Despre importanța momentului prezent

"Simplitatea înseamnă să trăim în prezent şi să simţim prezentul trăind în noi." - Bruce Davis

Ce este viața? De ce are viața o durată? Oricât am încerca să complicăm treburile cu tot felul de întrebări metafizice sau filozofice nu o să reușim să găsim un răspuns atâta timp cât nu reușim să privim dincolo de întrebări. Orizonturile noastre sunt înguste. Știința spune una, religiile spun alta, filozofia spune cu totul altceva, și iată așa ajungem să ne învârtim în cercul vicios al existenței. Suntem precum cățelul cuprins de iluzia propriei ființe care încearcă să-și fugărească și să-și muște propria coadă, crezând că este un dușman, habar n-având că este de fapt o parte din el. La fel face și omul: se fugărește pe el însuși. Se autotorturează, în mod inconștient. Nu știm de ce o facem dar de fiecare dată alegem suferința sau calea care duce spre aceasta, arătând apoi cu degetul spre alții și căutând tot felul de scuze ieftine. Noi suntem problema, modul în care abordăm totul.
Încercând să reprezentăm viața ca pe o ilustrație matematică, putem spune că viața începe în punctul A și se termină în punctul B. Între A și B se formează o linie. Acea linie este durata întregii vieți. Se spune că viața merge înainte, și într-adevăr că așa este. S-a descoperit științific, datorită fizicienilor, că totul, dar absolut totul în acest univers se află într-o continuă mișcare, începând de la cele mai mici particule subatomice și până la imensitatea roiurilor de galaxii. Nu se știe care este concret cauza, unii spun că ar fi din cauza marii explozii Big Bang, alții că din cauza radiației de fond, iar alții spun că pur și simplu asta este. În fine, indiferent care e cauza, noi suntem capabili să conștientizăm toate aceste lucruri. Prin conștientizare mă refer la privitul de dincolo de întrebări, despre care am vorbit mai sus la începutul articolului. Aceasta este adevărata noastră natură: să fim cu adevărat conștienți. A fi conștient în totalitate înseamnă a trăi clipa prezentă.

Totul se întâmplă în prezent, aici și acum. Nu contează ce a fost acum nu știu câți ani, acele evenimente oricum s-au evaporat de mult în timp, fapta e consumată cum ar zice omul de rând. Nu contează ce urmează să se întâmple, viitorul încă nu a ajuns, deci nu există practic. Tot cea ce contează cu adevărat este prezentul. Aici se întâmplă totul, acum e momentul magic. A trăi în momentul prezent cu adevărat, din toată ființa, înseamnă conștientizarea cea mai pură și profundă. Nu e nimic mistic sau ezoteric aici în ceea ce spun. Totul ține de atitudinea noastră mentală.
Nu contează ce a fost înainte de punctul A și nici ce va fi după punctul B, adică nu are importanță unde eram înainte de a ne naște și nici unde vom fi după moarte. Singuri putem descoperi, prin conștientizare bineînțeles, trăind clipa prezentă, că nu suntem altceva decât fiecare dintre noi o mică picătură de apă din imensitatea marelui ocean universal. Abandonându-ne ființa, ego-ul personal, vom fi capabili să ne descoperim adevărata natură. E ca și cum am elibera un fluture din captivitatea palmelor noastre, iar pe urmă am admira frumusețea zborului spre libertate al acestuia. Cazul în care refuzăm eliberarea fluturelui înseamnă că ego-ul nostru e stăpânul, iar instictele, teama și viciile își au ultimul cuvânt de spus. În cazul acesta suntem incapabili să ne bucurăm de prezent. Mereu vom căuta alte obiective, refugii noi și tot felul de planuri ireale pentru viitor. Nu vom face pace nici cu demonii trecutului și mereu ne vom teme de viitorul ce urmează să vină asupra noastră precum o avalanșă.
Trecutul și viitorul sunt doar în mintea noastră. Ele sunt doar niște iluzii, propriile noastre proiecții mentale de care nu suntem conștienți, afectându-ne din diverse laturi, atât fizic cât și psihic. Depresiile sunt cauzate de evenimente întâmplate în trecut, iar anxietatea și atacurile de panică reprezintă o formă de teamă de anumite evenimente care urmează să se întâmple în viitor. De multe ori acele evenimente din viitor nu o să aibe loc niciodată, la fel cum celelalte evenimente din trecut deja de mult s-au consumat în timp. Dacă vreți să vă liniștiți cu adevărat priviți trecutul ca pe o cană de apă care din cauza trecerii timpului s-a evaporat de mult și astfel a dispărut definitiv, transformându-se în stare gazoasă. Trecutul este precum apa care cândva a existat, iar odată cu trecerea timpului aceasta s-a evaporat și s-a transformat în vapori de apă (stare gazoasă), adică a devenit o amintire, trăind doar în mintea noastră. La fel puteți privi și viitorul, ca pe o formă de gaze care urmează să se transforme în picături de apă, doar că nu toată cantitatea de gaz va deveni lichid, o parte din ea va rămâne în continuare în compoziția norilor și al atmosferei. Care e morala din toate aceste comparații? Ceea ce s-a întâmplat în trecut s-a derulat deja de mult, iar viitorul încă nu a ajuns, și probabil că nici nu o să ajungă în totalitate așa cum ne-o imaginăm noi. Tot ce contează cu adevărat este prezentul, acel moment unic și magic numit "aici și acum", căci doar ea reprezintă cu adevărat realitatea.
E adevărat că orice prezent devine un trecut, și tocmai din această cauză trebuie să învățăm să fim cu adevărat conștienți. Doar astfel vom fi capabili să trăim cu adevărat și din plin această realitate, savurând clipa și bucurându-ne de ea, fără să ne gândim că odată ne vom aminti de ea sau nu, și fără să ne temem de ziua de mâine și ce ne va aduce aceasta.