Stăteam tăcut lângă sicriu
Înainte să plece pe ultimul drum
Realizând că totul s-a făcut scrum
Și văzând în jur cât e de pustiu.
Ceremonia începu, cu ea și ploaia
Picături dureau mai rău decât bătaia
Din văi și de peste tot curgea cu apă
În timp ce ne apropiam spre groapă.
Și mergând așa pe drum
Ploaia mă uda pe costum
Îndoliat și chinuit de necaz
Lacrimi îmi curgeau pe obraz.
Sicriul era deja în pământ
Iar lumea căuta rapid ascunzătoare
Pentru că ploaia bătea tot mai tare
Dar eu singur stăteam lângă mormânt.
No comments:
Post a Comment