Îmi târăsc sufletul prin noroi
Cu ură față de orice fulg de zăpadă
Ferindu-mă de frig ca un luptător cu spadă
În timp ce vântul bate pielea mea crăpată
Și simt - pentru că sunt unul dintre eroi.
Îmi târăsc destinul prin viață
Cu ură față de orice picătură de ploaie
Căci vremea asta mă doboară cu șuvoaie
De parcă aș fi pe front prin războaie
Și simt - pentru că mai am speranță.
No comments:
Post a Comment