.

Din punct de vedere tehnic Wing Chun-ul conţine 3 forme cu mâna goală, forma manechinului de lemn şi două forme cu arme (baston şi cuţite fluture), iar stilul de execuţie diferă uşor de la o şcoală la alta.

Siu Lim Tao, în traducere "Micile gânduri", este prima formă cu mâna goală. Tehnic vorbind, Siu Lim Tao este alfabetul Wing Chun-ului, ea conţine mişcările de bază. Forma conţine 3 părţi, toate executate static şi introduce forme de atac simple cât şi metode de apărare. O prezentare a formei Siu Lim Tao o să fie făcută într-o altă postare, la fel şi celelalte forme o să fie prezentate mai detaliat cu explicaţii complete.


Chum Kiu, cea de-a doua formă, în traducere înseamnă "Căutarea podului". Semnificaţia stilului e mai mult profundă şi se referă la atingerea unei stări de înaltă ţinută morală. Dar Chum Kiu este o formă, şi asta înseamnă că îşi are aplicaţiile din punct de vedere tehnic. Introduce primele tehnici de picior, tehnici de paşi (pivotare, pas de urmărire şi pas în spate), precum şi diverse tehnici de atac sau de apărare.


Biu Tze (în unele stiluri mai apare şi sub numele de Bue Gee) este a treia formă cu mâna goală. În traducere înseamnă "Degetele care străpâng". Aşa cum îi spune şi numele în traducere, Biu Tze este o formă care se bazează mai mult pe tehnici executate cu cotul şi cu degetele. Această formă este un fel de îmbinare a primelor două, dar cu un set de tehnici noi. Aceste tehnici ar trebui folosite numai în situaţii critice, situaţii în care nu este altă scăpare decât utilizarea unei tehnici care poate cauza daune serioase adversarului şi în cel mai rău caz moartea acestuia. Din acest motiv multă vreme forma era ţinută în secret şi doar maeştrii o stăpâneau.


Muk Yan Chong, sau "Forma manechinului de lemn", este într-un fel sau altul a patra formă unde sunt perfecţionate primele 3 cu ajutorul manechinului de lemn. Braţele acestuia sunt comparate cu braţele umane şi astfel se aplică tehnicile. Forma cuprinde în total 116 mişcări dintre care 108 sunt de braţ iar 8 de picior.







Lok Dim Boon Kwun este forma bastonului din Wing Chun. În comparaţie cu forma bastonului din stilul Shaolin, forma bastonului din Wing Chun se execută fără utilizarea mişcărilor acrobatice, se execută static.





Bart Cham Dao, forma "Cuţitelor fluture" sau "Sabia celor 8 tăişuri". Această formă conţine mai multe variante de tăiere, în diverse direcţii, utilizând cuţitele pentru apărare cu pas înapoi sau pentru atac cu pas înainte.

Despre QiGong

Aşa cum probabil aţi observat, ceea ce am prezentat până acuma a fost de pură cultură generală despre arte marţiale. Asta mi-am şi propus: să prezint prima dată noţiuni de cultură generală despre arte marţiale sau despre istoria lor, iar apoi să trec la noţiuni teoretice, tehnică şi antrenamente.



Una dintre cele mai vechi arte ale culturii chineze este QiGong-ul (se pronunţă ci cung), cu o vechime de aproape 5000 de ani.
Cuvântul QiGong se compune din qi, care este energia internă, iar gong înseamnă îndemânare, abilitate, măiestrie sau antrenament. Cu alte cuvinte, o traducere a QiGong-ului pe înţelesul tuturor ar fi îndemânarea sau abilitatea de a controla energia internă. În una dintre cele mai vechi cărţi al Chinei Antice, Huang Di Neijing (Tratatul de Medicină Internă al Împăratului Galben) se subliniază următoarele 3 etape pentru perfecţionarea QiGong-ului:
- exersarea mentală, cu alte cuvinte cultivarea şi înţelegerea principiilor legate de existenţă, natură şi univers;
- exersarea respiraţiei, cu ajutorul unor tehnici care au ca scop calmarea întregului organism şi al minţii (tehnici pe care o să le prezint într-o altă postare);
- menţinerea condiţiei fizice, care se realizează prin antrenamente care să dezvolte toate abilităţile practicantului (viteză, mobilitate, forţă, etc.).

Una dintre cele mai importante principii din QiGong este principiul Yin-Yang. Acest principiu stă la baza medicinei chinezeşti şi într-o anumită măsură influenţează şi kung fu-ul. Ca o traducere a yin-yang-ului ar putea fi "pozitiv-negativ", "negru-alb", "bărbat-femeie". Chinezii antici au descoperit că orice element al universului are un opus, un opus cu care trebuie să fie în armonie şi împreună să convieţuiască. Astfel, şi corpul uman are aspecte yin şi aspecte yang, cum este de exemplu căldura emanată de corpul nostru când ne este frig (aspect yang), iar umezeala emanată de corp în timp ce ne este cald (aspect yin). Pentru o bună armonie, cele două energii trebuie să fie în armonie.
QiGong-ul se împarte în două categorii: QiGong-ul Activ (Dong Gong) şi QiGong-ul Pasiv (Jing Gong).

QiGong-ul Activ implică mişcări lente, la fel ca Tai Chi-ul. Pe lângă că relaxează organismul şi îmbunătăţeşte sănătatea, QiGong-ul Activ poate fi aplicat şi pentru îmbunătăţirea performanţelor legate de arte marţiale. De exemplu în cadrul stilului Shaolin sunt o sumedenie de exerciţii de QiGong care după o lungă practică zilnică întăresc corpul atât de tare încât după aceea poate rezista fără nici o problemă la diverse tipuri de lovituri, unele dintre ele chiar mortale pentru omul neantrenat.


QiGong-ul Pasiv constă în exerciţii meditative. Partea exterioară a trupului stă nemişcată, dar conştiinţa este dirijată şi simţită în diferite zone ale corpului, prin respiraţie, prin imagerie sau prin amândouă.

În postările ce vor urma o să prezint câteva dintre principalele forme şi exerciţii de QiGong.

Scurt istoric al artelor marţiale

Artele marţiale, aşa cum le putem vedea astăzi, sunt aşa datorită eforturilor depuse de marii maeştrii de-a lungul sutelor de ani de istorie. La început nu existau aşa multe stiluri ca şi în zilele noastre, erau cunoscute câteva tehnici de bază, dar în special armele erau folosite (sabie, baston cu tăiş în vârf, etc.).
Marele început al artelor marţiale a fost acum în jur de 1500 de ani în urmă, când călugărul Bodhidharma s-a întors din India după o lungă călătorie în China. După întoarcere, el s-a instalat în zona Henan la templul Shaolin (în traducere înseamnă "pădure tânără"), unde a observat slab dezvoltata condiţie fizică a călugărilor. Deasemenea pe vremea aceea călugării erau principalele ţinte ale bandiţilor şi tâlharilor. Văzând toate acestea, Bodhidharma a fondat o serie de 18 exerciţii pentru călugări, exerciţii ce poartă numele de 18 Jibengong (exerciţii de bază). El s-a inspirat din yoga şi din alte arte ale culturii indiene.
Aceste 18 exerciţii conţin poziţiile de bază şi principalele tehnici de pumn şi de picior, cu alte cuvinte sunt esenţa stilului Shaolin. Cele 18 exerciţii combinate într-o altă ordine stabilită plus alte mişcări şi poziţii noi nu sunt altceva decât formele executate cu mâna goală (tao lou). Aceste forme sunt acele mişcări bizare la prima vedere care probabil că le-aţi văzut în filmele chinezeşti de kung fu, dar despre asta vom vorbi mai târziu.
De la aceste 18 exerciţii a pornit un drum lung de evoluţie al stilului Shaolin, care în ziua de azi aşa în mare cuprinde poziţii de bază (shi xing), arme naturale (shou xing), tehnici de pumn (quan fa), tehnici de palmă (zhang fa), tehnici de picior (tui fa), forme (tao lou), exerciţii de supleţe (tong zi gong), exerciţii meditative şi de control al energiei (qigong), arme (bing qi), şi multe altele.
După evoluţia stilului, cei care au răspândit stilul Shaolin au fost călugării rătăcitori sau cei aflaţi în pelerinaj; în felul acesta a ajuns kung fu-ul chinezesc în Japonia şi în alte părţi ale lumii, dezvoltându-se în fiecare loc sub o altă formă (Karate, Ju-jitsu, Judo, etc.), iar în China a inspirat dezvoltarea altor stiluri de kung fu (Wing Chun, Choy Lee Fut, Tai Chi, etc.)
În concluzie, cea ce vedem noi azi că sunt artele marţiale se datorează eforturilor depuse de maeştri, e contribuţia tuturor, şi nu numai, pentru că şi noi dacă suntem practicanţi trebuie să contribuim cu ceva. Trebuie să aducem ceva nou, indiferent ce stil practicăm, să înţelegem că artele marţiale nu sunt nişte sporturi de entertainment precum fotbalul, şi nici competiţii de întrecere ca şi boxul de exemplu. Forma lor combativă este doar pentru autoapărare, şi atunci doar când nu mai este altă alternativă trebuie aplicate tehnici de luptă. Mulţi se mândresc cu tehnica lor, dar nu asta e adevărata valoare a unui luptător, ci ţinuta morală a acestuia, felul în care se comportă şi aplică cea ce a învăţat în viaţa de zi cu zi.